Candva, acum cativa ani, am fost un fan declarat al acestui vin. Cu toate ca era mai tanar, mi s-a parut la acea vreme un vin mediu, aflat pe drumul cel bun si cu destul potential. Dar alchimia vinului poate fi complet imprevizibila de multe ori. Ce am gasit in sticla acum cateva zile, m-a convins definitiv ca previziunile asupra potentialului de invechire sunt mai mult chestii inutile si fara prea multa baza in realitatea concreta si tangibila.
Acest Charlotte 2007 mi-a adus aminte de un cunoscut personaj din seria Batman: Two-Face. Cei care sunt familiarizati cu benzile desenate sau cu filmul lui Nolan, stiu despre cine vorbesc. Pe scurt, Two-Face este initial un personaj cat se poate de pozitiv, un procuror pe nume Harvey Dent, cel care lupta cu toata scursura orasului Gotham. Si o face cu mare succes. Dar, printr-o turnura nefericita a evenimentelor, Dent se transforma intr-un personaj negativ care-i face zile fripte lui Bruce Wayne (aka Batman). Cam asta s-a intamplat si cu draga noastra Charlotte, la o scara mai redusa totusi. Nu e chiar totul pierdut inca, dar in curand e foarte probabil sa treaca de partea intunecata a fortei. Na, ca acum am dat-o in Star Wars...
In primul rand, culoarea. Avem un rubiniu sanatos in mijloc dar cu semne evidente de evolutie spre bordurile caramizii-portocalii. Si acum, impresiile olfactive. Ei bine, aici il avem pe Two-Face. Debut in forta cu puternice note de rom, mult lemn, vanilie, boabe de cafea, diverse condimente gen scortisoara, cardamon si alte cele. Apar si niste placute impresii herbal-vegetale. Fruct? Nu prea mai e de gasit, doar usoare aluzii de pruna dar ascunse hat in spatele torentelor lemnoase. Aici pare a fi un caz clasic de integrare deficitara a lemnului sau, mai degraba, de lipsa acesteia. Nu zic nu, pentru unii e posibil sa fie un nas interesant, pentru mine e doar prea mult lemn care domina fructul. La nivel gustativ, Harvey Dent incearca sa-si recastige gloria de odinioara. Fructul bine copt este mult mai prezent, initial un atac usor dulceag, placut papilelor. Corp mediu, chiar elegantos pe alocuri, suculenta ridicata, aciditate bine integrata si o structura taninoasa inca foarte prezenta. Final lung si persistent, asa cum ii sta bine unui vin de liga superioara. Asta in prima zi. A doua zi, din pacate, Two-Face castiga meciul dublei personalitati, impresiile de lemn ud dominand si gustativ.
La final, un sfat: daca se intampla sa mai detineti sticle cu varianta 2007, eu cred ca e timpul sa le dati cep. Macar sa prindeti vinul in acest stadiu, pentru ca nu vad loc de imbunatatire pe viitor. Da, ma refer chiar si la variantele magnum, deoarece am auzit zvonuri nu prea incurajatoare nici in cazul lor. Sunt inca semne ale unui vin foarte bun, dar Two-Face abia asteapta momentul controlului absolut...
P.S. Sticla a venit direct de la producator si a fost pastrata in conditii optime de temperatura
Concursul de vinuri spumante romanesti 2024 si doua-trei panseuri
Acum 2 săptămâni
2 comentarii:
Salut. Am citit ce ai scris despre Charlotte Magnum 2007 si m-ai pus pe ganduri, fapt pentru care am deschis un magnum si a fost fix cum ai spus tu.Nu-mi venea sa cred ca un vin impecabil in primavara, se poate 'strica' in doar 6 luni. Mi-am zis ca e cazul sa termin rezerva de magnum-uri. A 2-a mi-a lasat un gust si mai amar. In schimb cea dea 3-a a fost perfecta, fapt pentru care sunt sigur ca au avut oaresce probleme cu dopurile.Eu unul am sa-i sun si am sa le spun despre acest lucru si te asigur ca daca ai o sticla - fara defect de dop- mai rezista multi ani de acum incolo.
Multam mult pentru raspuns, Razvan. Probabil sunt probleme de variatie la sticla, legate de calitatea dopurilor asa cum ai spus. Oricum, nu prea mi se pare normal, ca vinul nu e chiar ieftin.
Trimiteți un comentariu