Vinul Cavalerului Feteasca Alba 2014 - SERVE

joi, 28 mai 2015

0 comentarii
Dupa o tura destul de dezamagitoare de rose-uri 2014, de la Davino (mai putin Domaine Ceptura), eram chiar curios cum se prezinta si albele prin Dealu Mare, din acelasi an. Sansa mi-a suras destul de rapid si m-am trezit in fata unei Fetesti Albe de la SERVE, gama Vinul Cavalerului.

Aceasta Feteasca, dupa ce am intors-o pe toate partile, mi-a starnit sentimente oarecum contradictorii. In primul rand, trebuie precizat ca nu mai avem de-a face cu un vin obtinut din vii vechi, ci de pe plantatii tinere. In al doilea rand, nu este nici pe de parte un vin prost facut sau defectuos in vreun fel, ba din contra. In cazul meu, este vorba doar de o directie stilistica ceva mai ciudata si pe care o consider usor fortata. Exemplarele din anii trecuti aveau o tipicitate mult mai pronuntata si o puritate mult mai bine definita. Varianta 2014 mi s-a parut un vin din vii tinere care incearca din rasputeri sa para unul din vii vechi. La prima vedere, este un demers de inteles: publicul are anumite asteptari si producatorul nu face decat sa vina in intampinarea acestora. Pe de alta parte, n-am putut sa nu simt caracterul usor fortat al acestui demers.

Nu doresc sa intru prea mult in amanunte privind paleta aromatica. Tipicitatea soiului este undeva in spatele unui zid de fructe exotice. Vinul are o corpolenta peste medie, cu mult fruct bine copt. Aciditatea este la un nivel mediu si, cu toate ca as fi dorit-o ceva mai sus, reuseste sa echilibreze vinul pe finalul citric si chiar cu usoare aluzii picante. Alcool-ul este destul de prezent si el dar nu deranjeaza foarte mult. Corpolenta si textura il sustin indeajuns de bine, cat sa nu-si ceara tributul.

In concluzie, o Feteasca Alba serioasa pentru banii care se cer pe ea. Poate chiar prea serioasa. Oricum, sub 30 lei, un best buy in categoria ei.

foto credit: http://incaunvin.blogspot.ro/

Noutati de la Purcari

marți, 12 mai 2015

0 comentarii
Zilele trecute, am avut placuta surpriza de a primi 3 mostre de la Purcari, toate reprezentand vinuri proaspat lansate, recolta 2014: Rose, Pinot Grigio si Sauvignon Blanc. Multumesc si pe aceasta cale pentru oportunitate.

Rose de Purcari 2014
- un vin corect, fara defecte, doar ca stilul nu a fost deloc unul care sa se muleze pe gusturile mele. Arome intense de dulceata de capsune, bomboane si alte fructe rosii prezentate in aceeasi tenta dulceaga. Un atac destul de sustinut la nivel gustativ, vinul are greutate dar, din pacate, aciditatea nu mi s-a parut indeajuns de sustinuta, ceea ce confera ansamblului o senzatie siropoasa pe final. Aceasta senzatie este amplificata si de un rest de zahar generos, chiar daca, cel putin teoretic, vinul este sec. Cel mult OK pentru mine.


Pinot Grigio de Purcari 2014
- deja lucrurile au inceput sa stea mai bine odata cu iesirea la rampa a acestui Pinot Grigio. Chiar daca olfactiv nu am primit foarte multe in afara de banane si pepene galben (deh, drojdiile, bata-le vina), vinul mi-a lasat o senzatie de simplitate eficienta; arome directe de fruct bine copt, aciditate medie si neintruziva dar suficienta pentru a imprima o nota placuta de prospetime. Bun.


Sauvignon de Purcari 2014
- ei bine, testul a fost incheiat cu cel mai reusit vin al seriei, aflat la cel putin doua lungimi distanta de restul. Arome tipice, clare si surprinzator de precise, cu flori de soc in prim plan, grapefruit si aluzii de caisa usor necoapta. Gustativ, echilibrul este unul foarte reusit, fructul copt fiind completat de o aciditate bine infipta, iar finalul mediu aduce cu sine puternice impresii citrice, extrem de racoritoare. Foarte bine inchegat si, cu siguranta, va fi o mica afacere la banii lui. Foarte bun, mai ales pentru gama din care face parte.




Un vin complet: Davino Domaine Ceptura Rouge 2011

joi, 7 mai 2015

0 comentarii
DCR 2011 este unul dintre putinele vinuri romanesti care m-au impresionat cu adevarat in acest an. Pe scurt, mi s-a parut un vin complet, fara slabiciuni, extrem de abordabil inca de pe acum si cu mare potential in fata.

Olfactiv, am fost intampinat de un complex de arome care imbina fericit fructele rosii bine coapte, notele lemnoase foarte reusit integrate si impresiile vegetale subtile. Ca de obicei, toate sunt livrate cu o precizie impresionanta, marca Davino. Spectacolul vine insa la nivel gustativ, moment in care sunt de parere ca este necesara o atentie sporita la detalii. Atacul initial este liniar, elegant si catifelat, fara trucuri de tip expansiv, care sa creeze impresia unei false complexitati. Apoi urmeaza focul de artificii din mijlocul incredibil de consistent, unde se declanseaza, la propriu, o explozie de fruct pur, concentrat, suculent si delicios. Nu cred ca am mai intalnit pana acum un rosu autohton cu o asemenea explozie in mijloc. Aceasta consistenta fantastica se continua si pe finalul lung, superb definit. Aciditatea este la cote inalte, aducand prospetime si o senzatie intensa de salivatie. Taninurile sunt fine, coapte si deja foarte bine integrate in peisaj. O opera de arta in sine este si ascunderea excelenta a nivelului de alcool (14,7%). Nici macar la temperaturi mai inalte, acesta nu este de gasit.

Dupa circa 24 ore de la deschiderea sticlei, acest vin mi-a amintit de un Amarone, mai exact de Masi Mazzano. Un profil aromatic asemanator, cu fructe uscate si pruna proaspata, dar totul fiind invaluit intr-o roba matasoasa si eleganta. Si am mai realizat un experiment cu aceasta ocazie, lasand o anumita cantitate in pahar peste noapte. Ei bine, a doua zi am avut surpriza sa gasesc un lichid deloc "rasuflat", ba chiar cu o suculenta si o puritate a fructului demne de invidiat.

Pentru mine, DCR 2011 se apropie foarte mult de nivelul unui Flamboyant 2009, asta ca sa dau un exemplu tot de la Davino. L-as caracteriza ca fiind combinatia perfecta intre puterea si seriozitatea lui 2009 si eleganta, plus subtilitatea lui 2010, dar cu o concentratie si precizie superioare ambelor exemple abia amintite. De fapt, mi s-a creat impresia ca Davino isi ridica mingea la fileul DCR atat de sus, an dupa an, incat devine o provocare continua sa poata realiza o lucratura superioara la toate capitolele, in cazul Flamboyant.




Masi Mazzano Amarone Classico 2007

luni, 4 mai 2015

0 comentarii
Recunosc, nu am fost niciodata un mare fan Amarone si nu cred ca se va schimba ceva in acest sens, pe viitor. Dar, cateodata, ma lovesc de cate un exemplar care ma face sa exclam: da, asta este un vin mare!

Asa au stat lucrurile si cand cei de la unvinpezi mi-au oferit sansa de a incerca un mare clasic in viata: Mazzano Amarone Classico, produs de legendarul Masi. Pe langa impresiile puternice lasate de acest vin, mai este un motiv pentru care am decis sa il mentionez si pe blog. Zilele trecute am testat un vin autohton care, dupa circa 24 ore de la deschiderea sticlei, mi-a amintit instantaneu de Mazzano. Dar despre vinul nostru, intr-o postare viitoare. In continuare, va prezint impresiile aparute pe unvinpezi:

Pare paradoxal, dar atunci cand intalnesc un vin impecabil, am tendinta de a folosi cat mai putini descriptori. Mazzano de la Masi este un astfel de vin. Aromele sale sunt precise ca un ceas elvetian, de la notele de fructe uscate, condimente si pana la nuantele minerale complexe. Structural, vinul este construit perfect. Echilibrat, rotund, catifelat, concentrat, cu o aciditate extrem de bine integrata si cu taninuri fine dar, in acelasi timp, bine infipte. Finalul sau lung nu este decat ultima piesa a unui puzzle gandit in cele mai mici detalii. Potential excelent de invechire, pentru cei care sunt inzestrati cu rabdare.

Nu mai este nimic de adaugat. Dupa cum spuneam, cam acesta este efectul unui vin mare asupra mea. Cuvintele au dat un pas inapoi si am preferat sa ma las purtat de echilibrul perfect si textura fantastica ale acestui Mazzano.


Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp