Doua vinuri de "duca-se pe gat"

vineri, 27 mai 2016

2 comentarii
Astazi voi semnala doua vinuri interesante, incercate in ultima vreme: unul italian si altul spaniol. Ambele sunt importate la noi, se invart undeva in jur de 50 lei/sticla si ofera doua abordari stilistice complet diferite.

Scaia 2015 Garganega/Chardonnay

- acest vin este produs de Tenuta Sant'Antonio, un nume important in zona Veneto. Cupajul este unul destul de exotic, mai ales pentru consumatorii nostri: Garganega (soiul de baza pentru Soave) si Chardonnay. Ce am descoperit in pahar? In primul rand, am fost luat pe sus de un mix extrem de intens de note florale (iasomia fiind vioara intai) si fructe tropicale. Gustativ, atac in forta, fara compromisuri, corpolenta sus dar si o aciditate excelenta care vine sa echilibreze densitatea fructului. Finalul este incredibil de "zemos" si de persistent, facandu-te sa-ti mai torni rapid un pahar. Cu toate ca nu sunt un mare fan al acestui stil ultramodern, nu am respins niciodata acele vinuri care sunt gandite cum trebuie in contextul respectiv. Iar Scaia este una dintre exceptii; pentru ca intensitatea extrema si conglomeratul super concentrat sunt dublate de prospetime si suculenta maxime. Un mare plus este si nivelul decent de alcool: 12,5%. Daca ar fi sarit de 13,5%, acest vin ar fi devenit, probabil, inca un lichid greu de digerat si pierdut in banalitate.


Javier Sanz Verdejo 2015

- din cate se pare, Javier Sanz este un producator cu mare pedigree in Rueda, patria soiului Verdejo. Ei bine, spaniolul s-a dovedit a fi un exemplar cu o abordare complet diferita de cea a italianului. La fel de direct in exprimare, dar mult mai retinut, atat olfactiv cat si gustativ. Fructe verzi, flori de primavara, o densitate suava a fructului si tone de prospetime citrica pe final. Foarte usor de baut si companionul perfect al unei zile toride de vara. As bea oricand asa ceva in detrimentul unui rose, de exemplu. Foarte bine gandit si echilibrat pentru ceea ce se doreste a fi. Si, foarte important, nu lasa nici o clipa impresia ca incearca sa livreze mai mult decat poate.


In concluzie, doua vinuri diferite ca filosofie si stil, dar care detin din plin un element de baubilitate periculoasa. Nu de alta, dar te poti trezi pe nesimtite ca mai deschizi o sticla, si inca una... Ambele pot fi gasite la magazinul Winepoint, din Cluj-Napoca. Pentru cei aflati in Bucuresti, am inteles ca vinul produs de Javier Sanz este de gasit si la Ethic Wine.


Bine ati (re)venit in Republica Socialista Romania!

miercuri, 4 mai 2016

3 comentarii
Stiu, deja s-au scris atat de multe despre "Wine book of Romania" si, mai ales, despre autoarea de renume galactic, Marinela Vasilica Ardelean...Dar, totusi, in ultima vreme s-au petrecut niste chestii, incat imi este imposibil sa-mi tin in frau gura asta spurcata. Acesta nu este un pamflet; este un mare hohot de rasu'-plansu', care devine extrem de amar in post-gustul interminabil, dominat de impostura, elogii vomitate la foc automat si aluzii de vin otetit.

Dupa aparitia celui mai mare ghid din galaxie, as fi dorit ca principalul sentiment personal de repulsie sa raman in zona copertii. Parca nu m-as fi asteptat ca aceasta carte sa contina atatea aberatii, greseli, elogii complet inutile de inspiratie comunista si lirisme ieftine, demne de cea mai de cacat telenovela din tara America de Sud. Nu am mai citit astfel de aberatii de pe vremea cizmarului de trista amintire. Va intrebati daca am cumparat-o? Va rog frumos, nu abdic de la principii. Am intuit demult cum va arata lansarea secolului in Romania. Semnele au fost atat de evidente, incat nu trebuie sa te numesti Nostradamus pentru a scrie un catren in doi timpi si trei miscari.

Dupa cum va spuneam, nu m-am obosit sa cumpar cartea si m-am felicitat pentru inspiratia de a nu arunca banii pe asa ceva. Un excelent si edificator review puteti citi la George. Nu ramane decat sa va minunati si sa va faceti cruci din orice punct cardinal doriti sa porniti. Dupa ce am citit recenzia lui George, m-a lovit instant un sentiment de greata. Dupa care au urmat alte doua episoade, desprinse parca din absurdul atat de drag lui Eugene Ionesco. Primul, un articol in revista de casa a lantului de magazine Mega Image. Unde, ati ghicit, vedeta este Marinela Ardelean. Pai doar n-o fi vinul romanesc, ar fi fost chiar culmea. Cea mai tare, cea mai mare, cea mai, cea mai. Stop, revine greata, de data aceasta si cu mai mare aplomb. Va dau un singur exemplu de aberatie monstruoasa, pe care as plasa-o fara probleme intr-un muzeu al ridicolului: doamna absoluta a vinului romanesc ne recomanda un "Armagnac Cognac". Stop din nou. Poftim? Trag o fuga la toaleta sa imi revars greata inca o data. Daca o tin tot asa, s-ar putea sa fac santuri pe gat. Bun, am ras, am glumit, caterinca, alea alea. Dar, totusi, undeva in adancul fiintei, tot acest circ provoaca plansul. Dar din acela de-ti vine sa te dai cu mecla de toti peretii. Pentru ca abia in astfel de momente realizezi cu adevarat care este realitatea din teren. Si observam nu doar o lejeritate debordanta in a gafa dar si o perseverenta fantastica in a continua sa te lasi in offside de fiecare data cand ai ocazia. Dar nu-i nimic, masinaria de PR din spate, bine antrenata si putin dopata pare-se, functioneaza ca unsa. Pentru ca, in continuare, ma intreb cine este in spatele acestui personaj, cine a impins morosanca-italianca in fata si cine pompeaza bani pentru alimentarea unei asemenea aberatii.

Dar cireasa de pe tort a venit odata cu aparitia online a unui interviu la Europa FM, in compania Andreei Esca. Pe Esca nu o pot acuza de prea multe, este clar ca toata situatia asta a devenit interesanta doar pentru a-si alimenta accesele de feminism pueril. Ei bine, dragii mei, interviul de care pomeneam a venit sa bata ultimul cui in cosciugul in care, de fapt, zace un cadavru frumos imbalsamat la exterior dar care pute rau de tot la interior. Nu ma credeti? Veniti de luati lumina atunci:


Interviul este lung, are peste 1 ora, dar merita intreaga noastra atentie. Acum avem dovada (si audio si video) absoluta a nivelului de expertiza la care a ajuns marea doamna a vinului romanesc. Trecand peste dezacordurile gramaticale care vin in valuri si iti sugruma timpanele la tot pasul, de mare angajament sunt gafele monumentale care tin de asa-zisa expertiza in domeniu a zanei vinului. Intre altele, aflam ca America si California sunt tari, ca drobul de miel se mai numeste si miel umplut pe la noi, ca micii nostri cei de toate zilele ar merge de minune cu Prosecco, ca Solo Quinta este produs de Cramele Oprisor, etc, etc, etc. Nu am stat sa le vanez pe toate, cel mai indicat este sa auziti cu urechiusele voastre. Dar punctul culminant este atins atunci cand "cea mai experta dintre toti expertii" se dezlantuie impotriva somelierilor. Ea a castigat un titlu de cel mai bun somelier in "douamiipatrusprezece", dar stati sa vedeti ca ea nu e, de fapt, somelier. Dupa care urmeaza o insulta fara menajamente la adresa acestei meserii, reprezentantii acesteia fiind comparati cu niste soferi amarati. Asta in timp ce dansa este un soi de medic. Pe scurt, asta-i diferenta dintre EA si somelieri. Este caz de tribunal, domnilor.

Acum, recunosc faptul ca am criticat si eu destul someleria autohtona dar nu cred ca am ajuns vreodata la insulte de genul asta. In continuare, sunt destui oameni bine pregatiti, integri si care isi exercita meseria asa cum se cuvine, Unii dintre ei au reactionat deja pe o retea de socializare, dar eu astept o reactie oficiala si ferma din partea asociatiilor de profil. Vreau sa vad ca lumea s-a saturat de impostura si de experti de carton, care ajung sa taie si sa spanzure dupa bunul lor plac. Gata, ne-a ajuns, mai clar de atat nu se poate. Ah, da, si mi-as dori o reactie oficiala si din partea producatorilor a caror nume a ajuns sa fie asociat cu proiectul respectiv. Dar, momentan, este doar tacere. Chiar nu va dati seama in ce v-ati bagat? Chiar doriti sa faceti parte din tot acest circ? Hai, spuneti drept, stiati dinainte cu ce se mananca toata fandoseala asta sau ati inceput sa realizati monstruozitatea abia acum, dupa ce valul se ridica incet-incet? Va spun, nu mai dureaza mult pana cand Dobrogea sau Dealu Mare vor deveni tari, ascultati la mandea.

Ar mai fi multe de spus, dar prefer sa ma opresc aici. Pe scurt, nu am vazut decat un personaj care incearca disperat sa se auto-legitimeze in aceasta lume si sa fie legitimat de un sobor de lingai, care nu mai contenesc sa laude realizarile marete. Din pacate pentru ei, expresia "a da cu mucii in fasole" a capatat o noua dimensiune, probabil una la care nici ei nu se asteptau. Tara mea de glorii, tara mea de dor...


Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp