Acest rose este, probabil, unul dintre acele vinuri care nu va fi niciodata "mainstream" printre consumatorii acestui tip de licoare. Macar eu am o scuza, nu ma dau in vant dupa rose-uri. Nu-mi amintesc sa-l fi vazut vreodata aliniat intr-o degustare de rose-uri, dar poate ma insel.
L-am incercat in urma unei recomandari facute de Berbecutio, si nu am regretat nici o picatura. Dupa umila mea parere si dupa ce mi-a trecut prin fata de pe la noi, pot spune ca acest Cuvee de la Balla Geza este unul dintre cele mai serioase rose-uri autohtone. Si la un pret decent: in jur de 28 lei, achizitionat din Kaufland. Nu am intalnit un rose tipic de vara, sprintar si de dat pe gat pe post de bautura racoritoare. Ba din contra, am avut parte de un vin foarte serios, extrem de precis in exprimare, structurat si cu destul potential in fata. Fructul se exprima cat se poate de natural, fara acele nuante artificiale des intalnite la multe exemplare de acest gen. Corpolenta este peste medie, echilibrul este surprinzator, aciditate taioasa si un final cu radacini minerale intrigante. Sec pana in maduva oaselor, "bone-dry" dupa cum ar spune americanul. Deci o veste cam proasta pentru masele amatoare de rose-uri populare, cu un rest de zahar ceva mai generos.
In concluzie, un rose foarte reusit, de la unul dintre producatorii mei preferati. Sunt curios cum se va prezenta in cativa ani, ceva imi spune ca va castiga in complexitate odata cu trecerea timpului.
De ce am ales Beaujolais
Dupa cum am anuntat deja, in luna mai voi organiza o degustare inedita, a carei tema va fi Beaujolais. Va fi primul eveniment de acest gen organizat de mine, asa ca invoc un dram de clementa in cazul in care vor apare unele stangacii :)
Intalnirea va avea loc in data de 9 mai, in incinta wine bar-ului 1000 de Chipuri (Hotel Caro, Bucuresti). Locatia mi se pare extrem de potrivita pentru astfel de manifestari, in detrimentul unui restaurant clasic, de exemplu. Tariful este 170 lei/persoana, in care va intra si o mica tratatie "solida". Vinurile care vor delecta audienta (sper) sunt urmatoarele:
2014 Domaine des Nugues Beaujolais Villages Blanc
2013 Jean-Paul Brun Moulin a Vent (Terres Dorees)
2013 Jean-Claude Lapalu Brouilly Vieilles Vignes
2013 Domaine Piron-Lameloise Chenas Quartz
2013 Domaine Dominique Piron Morgon Cote du Py
1988 Pierre Guerin Moulin a Vent
1983 Dave Saint-Amour Tete de Cuvee
1978 Andre Demont Cote de Brouilly
+ alte 2 vinuri pe care le veti descoperi la momentul degustarii
Initial, vinul alb al degustarii trebuia sa fie tot 2013, dar mi-a fost trimisa varianta 2014. Asta este, ne descurcam cu ce avem. Din punctul meu de vedere, atractia serii va fi reprezentata de exemplarele vechi aruncate in lupta. Sunt foarte constient de riscul implicat si as dori ca acest risc sa fie constientizat de toti cei prezenti la fata locului. Indiferent de regiunea din care provin, vinurile vechi au fost, sunt si vor fi un joc de noroc. Pana nu pariezi, nu vei sti daca ai castigat sau ai pierdut. In orice caz, pot spune ca sunt mandru de aceste achizitii, deoarece astfel de vinuri sunt extrem, extrem de rare si aproape inexistente in ofertele comerciantilor de pretutindeni. Dar cum sunt baiat descurcaret si cu fler pentru surse de incredere, am reusit performanta de a gasi 3 exemplare mature din aceasta regiune necunoscuta pentru foarte multi. Nu pot spera decat ca norocul ne va surade si vom avea parte de surprize neasteptat de placute.
De ce am ales Beaujolais? Stiu ca am riscat alegand aceasta zona. Cei mai multi au auzit de Beaujolais doar prin intermediul infamului Nouveau. Nu va faceti griji, situatia este aceeasi peste tot, nu doar aici, in landul mioritic. Dupa cum spuneam, in afara de Nouveau, nu se stiu prea multe despre Beaujolais. Ei bine, "Bojo" inseamna mult mai mult decat Nouveau. Pentru mine, este clar ca acest Nouveau a avut o contributie uriasa la aruncarea in intuneric a regiunii. Cu toate ca este un instrument de marketing de succes, a avut si un efect devastator: vinurile adevarate de aici au fost date uitarii, avand parte doar de mentiuni disparate sau fiind cautate doar de catre maniacii in cautare de altceva. Pentru ca, atunci cand ajungi in zona Cru Beaujolais, totul se schimba radical. Aici, in cele 10 zone desemnate Cru, sta inima fiului sarac al Burgundiei. Aici se face vin serios, cu potential ridicat de invechire. Aici, soiul Gamay se exprima la adevaratul potential, chiar daca nu atinge nivelul de complexitate al unui Pinot Noir. Aici veti gasi producatori care imbina traditionalul cu modernismul, fara a stirbi catusi de putin din caracterul si specificul regiunii. Indiferent de stilul de vinificatie, aici nu veti gasi bombe moderne de fruct, concentratie uriasa si niveluri insuportabile de alcool. Aici veti intalni mereu acelasi vin foarte usor de baut, proaspat, de cursa lunga, dar capabil de complexitati nebanuite daca i se acorda timp. De fapt, cei care au incercat exemplare mature, ajung mereu la aceeasi concluzie: un Gamay matur este similar in exprimare cu un Pinot Noir matur.
In concluzie, am vrut sa va ofer sansa de a experimenta altceva in afara de eternele Bordeaux, Burgundia sau Rhone. Bineinteles, voi reveni mereu la obsesia mea legata de Bordeaux, dar in acest moment doresc ceva inedit. Imi place riscul si in asta cred ca sta frumusetea vinului. Doar in acest mod se pot descoperi minunatii pe care le-ai ignorat cu gratie in trecut. La fel de adevarat este ca te poti lovi de o dezamagire crunta. Dar sa nu ne gandim la asta acum si sa fim optimisti. Si sa nu uitam ca nici o regiune viticola din lume nu este ocolita de ceea ce am subliniat mai sus. Indiferent de numele pe care-l poarta sau de prestigiu.
Intalnirea va avea loc in data de 9 mai, in incinta wine bar-ului 1000 de Chipuri (Hotel Caro, Bucuresti). Locatia mi se pare extrem de potrivita pentru astfel de manifestari, in detrimentul unui restaurant clasic, de exemplu. Tariful este 170 lei/persoana, in care va intra si o mica tratatie "solida". Vinurile care vor delecta audienta (sper) sunt urmatoarele:
2014 Domaine des Nugues Beaujolais Villages Blanc
2013 Jean-Paul Brun Moulin a Vent (Terres Dorees)
2013 Jean-Claude Lapalu Brouilly Vieilles Vignes
2013 Domaine Piron-Lameloise Chenas Quartz
2013 Domaine Dominique Piron Morgon Cote du Py
1988 Pierre Guerin Moulin a Vent
1983 Dave Saint-Amour Tete de Cuvee
1978 Andre Demont Cote de Brouilly
+ alte 2 vinuri pe care le veti descoperi la momentul degustarii
Initial, vinul alb al degustarii trebuia sa fie tot 2013, dar mi-a fost trimisa varianta 2014. Asta este, ne descurcam cu ce avem. Din punctul meu de vedere, atractia serii va fi reprezentata de exemplarele vechi aruncate in lupta. Sunt foarte constient de riscul implicat si as dori ca acest risc sa fie constientizat de toti cei prezenti la fata locului. Indiferent de regiunea din care provin, vinurile vechi au fost, sunt si vor fi un joc de noroc. Pana nu pariezi, nu vei sti daca ai castigat sau ai pierdut. In orice caz, pot spune ca sunt mandru de aceste achizitii, deoarece astfel de vinuri sunt extrem, extrem de rare si aproape inexistente in ofertele comerciantilor de pretutindeni. Dar cum sunt baiat descurcaret si cu fler pentru surse de incredere, am reusit performanta de a gasi 3 exemplare mature din aceasta regiune necunoscuta pentru foarte multi. Nu pot spera decat ca norocul ne va surade si vom avea parte de surprize neasteptat de placute.
De ce am ales Beaujolais? Stiu ca am riscat alegand aceasta zona. Cei mai multi au auzit de Beaujolais doar prin intermediul infamului Nouveau. Nu va faceti griji, situatia este aceeasi peste tot, nu doar aici, in landul mioritic. Dupa cum spuneam, in afara de Nouveau, nu se stiu prea multe despre Beaujolais. Ei bine, "Bojo" inseamna mult mai mult decat Nouveau. Pentru mine, este clar ca acest Nouveau a avut o contributie uriasa la aruncarea in intuneric a regiunii. Cu toate ca este un instrument de marketing de succes, a avut si un efect devastator: vinurile adevarate de aici au fost date uitarii, avand parte doar de mentiuni disparate sau fiind cautate doar de catre maniacii in cautare de altceva. Pentru ca, atunci cand ajungi in zona Cru Beaujolais, totul se schimba radical. Aici, in cele 10 zone desemnate Cru, sta inima fiului sarac al Burgundiei. Aici se face vin serios, cu potential ridicat de invechire. Aici, soiul Gamay se exprima la adevaratul potential, chiar daca nu atinge nivelul de complexitate al unui Pinot Noir. Aici veti gasi producatori care imbina traditionalul cu modernismul, fara a stirbi catusi de putin din caracterul si specificul regiunii. Indiferent de stilul de vinificatie, aici nu veti gasi bombe moderne de fruct, concentratie uriasa si niveluri insuportabile de alcool. Aici veti intalni mereu acelasi vin foarte usor de baut, proaspat, de cursa lunga, dar capabil de complexitati nebanuite daca i se acorda timp. De fapt, cei care au incercat exemplare mature, ajung mereu la aceeasi concluzie: un Gamay matur este similar in exprimare cu un Pinot Noir matur.
In concluzie, am vrut sa va ofer sansa de a experimenta altceva in afara de eternele Bordeaux, Burgundia sau Rhone. Bineinteles, voi reveni mereu la obsesia mea legata de Bordeaux, dar in acest moment doresc ceva inedit. Imi place riscul si in asta cred ca sta frumusetea vinului. Doar in acest mod se pot descoperi minunatii pe care le-ai ignorat cu gratie in trecut. La fel de adevarat este ca te poti lovi de o dezamagire crunta. Dar sa nu ne gandim la asta acum si sa fim optimisti. Si sa nu uitam ca nici o regiune viticola din lume nu este ocolita de ceea ce am subliniat mai sus. Indiferent de numele pe care-l poarta sau de prestigiu.
Oda vinului oxidativ: Vina Gravonia 1996 - R. Lopez de Heredia
Mi se pare ca foarte multi dintre asa-numitii "cunoscatori" din lumea vinului inca fac o confuzie grava intre un vin oxidat si un vin oxidativ..
Pentru mine diferenta este extrem de simplu de inteles: vinul oxidat este cel in care procesul oxigenarii devine un defect si il "ingroapa" in platitudine; vinul oxidativ reprezinta o filozofie si un stil de vinificare. In plus, notele oxidative lucreaza aici in avantajul sau. Ei bine, am observat cum unele vinuri realizate intentionat intr-un stil oxidativ sunt respinse imediat pe motiv ca sunt defecte. Ba mai mult, se pare ca si vinificatorii moderni nu pot percepe asa ceva altfel decat o greseala de vinificare. Cum este si normal, totul se reduce la gusturile personale ale fiecaruia. Dar sunt de parere ca, atunci cand nu intelegi ceva anume si nu-i cunosti filozofia din spatele conceperii sale, este mai indicat sa nu te arunci imediat in tot felul de comentarii gratuite si inutile. Ca nu-ti place vinul x sau y este de inteles, dar totul ar trebui sa se opreasca aici.
Cunoasteti deja obsesia mea pentru vinurile produse de R. Lopez de Heredia, nu este cazul sa mai insist asupra acestui aspect. Le iubesc si le inteleg pentru ca am ales asta, fiind pe deplin constient de ceea ce se intampla acolo. Cunosc filozofia din spatele lor si le-am judecat mereu in contextul acestei filozofii. Si pot spune ca, mai presus de tot ce este produs in acest colt de Rioja, am o mare afinitate pentru albele respectivului producator. Toate vinurile sunt realizate in stil oxidativ, dar mi se pare ca aceasta metoda se manifesta cel mai intens in cazurile Vina Tondonia Blanco si Vina Gravonia. Din punctul meu de vedere, sunt vinuri care detin caracteristici unice, cu o capacitate fenomenala de invechire si un nivel de complexitate greu de egalat.
Vina Gravonia 1996 este un vin paradoxal. Olfactiv, prezinta note oxidative clare: initial, mere batute, nuci arse si multa, multa ceara. Dupa o vreme, ies la iveala aluziile de fructe uscate si confiate, mierea si condimentele gen curry sau sofran. Insa vinul devine cu adevarat spectaculos la nivel gustativ, moment in care totul se duce in extrema cealalta. Nu-mi pot da nici acum seama care este secretul prospetimii sale, dupa aproape 19 ani de viata. Mai ales in cazul unui alb sec. Plin, corpolent, intens, resueste sa invaluie toata gura cu aromele sale; aciditatea este incredibila, fantastica, un mister greu de deslusit, mai ales dupa atat vreme. Repet, inca nu pot intelege cum un alb sec din 1996 are capacitatea de a-ti "pisca" limba intr-un asemenea mod. Este elementul surpriza, acel ceva pe care nu-l vezi venind. Finalul citric si usor migdalat este nesfarsit, dupa 1 minut am renuntat sa-l cronometrez.
Raman al naibii de curios cum pot explica specialistii moderni aceste "anomalii". Poate imi deschide si mie cineva ochii despre cum un vin "defect" poate fi atat de proaspat si perfect din punct de vedere al constructiei. Va rog, luminati-ma, sunt doar un biet muritor care bajbaie in intuneric...
Pentru mine diferenta este extrem de simplu de inteles: vinul oxidat este cel in care procesul oxigenarii devine un defect si il "ingroapa" in platitudine; vinul oxidativ reprezinta o filozofie si un stil de vinificare. In plus, notele oxidative lucreaza aici in avantajul sau. Ei bine, am observat cum unele vinuri realizate intentionat intr-un stil oxidativ sunt respinse imediat pe motiv ca sunt defecte. Ba mai mult, se pare ca si vinificatorii moderni nu pot percepe asa ceva altfel decat o greseala de vinificare. Cum este si normal, totul se reduce la gusturile personale ale fiecaruia. Dar sunt de parere ca, atunci cand nu intelegi ceva anume si nu-i cunosti filozofia din spatele conceperii sale, este mai indicat sa nu te arunci imediat in tot felul de comentarii gratuite si inutile. Ca nu-ti place vinul x sau y este de inteles, dar totul ar trebui sa se opreasca aici.
Cunoasteti deja obsesia mea pentru vinurile produse de R. Lopez de Heredia, nu este cazul sa mai insist asupra acestui aspect. Le iubesc si le inteleg pentru ca am ales asta, fiind pe deplin constient de ceea ce se intampla acolo. Cunosc filozofia din spatele lor si le-am judecat mereu in contextul acestei filozofii. Si pot spune ca, mai presus de tot ce este produs in acest colt de Rioja, am o mare afinitate pentru albele respectivului producator. Toate vinurile sunt realizate in stil oxidativ, dar mi se pare ca aceasta metoda se manifesta cel mai intens in cazurile Vina Tondonia Blanco si Vina Gravonia. Din punctul meu de vedere, sunt vinuri care detin caracteristici unice, cu o capacitate fenomenala de invechire si un nivel de complexitate greu de egalat.
Vina Gravonia 1996 este un vin paradoxal. Olfactiv, prezinta note oxidative clare: initial, mere batute, nuci arse si multa, multa ceara. Dupa o vreme, ies la iveala aluziile de fructe uscate si confiate, mierea si condimentele gen curry sau sofran. Insa vinul devine cu adevarat spectaculos la nivel gustativ, moment in care totul se duce in extrema cealalta. Nu-mi pot da nici acum seama care este secretul prospetimii sale, dupa aproape 19 ani de viata. Mai ales in cazul unui alb sec. Plin, corpolent, intens, resueste sa invaluie toata gura cu aromele sale; aciditatea este incredibila, fantastica, un mister greu de deslusit, mai ales dupa atat vreme. Repet, inca nu pot intelege cum un alb sec din 1996 are capacitatea de a-ti "pisca" limba intr-un asemenea mod. Este elementul surpriza, acel ceva pe care nu-l vezi venind. Finalul citric si usor migdalat este nesfarsit, dupa 1 minut am renuntat sa-l cronometrez.
Raman al naibii de curios cum pot explica specialistii moderni aceste "anomalii". Poate imi deschide si mie cineva ochii despre cum un vin "defect" poate fi atat de proaspat si perfect din punct de vedere al constructiei. Va rog, luminati-ma, sunt doar un biet muritor care bajbaie in intuneric...
Un interviu inedit
In urma cu aproximativ 2 saptamani, am primit propunerea inedita de a acorda un interviu unui blog de specialitate din Franta. Mai exact, este vorba despre un magazin online de vinuri din Languedoc, proprietarul acestuia avand pe site si o sectiune de tip blog. Nu stiu exact cum a dat de insignifianta mea platforma dar acum chiar nu mai conteaza. Suspect din fire, am crezut initial ca m-am pricopsit cu un soi de spam dar, dupa ce am primit intrebarile (nu putine), m-am linistit.
Pe langa minutul personal de celebritate, am considerat ca acest interviu a fost si o buna oportunitate ca cei din afara sa afle cateva informatii din interior despre vinul romanesc si producatorii sai importanti. Din motive lesne de inteles, versiunea finala a interviului a fost tradusa in limba franceza si il puteti accesa aici: http://blog.midi-vin.com/rencontre-avec/wine-blogger-ciprian-vinul-si-pasiunea-007837. Deoarece nu foarte multi sunt familiarizati cu franceza, m-am gandit sa public pe blog varianta originala a interviului, cea in limba engleza. Ii multumesc inca o data lui Sylvain pentru aceasta oportunitate. Si, nu in ultimul rand, multumesc sotiei mele, Diana, cea care m-a ajutat din plin la corecturi si sugestii privind forma finala a raspunsurilor. Enjoy!
You and your blog :
Who are you and what is Vinul si Pasiunea ?
- Ok, let's begin. My name is Ciprian Haret, a wine addict and also a wine blogger from Romania. Vinul si Pasiunea (roughly translated into English, The Wine and the Passion) is the name of my blog and it all started in 2009. That would be the short version :)
What was your wine experience before launching your site ?
- I had already become keen on wines before launching my blog. I tasted some great wines in the past, including some first growths from Bordeaux (Haut-Brion, Margaux) and, of course, many Romanian wines. I must say I am addicted to Bordeaux (especially the mature examples) and to other French wine regions like Rhone or Beaujolais, for example. I also enjoy drinking Rioja, South African wines, German Rieslings and Barolo/Barbaresco. I tried wines from all over the world but I ended up focusing on certain regions.
You’ve noticed that many wine bloggers have become influent in the last few years. Who are the key wine bloggers you would suggest people to follow ?
- Yes, indeed, there are some wine bloggers who became influential during the past few years. Mostly, I read British bloggers such as: Chris Kissack (Winedoctor), Jamie Goode or Jim Budd. From the American land, I enjoy reading Tyler Coleman (Dr. Vino), Richard Jennings or Allen Meadows (Bourghound). Unfortunately, I don't know much about French wine blogging because I'm not that familiar with the language. I really don't like making suggestions and I think everyone is entitled to read whichever blogger or blog they prefer. Wine is a matter of personal taste and so are the wine blogs in my opinion :)
How did your passion turn into running a blog about wine ? What motivated you at first ?
- Well, I don't know exactly, to be frank. I think it came as a natural extension of my passion. I just wanted to share my opinions on different wines to people who would like to know more about this subject. So, having the blogger platform at my disposal, it became quite easy to turn my thoughts into words.
How long has your blog been online ? How much traffic does it get?
- As I've mentioned before, my blog has been online since 2009. Regarding the traffic, I don't care much about this aspect. Let's say there are over 170 views daily, irrespective of whether I post an article or not. It's OK for me, because wine blogging is really a tight niche in Romania. Depending on the subject of the article, the traffic may increase or decrease. I don't check my traffic daily so I can't give you too many details about it.
About wine, Romanian wines and the region Languedoc Roussillon :
According to you, what is a "good wine" ? What do you expect from a wine tasting session ?
- Oh, that's a tough question! For me, a good wine is the one I like. Of course there are a lot of good wines these days but, as a personal opinion, the pleasure factor should be the one that really matters. I can say about a wine that is good or very good (technically speaking) but, at the same time, it may happen not to like it so much. I don't know if it makes any sense to you, but that's the way I see things about wine. I don't like the New World style, with bags of jammy fuit and drowned in high levels of alcohol. Still, I do recognize there are well made wines in this certain style but they're just not bringing much joy to my table. I prefer medium bodied, elegant, fresh and balanced wines. That's why I think France is still unbeatable at these kinds of wines.
Another key factor that may turn a wine into a fine one is the context in which that wine is consumed. The jollier the atmosphere, the tastier the wine. It's all about your perception at a certain moment, in certain conditions. The same wine may taste different depending on the context. That's why the wine world is such a tricky and subjective matter.
And from a wine tasting session I expect nothing more than great wines, in the good company of family or friends :)
Are you more into nature wine, organic wine, biodynamic wine or do you simply focus on hedonism, immediate and ephemeral pleasure?
- Well, I think I am a person of ephemeral pleasure whent it comes to wine. I really don't care if it's organic, natural, biodynamic or whatsoever. If a wine is well made and brings pleasure to the table, nothing else matters. I truly think that all the buzz for the natural/organic/biodynamic movement is unnecessary. My wine is better than yours because it's natural? That's just wrong an I hope this will not become some sort of religious cult. It's a place for everyone in the wine world and the producers should let the consumer decide if their wines are good or not. So, yes, I prefer hedonism over some useless debates on artificial subjects.
Tell us about viticulture in Romania ?Is it developing in Romania ? Is there a Romanian community of wine blogs ?
- Unfortunately, the almost 50 years of communism left the Romanian viticulture in a state of perpetual degradation. The things have certainly improved in the last 25 years but at a very slow pace. Due to foreign investors, massive European funds and some enthusiastic Romanian entrepreneurs, things have changed for the better. There are still a lot of problems but we can only hope that one day the Romanian wines will get the recognition they deserve.
There is a community of wine blogs but it's beginning to lack a bit of freshness. On the one hand, we have the independent bloggers who write mainly for the sake of wine itself. On the other hand, there are wine bloggers trying to make some money out of it. I can understand that, but what bothers me the most is they are hiding their agenda behind the veil of a fake independence. I would like to see more and more wine bloggers in this community but, unfortunately, the things are moving slower just like the wine industry itself.
What are the characteristics of Romanian wine ? Is there a qualitative effort in order to reach international markets ?
- After all these years, I still don't know if there are any special characteristics of the Romanian wine. There is a lot of potential for quality wines here but we are still searching for our own identity. Romanian wines aren't competitive enough for the moment, to gain prestige on international markets. Yes, there is quality in many cases but the prices are sometimes too high compared to what you can find abroad, at the same quality level. To conclude, we are still attempting to define ourselves as a wine producing country.
Are there native varieties in Romania? Are they preserved? developed ?
- Yes, there are quite a few native grape varieties in Romania. Just to name the most important ones, in my opinion: Feteasca Neagra, Feteasca Alba, Grasa, Feteasca Regala, Novac, Cramposie, Tamaioasa Romaneasca and Babeasca Neagra (a soft red, similar in style and expression with a Gamay). Some of the varieties mentioned above are well preserved but I would like to see more plantings of indigenous grapes. Unfortunately, we are still focusing too much on international varieties and I don't think it is a good choice for the long term. But this would be a very long discussion...
What are the Romanian wineries to be followed ?
- First of all, I would mention Davino, probably the most exquisite Romanian wine producer. Then, according to my preferences: SERVE (the first foreign investment after the communist regime), Vinarte, Stirbey, Nachbil, Balla Geza (Wine Princess). Very good wines are also produced by Recas, M1 Crama Atelier (the premium division of the more famous Murfatlar Winery), Avincis, Oprisor, Rotenberg, Averesti, Corcova, Budureasca, Domeniul Coroanei Segarcea, Basilescu. This is not an extensive list by any means, there are even many more producers focusing on quality.
Can you give us a typically Romanian wine and food pairing ?
- I must admit I'm not much of a specialist when it comes to this. One of the most famous traditional Romanian dish is called "sarmale" (meat rolls in cabbage) and I think it pairs well with a young Feteasca Neagra or a Merlot.
What are your favorite wines and winemakers in Romania ?
- OK, let's begin with my favorite wines: Flamboyant, Domaine Ceptura Rouge, Revelatio and Davino Rezerva white (Davino); Cuvee Charlotte, Cuvee Amaury and Cuvee Guy de Poix Feteasca Neagra (SERVE); Prince Matei Merlot and Soare Cabernet Sauvignon (Vinarte); Novac, Tamaioasa Romaneasca and Vitis Vetus Sauvignon Blanc (Stirbey); Syrah and Pinot Noir (Nachbil); Furmint, Feteasca Neagra and Cabernet Franc (Wine Princess/Balla Geza). Again, these are just the first names that spring to my mind.
Favorite winemakers: Bogdan Costachescu (Davino), Aurel Rotarescu (SERVE), Oliver Bauer (Stirbey), Balla Geza (Wine Princess), Gabi Lacureanu (Licorna Winehouse) and Iustin Urucu (Vinarte).
You speak rarely of Languedoc Roussillon wine on your blog (only one article on Moulin de Gassac found on your blog). Are the wines of this region difficult to get in Romania ?
- Actually, I think I've written more about Languedoc wines :) You can also find tasting notes on Paul Mas, Domaine Clavel, Chateau Veredus and my favorite Languedoc wine so far, the 2001 Mas de Daumas Gassac rouge. In fact, concerning French wines, Languedoc is quite a strong presence in some of our importers' portfolio. Why am I not more into Languedoc wines? I'm not sure, it may be the style that I'm not so fond of. Or maybe I'm just getting old and prefer to stay on solid ground. I'm no longer interested in experiencing new regions anymore. And if I were, that would be only for the fun side.
How would you define Languedoc-Roussillon as a wine region ?
- Since I don't have much experience with the region, it's hard for me to define it. But I know that Languedoc has witnessed a sort of revolution in terms of quality and winemaking techniques. So I guess the future is bright for the region and its wines.
What are your favorite wines and winemakers in Languedoc Roussillon ?
- Not tasting many Launguedoc wines so far, the answer is easy: Mas de Daumas Gassac and, of course, its winemaker, Samuel Guibert.
Pe langa minutul personal de celebritate, am considerat ca acest interviu a fost si o buna oportunitate ca cei din afara sa afle cateva informatii din interior despre vinul romanesc si producatorii sai importanti. Din motive lesne de inteles, versiunea finala a interviului a fost tradusa in limba franceza si il puteti accesa aici: http://blog.midi-vin.com/rencontre-avec/wine-blogger-ciprian-vinul-si-pasiunea-007837. Deoarece nu foarte multi sunt familiarizati cu franceza, m-am gandit sa public pe blog varianta originala a interviului, cea in limba engleza. Ii multumesc inca o data lui Sylvain pentru aceasta oportunitate. Si, nu in ultimul rand, multumesc sotiei mele, Diana, cea care m-a ajutat din plin la corecturi si sugestii privind forma finala a raspunsurilor. Enjoy!
You and your blog :
Who are you and what is Vinul si Pasiunea ?
- Ok, let's begin. My name is Ciprian Haret, a wine addict and also a wine blogger from Romania. Vinul si Pasiunea (roughly translated into English, The Wine and the Passion) is the name of my blog and it all started in 2009. That would be the short version :)
What was your wine experience before launching your site ?
- I had already become keen on wines before launching my blog. I tasted some great wines in the past, including some first growths from Bordeaux (Haut-Brion, Margaux) and, of course, many Romanian wines. I must say I am addicted to Bordeaux (especially the mature examples) and to other French wine regions like Rhone or Beaujolais, for example. I also enjoy drinking Rioja, South African wines, German Rieslings and Barolo/Barbaresco. I tried wines from all over the world but I ended up focusing on certain regions.
You’ve noticed that many wine bloggers have become influent in the last few years. Who are the key wine bloggers you would suggest people to follow ?
- Yes, indeed, there are some wine bloggers who became influential during the past few years. Mostly, I read British bloggers such as: Chris Kissack (Winedoctor), Jamie Goode or Jim Budd. From the American land, I enjoy reading Tyler Coleman (Dr. Vino), Richard Jennings or Allen Meadows (Bourghound). Unfortunately, I don't know much about French wine blogging because I'm not that familiar with the language. I really don't like making suggestions and I think everyone is entitled to read whichever blogger or blog they prefer. Wine is a matter of personal taste and so are the wine blogs in my opinion :)
How did your passion turn into running a blog about wine ? What motivated you at first ?
- Well, I don't know exactly, to be frank. I think it came as a natural extension of my passion. I just wanted to share my opinions on different wines to people who would like to know more about this subject. So, having the blogger platform at my disposal, it became quite easy to turn my thoughts into words.
How long has your blog been online ? How much traffic does it get?
- As I've mentioned before, my blog has been online since 2009. Regarding the traffic, I don't care much about this aspect. Let's say there are over 170 views daily, irrespective of whether I post an article or not. It's OK for me, because wine blogging is really a tight niche in Romania. Depending on the subject of the article, the traffic may increase or decrease. I don't check my traffic daily so I can't give you too many details about it.
About wine, Romanian wines and the region Languedoc Roussillon :
According to you, what is a "good wine" ? What do you expect from a wine tasting session ?
- Oh, that's a tough question! For me, a good wine is the one I like. Of course there are a lot of good wines these days but, as a personal opinion, the pleasure factor should be the one that really matters. I can say about a wine that is good or very good (technically speaking) but, at the same time, it may happen not to like it so much. I don't know if it makes any sense to you, but that's the way I see things about wine. I don't like the New World style, with bags of jammy fuit and drowned in high levels of alcohol. Still, I do recognize there are well made wines in this certain style but they're just not bringing much joy to my table. I prefer medium bodied, elegant, fresh and balanced wines. That's why I think France is still unbeatable at these kinds of wines.
Another key factor that may turn a wine into a fine one is the context in which that wine is consumed. The jollier the atmosphere, the tastier the wine. It's all about your perception at a certain moment, in certain conditions. The same wine may taste different depending on the context. That's why the wine world is such a tricky and subjective matter.
And from a wine tasting session I expect nothing more than great wines, in the good company of family or friends :)
Are you more into nature wine, organic wine, biodynamic wine or do you simply focus on hedonism, immediate and ephemeral pleasure?
- Well, I think I am a person of ephemeral pleasure whent it comes to wine. I really don't care if it's organic, natural, biodynamic or whatsoever. If a wine is well made and brings pleasure to the table, nothing else matters. I truly think that all the buzz for the natural/organic/biodynamic movement is unnecessary. My wine is better than yours because it's natural? That's just wrong an I hope this will not become some sort of religious cult. It's a place for everyone in the wine world and the producers should let the consumer decide if their wines are good or not. So, yes, I prefer hedonism over some useless debates on artificial subjects.
Tell us about viticulture in Romania ?Is it developing in Romania ? Is there a Romanian community of wine blogs ?
- Unfortunately, the almost 50 years of communism left the Romanian viticulture in a state of perpetual degradation. The things have certainly improved in the last 25 years but at a very slow pace. Due to foreign investors, massive European funds and some enthusiastic Romanian entrepreneurs, things have changed for the better. There are still a lot of problems but we can only hope that one day the Romanian wines will get the recognition they deserve.
There is a community of wine blogs but it's beginning to lack a bit of freshness. On the one hand, we have the independent bloggers who write mainly for the sake of wine itself. On the other hand, there are wine bloggers trying to make some money out of it. I can understand that, but what bothers me the most is they are hiding their agenda behind the veil of a fake independence. I would like to see more and more wine bloggers in this community but, unfortunately, the things are moving slower just like the wine industry itself.
What are the characteristics of Romanian wine ? Is there a qualitative effort in order to reach international markets ?
- After all these years, I still don't know if there are any special characteristics of the Romanian wine. There is a lot of potential for quality wines here but we are still searching for our own identity. Romanian wines aren't competitive enough for the moment, to gain prestige on international markets. Yes, there is quality in many cases but the prices are sometimes too high compared to what you can find abroad, at the same quality level. To conclude, we are still attempting to define ourselves as a wine producing country.
Are there native varieties in Romania? Are they preserved? developed ?
- Yes, there are quite a few native grape varieties in Romania. Just to name the most important ones, in my opinion: Feteasca Neagra, Feteasca Alba, Grasa, Feteasca Regala, Novac, Cramposie, Tamaioasa Romaneasca and Babeasca Neagra (a soft red, similar in style and expression with a Gamay). Some of the varieties mentioned above are well preserved but I would like to see more plantings of indigenous grapes. Unfortunately, we are still focusing too much on international varieties and I don't think it is a good choice for the long term. But this would be a very long discussion...
What are the Romanian wineries to be followed ?
- First of all, I would mention Davino, probably the most exquisite Romanian wine producer. Then, according to my preferences: SERVE (the first foreign investment after the communist regime), Vinarte, Stirbey, Nachbil, Balla Geza (Wine Princess). Very good wines are also produced by Recas, M1 Crama Atelier (the premium division of the more famous Murfatlar Winery), Avincis, Oprisor, Rotenberg, Averesti, Corcova, Budureasca, Domeniul Coroanei Segarcea, Basilescu. This is not an extensive list by any means, there are even many more producers focusing on quality.
Can you give us a typically Romanian wine and food pairing ?
- I must admit I'm not much of a specialist when it comes to this. One of the most famous traditional Romanian dish is called "sarmale" (meat rolls in cabbage) and I think it pairs well with a young Feteasca Neagra or a Merlot.
What are your favorite wines and winemakers in Romania ?
- OK, let's begin with my favorite wines: Flamboyant, Domaine Ceptura Rouge, Revelatio and Davino Rezerva white (Davino); Cuvee Charlotte, Cuvee Amaury and Cuvee Guy de Poix Feteasca Neagra (SERVE); Prince Matei Merlot and Soare Cabernet Sauvignon (Vinarte); Novac, Tamaioasa Romaneasca and Vitis Vetus Sauvignon Blanc (Stirbey); Syrah and Pinot Noir (Nachbil); Furmint, Feteasca Neagra and Cabernet Franc (Wine Princess/Balla Geza). Again, these are just the first names that spring to my mind.
Favorite winemakers: Bogdan Costachescu (Davino), Aurel Rotarescu (SERVE), Oliver Bauer (Stirbey), Balla Geza (Wine Princess), Gabi Lacureanu (Licorna Winehouse) and Iustin Urucu (Vinarte).
You speak rarely of Languedoc Roussillon wine on your blog (only one article on Moulin de Gassac found on your blog). Are the wines of this region difficult to get in Romania ?
- Actually, I think I've written more about Languedoc wines :) You can also find tasting notes on Paul Mas, Domaine Clavel, Chateau Veredus and my favorite Languedoc wine so far, the 2001 Mas de Daumas Gassac rouge. In fact, concerning French wines, Languedoc is quite a strong presence in some of our importers' portfolio. Why am I not more into Languedoc wines? I'm not sure, it may be the style that I'm not so fond of. Or maybe I'm just getting old and prefer to stay on solid ground. I'm no longer interested in experiencing new regions anymore. And if I were, that would be only for the fun side.
How would you define Languedoc-Roussillon as a wine region ?
- Since I don't have much experience with the region, it's hard for me to define it. But I know that Languedoc has witnessed a sort of revolution in terms of quality and winemaking techniques. So I guess the future is bright for the region and its wines.
What are your favorite wines and winemakers in Languedoc Roussillon ?
- Not tasting many Launguedoc wines so far, the answer is easy: Mas de Daumas Gassac and, of course, its winemaker, Samuel Guibert.
O seara printre vinurile romanesti de top
Sau, mai bine zis, cu ce multi considera ca ar fi vinurile romanesti de top. Impreuna cu Diana, iubirea la "veata" mea si cea care imi suporta cu stoicism obsesia, George Mitea si Iulian Grigorescu, am luat parte la ceea ce as numi o desfatare bahica in toata regula. Evenimentul s-a dorit a fi un soi de BYOB, astfel ca ne-am impartit dupa cum urmeaza: George a fost omul Davino, Iulian a fost ambasadorul Oprisor iar eu am fost spionul SERVE. In batalie a mai fost aruncat si un Merlot 1997, produs de Vinterra pentru Banca Tiriac (via Iulian). Preliminariile au fost asigurate de Cuvee Visan 2012 (via George).
Despre vinuri numai de bine, mai putin acel Merlot care se inaltase la ceruri de multa vreme. Din el a mai ramas doar iluzia unui trecut presupus mai bun. Dar nu-i nimic, am invatat sa apreciez mai mult partea distractiva si inedita a situatiei. Pentru a va face o idee despre ce minunatii am incercat, ma voi opri putin pe la fiecare si le voi ruga sa se prezinte. Pe scurt, bineinteles.
Davino Rezerva Alb 2012
- tocmai l-am laudat din cale-afara intr-o postare anterioara, asa ca nu mai am ce completa. Raman la concluzia ca este cel mai reusit alb romanesc, la toate capitolele. Finalul sau interminabil poate fi considerat o opera de arta si nu glumesc cu nimic.
Cuvee Guy de Poix Feteasca Neagra 2011 - SERVE
- inca un vin pe care-l stiam deja; fara indoiala, una dintre cele mai bune fetesti de pe la noi. Perfect integrat inca de pe acum, gustos si expresiv. In acest caz, o opera de arta este ascunderea uimitoare a nivelului urias de alcool (15,5%). Nu de alta, dar nu stiu cum de reuseste sa nu devina greu de baut inca de la al doilea pahar, ba din contra.
Ispita 2011 (Iluminarea) - Oprisor
- daca cineva crede ca am ceva personal cu acest producator, se inseala amarnic. Mereu am spus ca Oprisor face vinuri de la bune in sus, unele foarte bune dar, pentru mine, totul se cam opreste aici. Inca nu vad acel extra care sa ma faca sa spun wow. Nici in cazul Ispita nu am detectat acele nuante de rafinament si nobilitate care definesc un vin mare. In viziunea mea, bineinteles. Am intalnit un vin foarte bun, bine facut dar mult prea comun in exprimare. Nici nu pare foarte bine integrat in acest moment, dar cred ca 3-4 ani in plus vor rezolva aceasta problema. Insa nu sunt prea convins daca atunci voi simti si o evolutie in adevaratul sens al cuvantului. Ramane de vazut.
Cuvee Charlotte 2010 - SERVE
-deja incercat si el cu alte ocazii, iubesc senzatia de eleganta pe care o afiseaza. Poate nu este cel mai complex Charlotte facut vreodata dar cred ca este cel mai feminin si diafan pe care l-am incercat pana acum. Are farmec si asta e o mare bila alba din partea mea.
Davino Rezerva Rosu 2009
- cel mai scump si exclusivist vin al degustarii. Asteptarile nu mi-au fost inselate dar parerea mea este ca am avut in fata un vin mult prea tanar si inca nepregatit la acest moment. Un exemplar complet, multistratificat, puternic, rafinat. Daca Flamboyant puncteaza mai mult la capitolul placere imediata, Rezerva este net superior la capitolul structura. Nici cateva ore in decantor nu l-au imblanzit prea mult. Este un vin facut sa reziste si destinat mai mult celor dispusi sa astepte cel putin 10 ani de acum incolo. Ca si in cazul Rezerva alb, lungimea finalului pare din alta galaxie.
In concluzie, a fost o seara extrem de reusita, cu oameni faini si cu vinuri care si-au respectat blazonul. Si se cam cere a fi repetata...
Despre vinuri numai de bine, mai putin acel Merlot care se inaltase la ceruri de multa vreme. Din el a mai ramas doar iluzia unui trecut presupus mai bun. Dar nu-i nimic, am invatat sa apreciez mai mult partea distractiva si inedita a situatiei. Pentru a va face o idee despre ce minunatii am incercat, ma voi opri putin pe la fiecare si le voi ruga sa se prezinte. Pe scurt, bineinteles.
Davino Rezerva Alb 2012
- tocmai l-am laudat din cale-afara intr-o postare anterioara, asa ca nu mai am ce completa. Raman la concluzia ca este cel mai reusit alb romanesc, la toate capitolele. Finalul sau interminabil poate fi considerat o opera de arta si nu glumesc cu nimic.
Cuvee Guy de Poix Feteasca Neagra 2011 - SERVE
- inca un vin pe care-l stiam deja; fara indoiala, una dintre cele mai bune fetesti de pe la noi. Perfect integrat inca de pe acum, gustos si expresiv. In acest caz, o opera de arta este ascunderea uimitoare a nivelului urias de alcool (15,5%). Nu de alta, dar nu stiu cum de reuseste sa nu devina greu de baut inca de la al doilea pahar, ba din contra.
Ispita 2011 (Iluminarea) - Oprisor
- daca cineva crede ca am ceva personal cu acest producator, se inseala amarnic. Mereu am spus ca Oprisor face vinuri de la bune in sus, unele foarte bune dar, pentru mine, totul se cam opreste aici. Inca nu vad acel extra care sa ma faca sa spun wow. Nici in cazul Ispita nu am detectat acele nuante de rafinament si nobilitate care definesc un vin mare. In viziunea mea, bineinteles. Am intalnit un vin foarte bun, bine facut dar mult prea comun in exprimare. Nici nu pare foarte bine integrat in acest moment, dar cred ca 3-4 ani in plus vor rezolva aceasta problema. Insa nu sunt prea convins daca atunci voi simti si o evolutie in adevaratul sens al cuvantului. Ramane de vazut.
Cuvee Charlotte 2010 - SERVE
-deja incercat si el cu alte ocazii, iubesc senzatia de eleganta pe care o afiseaza. Poate nu este cel mai complex Charlotte facut vreodata dar cred ca este cel mai feminin si diafan pe care l-am incercat pana acum. Are farmec si asta e o mare bila alba din partea mea.
Davino Rezerva Rosu 2009
- cel mai scump si exclusivist vin al degustarii. Asteptarile nu mi-au fost inselate dar parerea mea este ca am avut in fata un vin mult prea tanar si inca nepregatit la acest moment. Un exemplar complet, multistratificat, puternic, rafinat. Daca Flamboyant puncteaza mai mult la capitolul placere imediata, Rezerva este net superior la capitolul structura. Nici cateva ore in decantor nu l-au imblanzit prea mult. Este un vin facut sa reziste si destinat mai mult celor dispusi sa astepte cel putin 10 ani de acum incolo. Ca si in cazul Rezerva alb, lungimea finalului pare din alta galaxie.
In concluzie, a fost o seara extrem de reusita, cu oameni faini si cu vinuri care si-au respectat blazonul. Si se cam cere a fi repetata...
Un vin autohton unic: Davino Rezerva alb 2012
Pentru ca am o deosebita placere sa ma citez, voi reda mai jos parerea mea despre Rezerva 2011. De ce fac asta? Simplu; in mare parte, varianta 2012 interpreteaza aceeasi partitura, cu foarte mici diferente pe care le voi scoate ulterior in evidenta.
"Culoare galben auriu, intens si stralucitor. Olfactiv, intensitatea aromelor este perfect controlata. Notele lemnoase (vanilie si condimente) se impletesc de minune cu cele de fruct bine copt (caisa, mar, gutuie, plus diverse citrice) si cu nuantele floral-minerale de o eleganta aparte. Gustativ, am fost intampinat de o densitate dozata cu mare maiestrie; vinul se comporta de parca ar executa fara cusur o partitura bine stabilita inainte. Rotund, fin, elegant, cu un mijloc expresiv, o aciditate perfect integrata si un final lung, liniar si persistent, cu mult fruct diafan si aluzii picante gen ghimbir. Cei aproape 14% alcool nu se simt nici o clipa si vin sa completeze o lucrare gandita in cele mai mici detalii. Este loc de evolutie pozitiva, cativa ani in plus la sticla nu i-ar face rau defel."
Dupa cum spuneam, Rezerva 2012 nu se indeparteaza foarte mult de la canon. Totusi, as semnala cateva particularitati care fac din acest vin o versiune usor superioara celei din 2011. In primul rand, paleta aromatica ceva mai complexa, fiind completata de o pleiada de fructe exotice, gen mango si ananas. Intensitatea este ceva mai pronuntata dar, din nou, acest mic "monstru" reuseste sa prezinte un echilibru fantastic. Pur si simplu, nu am intalnit vin alb romanesc mai bine continut in sine, mai precis in exprimare si mai bine definit. Constructia la nivel gustativ este impecabila, concentratia fructului este la cote inalte dar nu devine greoaie nici o clipa. Aciditatea echilibreaza perfect fructul si ii confera prospetime pe finalul multistratificat si aproape interminabil. Nu imi amintesc sa fi incercat ceva de la noi cu o asemenea lungime a finalului; dupa primul minut, am renuntat sa mai acord atentie acestui aspect. In ultimul rand, rezista cu brio la temperaturi inalte dar asta deja nu mai este o noutate cand vine vorba de albele Davino.
Rezerva 2012 este o combinatie perfecta de putere si eleganta, concentratie masiva si bogatie a gustului, complexitate si prospetime. Toate acestea sunt atribute ale unui vin mare. Daca as fi sa-l compar cu ceva incercat in ultima vreme, primul gand m-ar duce la un Grand Cru de Burgundia. Ma refer strict la modalitatea de constructie si exprimare, nu la altceva. Si da, cred in continuare ca are un pret foarte mare. Dar, daca puterea financiara mi-ar permite acest lux, as lua cutii intregi din asa ceva.
"Culoare galben auriu, intens si stralucitor. Olfactiv, intensitatea aromelor este perfect controlata. Notele lemnoase (vanilie si condimente) se impletesc de minune cu cele de fruct bine copt (caisa, mar, gutuie, plus diverse citrice) si cu nuantele floral-minerale de o eleganta aparte. Gustativ, am fost intampinat de o densitate dozata cu mare maiestrie; vinul se comporta de parca ar executa fara cusur o partitura bine stabilita inainte. Rotund, fin, elegant, cu un mijloc expresiv, o aciditate perfect integrata si un final lung, liniar si persistent, cu mult fruct diafan si aluzii picante gen ghimbir. Cei aproape 14% alcool nu se simt nici o clipa si vin sa completeze o lucrare gandita in cele mai mici detalii. Este loc de evolutie pozitiva, cativa ani in plus la sticla nu i-ar face rau defel."
Dupa cum spuneam, Rezerva 2012 nu se indeparteaza foarte mult de la canon. Totusi, as semnala cateva particularitati care fac din acest vin o versiune usor superioara celei din 2011. In primul rand, paleta aromatica ceva mai complexa, fiind completata de o pleiada de fructe exotice, gen mango si ananas. Intensitatea este ceva mai pronuntata dar, din nou, acest mic "monstru" reuseste sa prezinte un echilibru fantastic. Pur si simplu, nu am intalnit vin alb romanesc mai bine continut in sine, mai precis in exprimare si mai bine definit. Constructia la nivel gustativ este impecabila, concentratia fructului este la cote inalte dar nu devine greoaie nici o clipa. Aciditatea echilibreaza perfect fructul si ii confera prospetime pe finalul multistratificat si aproape interminabil. Nu imi amintesc sa fi incercat ceva de la noi cu o asemenea lungime a finalului; dupa primul minut, am renuntat sa mai acord atentie acestui aspect. In ultimul rand, rezista cu brio la temperaturi inalte dar asta deja nu mai este o noutate cand vine vorba de albele Davino.
Rezerva 2012 este o combinatie perfecta de putere si eleganta, concentratie masiva si bogatie a gustului, complexitate si prospetime. Toate acestea sunt atribute ale unui vin mare. Daca as fi sa-l compar cu ceva incercat in ultima vreme, primul gand m-ar duce la un Grand Cru de Burgundia. Ma refer strict la modalitatea de constructie si exprimare, nu la altceva. Si da, cred in continuare ca are un pret foarte mare. Dar, daca puterea financiara mi-ar permite acest lux, as lua cutii intregi din asa ceva.
Tavoleto Nebbiolo d'Alba 2012 - Tenuta Carretta
Mereu am avut o slabiciune pentru acest soi piemontez pe numele lui de scena, Nebbiolo. Este principalul "vinovat" pentru obtinerea celebrelor vinuri Barolo si Barbaresco. Mereu m-a frapat si fascinat deopotriva usurinta prin care combina delicatetea si fragilitatea cu forta bruta, cateodata de-a dreptul monstruoasa. Mereu l-am vazut ca pe un Pinot la puterea a cincea sau un Beaujolais la puterea a zecea
Acest Nebbiolo produs de Tenuta Carretta, mi-a picat in mana (si in gura) prin amabilitatea celor de la Unvinpezi. Voi folosi recenzia facuta cu acea ocazie:
"Dupa ce am incercat acest Nebbiolo, pot spune cu siguranta ca sintagma "baby Barolo" i s-ar potrivi de minune. Olfactiv, am fost chiar impresionat de precizia prin care aromele vin in valuri de intensitate medie: note pamantoase, cirese, fragute, condimente, frunze vestejite si petale uscate de trandafir. La nivel gustativ, lucrurile stau la fel de precis, cu mult fruct light dar bogat si suculent. Aciditate buna si o structura taninoasa tipica soiului, care iti prinde papilele ca un cleste. Finalul mediu readuce atacul de cirese, dublat de aluzii fine de condiment. Va recomand o aerare de cel putin jumatate de ora inainte de consum."
De obicei, un Nebbiolo d'Alba se prezinta ca fiind o varianta ceva mai abordabila decat un Barolo si de consumat inaintea fratelui sau mai mare. Totusi, in acest caz, am sesizat o structura asemanatoare cu mai marii zonei, structura care a ramas intacta chiar si a doua zi. Din fericire, fructul face fata cu brio avalansei taninoase si cred ca in circa 8-10 ani va fi o simbioza aproape perfecta. Un vin foarte bun, nu din cale-afara de ieftin dar care poate constitui o reusita introducere in universul Barolo sau Barbaresco.
Acest Nebbiolo produs de Tenuta Carretta, mi-a picat in mana (si in gura) prin amabilitatea celor de la Unvinpezi. Voi folosi recenzia facuta cu acea ocazie:
"Dupa ce am incercat acest Nebbiolo, pot spune cu siguranta ca sintagma "baby Barolo" i s-ar potrivi de minune. Olfactiv, am fost chiar impresionat de precizia prin care aromele vin in valuri de intensitate medie: note pamantoase, cirese, fragute, condimente, frunze vestejite si petale uscate de trandafir. La nivel gustativ, lucrurile stau la fel de precis, cu mult fruct light dar bogat si suculent. Aciditate buna si o structura taninoasa tipica soiului, care iti prinde papilele ca un cleste. Finalul mediu readuce atacul de cirese, dublat de aluzii fine de condiment. Va recomand o aerare de cel putin jumatate de ora inainte de consum."
De obicei, un Nebbiolo d'Alba se prezinta ca fiind o varianta ceva mai abordabila decat un Barolo si de consumat inaintea fratelui sau mai mare. Totusi, in acest caz, am sesizat o structura asemanatoare cu mai marii zonei, structura care a ramas intacta chiar si a doua zi. Din fericire, fructul face fata cu brio avalansei taninoase si cred ca in circa 8-10 ani va fi o simbioza aproape perfecta. Un vin foarte bun, nu din cale-afara de ieftin dar care poate constitui o reusita introducere in universul Barolo sau Barbaresco.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)