Despre motivatie si crize de identitate

Criza de identitate a autorului acestui blog se adanceste pe zi ce trece. Nu mi s-a intamplat niciodata sa nu scot o postare din joben timp de 3 saptamani.

Mi-am dat seama ca, pe langa lipsa de inspiratie, un rol important il joaca si lipsa acuta a unei motivatii pentru a continua. Motivatie care, in ultimul an cel putin, a disparut aproape complet. Aceasta situatie este strans legata si de starea generala a vinului romanesc. Dan a scris un articol foarte interesant despre norii negri care se vor aseza linistiti si inevitabil peste industria autohtona de profil. Era de asteptat, cei care vad lucrurile din unghiul potrivit au anticipat o astfel de furtuna. Ba chiar pot spune ca se putea observa de la o posta, asta sa ma exprim plastic.

Cu aproape 3 ani in urma, am facut o scurta analiza asupra unui interviu oferit de Aurelia Visinescu. Tot despre o criza era vorba, dar cea vazuta din perspectiva producatorului de vin. Ei bine, pot spune ca am anticipat unele valuri produse de viitorul tsunami previzionat de Dan. Am atins problema exporturilor si a supraproductiei in raport cu cererea. Am dat si exemple din lumea larga pentru a sublinia ca mai toate tarile producatoare de vin au trecut, trec si vor trece prin astfel de convulsii. Nu cred ca trebuie sa disperam, cu toate ca Romania, dupa cum prea bine stim, este tara originalitatii in materie de orice. Cine are un plan, macar binisor pus la punct, va scapa doar cu rani superficiale. Ceilalti vor suporta consecintele directiei haotice pe care au ales-o si a goanei dupa un profit imediat.

Cat despre mine, consider ca am latrat destul la poarta inchisa a industriei, De-a lungul a peste 6 ani de activitate bloggeristica, cred ca am atins toate problemele posibile si imposibile ale acesteia. S-a intamplat ceva concret? Consider ca nu. Care este rostul unei lupte pierdute din start? Chiar credeti ca poveste lui Don Quijote este doar una haioasa si plina de aventuri nevinovate? Stiti care este, cu adevarat, destinatia finala dupa cateva batalii impotriva morilor de vant? Depresia, cateodata acuta, cateodata detasata.

Dar aceasta lupta are si o parte pozitiva pentru cel care o poarta: la final, il poate ajuta sa-si traseze mai clar obiectivele si sa se concentreze pe ceea ce il intereseaza cu adevarat. In concluzie, viitorul acestui blog este inca incert. Ca si cel al industriei noastre. Va urez o criza fericita!

Pe-un picior de Plai, pe-o gura de...Monogram

Tot trag sperante ca, odata cu venirea toamnei, imi voi regasi si cheful de scris. Pe langa lipsa acestui chef, mai este si o lipsa aproape totala de idei, de subiecte. Cred ca de vina este si industria autohtona de profil care, in ultima vreme, imi provoaca o senzatie de lehamite existentiala si de saturatie. Nu se intampla nimic nou, deosebit, deja am sentimentul ca ma aflu intr-o bucla temporala care ma trimite mereu in acelasi punct de unde am plecat. Mai tineti minte filmul "Groundhog Day", cu excelentul Bill Murray? Ei bine, cam in situatia acelui personaj ma aflu si eu acum.

Dar am o vaga banuiala ca toate aceste trairi personale nu sunt importante pentru cei de "dincolo", asa ca am sa va spun cateva cuvinte "chinuite" despre cele mai noi vinuri lansate pe piata de Unicom/Davino: gamele Plai si Monogram.

Din start, trebuie sa fiu direct si raspicat: etichetele gamei Plai mi se par oribile. Nu inteleg de ce s-a apelat la o asemenea abordare. Mai lipseste si un roz isteric pentru ca tabloul sa fie complet. Etichetele Monogram mi se par reusite prin simplitatea lor debordanta, dar aici nu inteleg de ce s-a simtit nevoia de a fi inlocuite Alba Valahica si SB Edition Limitee. La Davino apreciam tocmai perenitatea gamelor sale, cu radacini adanci infipte in constiinta publicului amator de vinuri bune. Ma rog, pana la urma este treaba fiecaruia ce face in propria curte.

Despre vinuri, numai de bine, ca de obicei. Nu are rost sa intru in detalii tehnice, pentru ca cei familiarizati cu producatorul respectiv, stiu exact la sa se astepte. Plai este situat undeva intre Faurar si Iacob, imprumutand atat exuberanta si caracterul direct al primului, cat si senzatia de seriozitate superioara a celui din urma. Mi se pare un mix perfect intre cele doua game deja amintite. Mi-au placut, in mod deosebit, Feteasca Alba si Feteasca Neagra. Sauvignon Blanc-ul este solid si bine facut, nimic surprinzator. As indrazni sa spun ca Feteasca Neagra nu prea are rival in marja ei de pret; moderna, extrem de suculenta, baubila si chiar cu un strop de seriozitate.

 
Dupa cum era de asteptat, Monogram ridica stacheta la capitolele: finete, precizie, echilibru, concentratie superioara si expresivitate. De foarte multe ori am sustinut ca diferentele intre gamele Davino sunt date tocmai de aceste elemente mai sus amintite. Odata ce urci pe scara calitatii, ele se manifesta din ce in ce mai plenar. Atat Feteasca Alba, cat si SB-ul sunt vinuri cu destul potential in fata, cu o structura bine definita si acea senzatie de monolit indestructibil pe care multe vinuri Davino mi-au lasat-o de-a lungul timpului.

La final, nu pot decat spera ca toate aceste schimbari la fata nu vor crea confuzie prea mare printre iubitorii vinului. Pentru ca la nivel calitativ se merge mereu si mai sus, si mai sus...