Stiu ca e mare valva cu rose-urile in perioada asta a anului, dar pe mine continua sa nu ma impresioneze astfel de exemple. Pur si simplu, nu inteleg prea bine acest gen de vinuri, asa ca prefer sa le ocolesc de cele mai multe ori. Bineinteles, exista si momente in care imi vine cheful pentru asa ceva deoarece, recunosc, un rose bine racit poate fi al naibii de racoritor.
Chiar daca rose-ul Domaine Ceptura este un exemplar ceva mai serios in exprimare, tot si-a aratat limitele, mai ales in prima zi dupa ce i-am dat cep. Nasul aduce note tipice de capsuni, zmeura, cirese albe, plus o interesanta adiere minerala. Dupa o vreme isi face aparitia si pepenele rosu, dar si acel usor iz de acetona sau lac de unghii sau cum vreti sa-i mai spuneti. Gustativ, atacul este destul de viguros, bine definit in mijloc, cu destul fruct copt, iar finalul aduce un mix de note minerale, cretoase, grapefruit si tente amarui. Este clar un rose serios, care nu se joaca in parc cu astia mai mici, precis si cu un strop de structura.
Chestia oarecum surprinzatoare a venit abia dupa 24 ore, inspiratia de moment dictandu-mi sa nu beau toata sticla din prima zi. Ei bine, a doua zi am dat de ceva complet diferit. Un vin aflat undeva la granita dintre fructuozitatea unui vin alb si corpolenta unui vin rosu; nasul s-a schimbat dramatic, de aceasta data dominand notele de flori uscate de trandafir, ceva mure, pruna alba. Aciditatea s-a mai estompat dar parca intreg ansamblul a devenit mult mai bine integrat. Pur si simplu, am avut senzatia ca nu beau un rose la acel moment.
Oricum, la banii la care se poate gasi - circa 60 lei - nu prea il pot recomanda cu mre caldura. Da, se distanteaza de marea masa a rose-urilor de pe la noi (mai ales prin evolutia ulterioara), dar prefer ca fiecare sa decida singur daca e dispus sa dea sau nu atatia bani pe o sticla de lichid roz...
Cum trebuie sa arate un vin pana in 25 lei: Faurar alb 2010
Daca varianta 2009 m-a surprins foarte placut, atunci 2010 apoape ca m-a impresionat. In primul rand, datorita ligii "inferioare" din care face parte, aceea a vinurilor pana in 25 lei. Si sunt 99% convins deja ca multe vinuri albe romanesti au destul potential si surprinzator, la toate categoriile de pret. Singurul lor ghinion este ca se consuma mult prea rapid dupa lansare si nu li se ofera vreo sansa sa se manifeste plenar dupa cativa ani la sticla. Bine, ar mai fi si reticenta multora atunci cand vad cate o sticla "trecuta" pin rafturi. Stiti voi, stupidul mit cum ca vinurile albe ar trebui musai consumate in primul an dupa lansare. Cum eu nu dau doi bani pe astfel de mituri, imi permit sa experimentez si, pana acum, am avut noroc destul cu sticle care s-au prezentat excelent.
Culoare galben deschis, cu reflexii verzui. Initial, nasul este foarte putin intens dar surprinzator de bine focusat. Se simt adieri de gutuie, caisa coapta si soc. Mai sa fie, e chiar si un strop de eleganta pe acolo. Dupa ceva timp, intensitatea creste treptat si controlul este preluat de notele florale de tei si, mai ales, mult grapefruit. Alcool excelent integrat, nu se simte deloc si nimic nu sare dintr-o schema parca prestabilita. Gustativ, am avut iar un moment de usoara buimacire. Foarte proaspat, fruct alb care gadila placut papilele si nu le agreseaza, atac liniar si foarte bine definit. Aciditate excelenta, perfect integrata si un final mediu, citric. Post cu usoare nuante salcii, dar fara a fi deranjante. Vinul o mai poate duce 2-3 ani fara probleme, pastrat in conditii corespunzatoare.
Ce mi-a placut cu adevarat la acest vin a fost echilibrul aproape impecabil de care a dat dovada. Mult mai reusit din acest punct de vedere decat cel din 2009, care era putin defazat intre atac si final. Ei bine, 2010 ofera acea senzatie ca toate elementele sunt la locul lor, iar rezultatul este impresionant pentru un vin de nici 25 lei.
Culoare galben deschis, cu reflexii verzui. Initial, nasul este foarte putin intens dar surprinzator de bine focusat. Se simt adieri de gutuie, caisa coapta si soc. Mai sa fie, e chiar si un strop de eleganta pe acolo. Dupa ceva timp, intensitatea creste treptat si controlul este preluat de notele florale de tei si, mai ales, mult grapefruit. Alcool excelent integrat, nu se simte deloc si nimic nu sare dintr-o schema parca prestabilita. Gustativ, am avut iar un moment de usoara buimacire. Foarte proaspat, fruct alb care gadila placut papilele si nu le agreseaza, atac liniar si foarte bine definit. Aciditate excelenta, perfect integrata si un final mediu, citric. Post cu usoare nuante salcii, dar fara a fi deranjante. Vinul o mai poate duce 2-3 ani fara probleme, pastrat in conditii corespunzatoare.
Ce mi-a placut cu adevarat la acest vin a fost echilibrul aproape impecabil de care a dat dovada. Mult mai reusit din acest punct de vedere decat cel din 2009, care era putin defazat intre atac si final. Ei bine, 2010 ofera acea senzatie ca toate elementele sunt la locul lor, iar rezultatul este impresionant pentru un vin de nici 25 lei.
In turnul SERVE
Scriu destul de tarziu despre ultima degustare din Turnul galatean (restaurantul Perla Dunarii), si asta nu pentru ca as avea atat de mult material in asteptare, ci pentru ca nu prea mai am chef de postat pe ast blog. Deh, omul mai trece si prin perioade proaste. Invitati speciali: tovarasul Dan Savulescu (SERVE) si Poezina Rolando (New Rolax, distribuitorul local al vinurilor SERVE). Impresii despre eveniment puteti citi si la George.
Despre vinuri, numai de bine in general. De altfel, cei de la SERVE ne-au obisnuit cu o constanta in calitate de invidiat, pe toate palierele de pret. La vechimea si experienta oamenilor de aici, nici nu e de mirare. Am inceput cu o Feteasca Alba 2011 Vinul Cavalerului, din cate am inteles si cantecul de lebada al acestui soi pe gama respectiva. Probabil cel mai cu mot cavaler alb de ceva vreme incoace, asta daca nu iau in calcul si evolutia la sticla a Riesling-ului pe care l-am incercat de curand. O Feteasca destul de austera in exprimare, tipica dar si cu o interesanta greutate in gust, ceea ce ii da un aer in plus de seriozitate. Din cate am inteles, sunt implicate plantatii vechi in ecuatie si asta se cam simte. Sauvignon Blanc 2011 Terra Romana se exprima intr-un registru mai aromat, evident, nas floral, note de soc, grapefruit. Monolitic in gust, dar bine definit, cu un final citric si racoritor. Sauvignon Blanc + Feteasca Alba 2012 Terra Romana a fost cel mai de succes vin al serii printre invitati. Factorul baubilitate cel mai ridicat dintre exemplarele prezente, aromatica Sauvignon-ului impletindu-se foarte bine cu austeritatea si mineralitatea Fetestii. Se duce pe gat cu o viteza peste limita legala, asa ca are sanse sa devina un hit al verii ce va sa vina. Despre Roze 2012 Vinul Cavalerului nu pot spune prea multe, nefiind un fan al acestui tip de vin. Are o aromatica tipica, dar este si usor dulceag in gust. Mai degraba de la glicerol, ni s-a comunicat care un rest de zahar de doar 3 grame. Una peste alta, un roze democratic. Ultima batalie s-a dat cu o Feteasca Neagra 2011 Terra Romana - tipicitatea este acolo, are usoare note de lactate dar nu dintre acelea deranjante, pruna, diverse fructe rosii, totul e acolo. Intensitate medie, cu toate ca, gustativ, e un stil ceva mai modern, cu tanin copt, aciditate medie; dar are o suculenta foarte placuta care il salveaza de la a fi neinteresant. Sfatul meu este sa mai asteptati vreo 2 ani, pana se integreaza cum trebuie, pentru ca e destul loc de imbunatatire.
Cum era de asteptat in cazul nostru, ostilitatile s-a incheiat la o bere si cu multe povesti interesante la ceas tarziu de seara. Atmosfera placuta, oameni de treaba si vinuri bune, ce sa iti doresti mai mult?
Despre vinuri, numai de bine in general. De altfel, cei de la SERVE ne-au obisnuit cu o constanta in calitate de invidiat, pe toate palierele de pret. La vechimea si experienta oamenilor de aici, nici nu e de mirare. Am inceput cu o Feteasca Alba 2011 Vinul Cavalerului, din cate am inteles si cantecul de lebada al acestui soi pe gama respectiva. Probabil cel mai cu mot cavaler alb de ceva vreme incoace, asta daca nu iau in calcul si evolutia la sticla a Riesling-ului pe care l-am incercat de curand. O Feteasca destul de austera in exprimare, tipica dar si cu o interesanta greutate in gust, ceea ce ii da un aer in plus de seriozitate. Din cate am inteles, sunt implicate plantatii vechi in ecuatie si asta se cam simte. Sauvignon Blanc 2011 Terra Romana se exprima intr-un registru mai aromat, evident, nas floral, note de soc, grapefruit. Monolitic in gust, dar bine definit, cu un final citric si racoritor. Sauvignon Blanc + Feteasca Alba 2012 Terra Romana a fost cel mai de succes vin al serii printre invitati. Factorul baubilitate cel mai ridicat dintre exemplarele prezente, aromatica Sauvignon-ului impletindu-se foarte bine cu austeritatea si mineralitatea Fetestii. Se duce pe gat cu o viteza peste limita legala, asa ca are sanse sa devina un hit al verii ce va sa vina. Despre Roze 2012 Vinul Cavalerului nu pot spune prea multe, nefiind un fan al acestui tip de vin. Are o aromatica tipica, dar este si usor dulceag in gust. Mai degraba de la glicerol, ni s-a comunicat care un rest de zahar de doar 3 grame. Una peste alta, un roze democratic. Ultima batalie s-a dat cu o Feteasca Neagra 2011 Terra Romana - tipicitatea este acolo, are usoare note de lactate dar nu dintre acelea deranjante, pruna, diverse fructe rosii, totul e acolo. Intensitate medie, cu toate ca, gustativ, e un stil ceva mai modern, cu tanin copt, aciditate medie; dar are o suculenta foarte placuta care il salveaza de la a fi neinteresant. Sfatul meu este sa mai asteptati vreo 2 ani, pana se integreaza cum trebuie, pentru ca e destul loc de imbunatatire.
Cum era de asteptat in cazul nostru, ostilitatile s-a incheiat la o bere si cu multe povesti interesante la ceas tarziu de seara. Atmosfera placuta, oameni de treaba si vinuri bune, ce sa iti doresti mai mult?
@foto credit: lucruribune.blogspot.com |
Faurar alb 2009 (Romania)
Probabil va uitati oarecum mirati la anul de recolta al acestui Faurar, dar va asigur ca nu este nici o greseala. Atunci cand vine vorba de a depista vinuri "disparute" demult de pe piata, devin un detectiv cu o rata de succes destul de mare. Surprinzator, cei de la vinuriselecte.ro (sursa descoperita in acest caz) chiar au pe stoc acest vin, s-au miscat foarte repede si toata tranzactia a decurs fara probleme. Auzisem un zvon cum ca Faurar-ul in cauza ar fi rezistat foarte bine in timp, asa ca am zis sa vad ce si cum. Ei bine, tanara speranta a celor de la Unicom nu a dezamagit.
Culoare galben deschis cu reflexii verzui. Un nas foarte interesant, mediu ca intensitate dar bine definit, cu note de caise bine coapte, mere golden, soc, citrice si foarte usoare adieri florale, de tei in special. Nu din cale afara de evoluat, ba chiar destul de proaspat in exprimare. Gustativ, atacul initial este dominat de senzatii evidente de fruct usor dulceag. Dar nu cred ca este vorba de vreun rest mai mare de zahar, ci mai degraba de nivelul ridicat al glicerolului. Surprinzator de rotund si intens, iar spre finalul sec se vireaza printr-o avalansa de note citrice, acolo unde domina grapefruit-ul, dar si de nuante care amintesc de florile de salcam.Tranzitia catre final se face cam abrupt, dar nu pot avea pretentii mai mari de la un exemplu entry level.
Nu am avut in fata cine stie ce monument de complexitate, doar un vin alb bine facut si surprinzator de fresh pentru varsta si categoria din care face parte. Iar cei din spatele Davino demonstreaza, inca o data, ca fac treaba serioasa chiar si la nivelul de jos.
23 lei/sticla.
Culoare galben deschis cu reflexii verzui. Un nas foarte interesant, mediu ca intensitate dar bine definit, cu note de caise bine coapte, mere golden, soc, citrice si foarte usoare adieri florale, de tei in special. Nu din cale afara de evoluat, ba chiar destul de proaspat in exprimare. Gustativ, atacul initial este dominat de senzatii evidente de fruct usor dulceag. Dar nu cred ca este vorba de vreun rest mai mare de zahar, ci mai degraba de nivelul ridicat al glicerolului. Surprinzator de rotund si intens, iar spre finalul sec se vireaza printr-o avalansa de note citrice, acolo unde domina grapefruit-ul, dar si de nuante care amintesc de florile de salcam.Tranzitia catre final se face cam abrupt, dar nu pot avea pretentii mai mari de la un exemplu entry level.
Nu am avut in fata cine stie ce monument de complexitate, doar un vin alb bine facut si surprinzator de fresh pentru varsta si categoria din care face parte. Iar cei din spatele Davino demonstreaza, inca o data, ca fac treaba serioasa chiar si la nivelul de jos.
23 lei/sticla.
"Voi, bloggerii, cate sticle de vin credeti ca ati vandut cu articolele voastre?”
Imi permit sa preiau citatul de mai sus din ultima postare a Monei si sper sa-mi fie iertata indrazneala. Nu stiu sigur daca aceasta intrebare halucinanta vine din partea unui producator sau a unui comerciant de vinuri, pentru ca aceste doua categorii sunt cele mai suspecte in cazul de fata. Dar cred ca imi permit sa aduc unele lamuriri impricinatilor:
Mai draga producatorule sau comerciantule sau oricine ai fi, eu cred ca iti scapa multe in ceea ce priveste bloggereala de vin. Acum vorbesc despre mine, nu adun toti bloggerii in aceeasi oala. Trecand peste punctele valide exprimate si de Mona, imi permit sa-ti reamintesc faptul ca umilul si obsinuitul blogger de vin scrie, in primul rand, din pasiune pentru obiectul "muncii". Apoi orice parere exprimata pe al sau blog trebuie luata ca una proprie si personala despre un vin sau altul. Bag de seama ca acest aspect extrem de important iti scapa cu desavarsire. Pentru ca tu vezi lucrurile doar in alb si negru sau, mai bine zis, doar in cifre si teorii de marketing. Iti spun sincer, nu dau 2 parale pe tot bullshit-ul de marketing si pe cat vinzi matale la alimentara sau in marele retail. Din punctul asta de vedere, sunt un miserupist de seama al neamului romanesc. Apoi, matale poti folosi informatia de pe al meu blog dupa cum iti dicteaza inima, ahh, scuze - interesul, am vrut sa spun. Sa-mi fie iertata aceasta scapare nevinovata, te asigur ca nu se va mai repeta. Aceasta este o pagina publica, imi asum starea de fapt, traim intr-o societate cat de cat libera; imi poti posta impresiile pe retele de socializare, pe cine stie ce site-uri, poti face grafitti pe garniturile de metrou, nu ma intereseaza. E treaba ta, e afacerea ta, faci cum crezi de cuviinta. Bine, o intrebare inainte n-ar strica dar este ok si daca nu o faci, macar sa dezvalui sursa indormatiilor. Dar te rog eu insistent, nu ma face pe mine direct responsabil de propriile tale esecuri si nu incerca sa arunci ratonul mort in curtea mea. Si te mai rog sa-ti iasa din cap, odata pentru totdeauna, acest tip de intrebare aberanta si hilara de-a dreptul. Eu nu scriu sa-ti vand sticlele de vin "premium", capisci? Pentru asta ai angajat o armata de maestri in ale marketing-ului, dar care se pare ca se pricep la orice altceva, numai la cum sa-ti vanda operele de arta nu. Din cate am observat, domnii, doamnele sau domnisoarele in cauza se preocupa de aspecte frivole, de multe ori poluandu-mi simtul vizual, mai ales pe o anumita retea de socializare. In concluzie, insist inca o data sa adresezi intrebarea respectiva tovarasilor din propria curte.
Ah, da, si inca ceva care imi statea pe neuronii mei care "se zbat in axul melcat al zdrobitorului", sa citez din clasici in viata. Sa nu-ti inchipui vreodata ca, daca m-ai chemat o data sau de doua ori la crama si m-ai cinstit, asta ma face sclavul tau pe viata. Sau gornistul fruntas al partidului unic, ca sa ne amintim putin de vremile in care am impresia ca inca multi dintre voi gravitati in voie. Imi asum libertatea de a semnala nereguli despre vinul tau, atunci cand este cazul, chiar daca o friptana si cateva sticle de vin ti-au creat impresia ca iti voi pupa talpile pe vecie. Hai pa, si iti urez "succesuri" nebanuite in vanzari, mai draga...
Mai draga producatorule sau comerciantule sau oricine ai fi, eu cred ca iti scapa multe in ceea ce priveste bloggereala de vin. Acum vorbesc despre mine, nu adun toti bloggerii in aceeasi oala. Trecand peste punctele valide exprimate si de Mona, imi permit sa-ti reamintesc faptul ca umilul si obsinuitul blogger de vin scrie, in primul rand, din pasiune pentru obiectul "muncii". Apoi orice parere exprimata pe al sau blog trebuie luata ca una proprie si personala despre un vin sau altul. Bag de seama ca acest aspect extrem de important iti scapa cu desavarsire. Pentru ca tu vezi lucrurile doar in alb si negru sau, mai bine zis, doar in cifre si teorii de marketing. Iti spun sincer, nu dau 2 parale pe tot bullshit-ul de marketing si pe cat vinzi matale la alimentara sau in marele retail. Din punctul asta de vedere, sunt un miserupist de seama al neamului romanesc. Apoi, matale poti folosi informatia de pe al meu blog dupa cum iti dicteaza inima, ahh, scuze - interesul, am vrut sa spun. Sa-mi fie iertata aceasta scapare nevinovata, te asigur ca nu se va mai repeta. Aceasta este o pagina publica, imi asum starea de fapt, traim intr-o societate cat de cat libera; imi poti posta impresiile pe retele de socializare, pe cine stie ce site-uri, poti face grafitti pe garniturile de metrou, nu ma intereseaza. E treaba ta, e afacerea ta, faci cum crezi de cuviinta. Bine, o intrebare inainte n-ar strica dar este ok si daca nu o faci, macar sa dezvalui sursa indormatiilor. Dar te rog eu insistent, nu ma face pe mine direct responsabil de propriile tale esecuri si nu incerca sa arunci ratonul mort in curtea mea. Si te mai rog sa-ti iasa din cap, odata pentru totdeauna, acest tip de intrebare aberanta si hilara de-a dreptul. Eu nu scriu sa-ti vand sticlele de vin "premium", capisci? Pentru asta ai angajat o armata de maestri in ale marketing-ului, dar care se pare ca se pricep la orice altceva, numai la cum sa-ti vanda operele de arta nu. Din cate am observat, domnii, doamnele sau domnisoarele in cauza se preocupa de aspecte frivole, de multe ori poluandu-mi simtul vizual, mai ales pe o anumita retea de socializare. In concluzie, insist inca o data sa adresezi intrebarea respectiva tovarasilor din propria curte.
Ah, da, si inca ceva care imi statea pe neuronii mei care "se zbat in axul melcat al zdrobitorului", sa citez din clasici in viata. Sa nu-ti inchipui vreodata ca, daca m-ai chemat o data sau de doua ori la crama si m-ai cinstit, asta ma face sclavul tau pe viata. Sau gornistul fruntas al partidului unic, ca sa ne amintim putin de vremile in care am impresia ca inca multi dintre voi gravitati in voie. Imi asum libertatea de a semnala nereguli despre vinul tau, atunci cand este cazul, chiar daca o friptana si cateva sticle de vin ti-au creat impresia ca iti voi pupa talpile pe vecie. Hai pa, si iti urez "succesuri" nebanuite in vanzari, mai draga...
Pinot Noir Special Reserve 2001 - Halewood (Romania)
Inca o relicva din "Billaic", inca baubila si aceasta. Raritate extrema, probabil sunt singurul din univers care mai are sansa sa bea asa ceva :)) Vinul a fost realizat de Aurelia Visinescu, a carei semnatura e la loc de cinste pe contra eticheta. Amintiri, amintiri...
Culoare rubiniu intens, sanatos, cu o pronuntata bordura caramizie. Initial, nasul mi-a amintit de un vin de Porto, cu multe fructe mature zaharisite, confiate si ceva miere. Dupa un timp insa, aceste note se retrag, lasand locul cireselor negre suculente, gemului de capsuni si a condimentelor de tot felul (scortisoara, nucsoara, etc). De fapt, tonurile condimentate ajung sa domine peisajul la un moment dat. Un nas inca destul de fresh, chiar daca semnele de maturitate sunt evidente pe ici pe colo. Gustativ, prospetimea este din nou surprinzatoare, cu mult fruct rosu dulceag, aciditate inca ok si un final mediu dominat de taninuri usor uscate. Post gust suculent, cu visine si cirese negre mature, plus o adiere placuta de condiment.
Vinul se afla evident pe o panta descendenta, dar e destul de departe de a fi mort. Inca se tine bine si iar ma intreb care o fi fost circuitul in natura al sticlei respective, in atata amar de vreme. Cred ca subestimam din ce in ce mai mult capacitatea unor vinuri de a rezista conditiilor potrivnice la care sunt supuse. Trebuie doar o doza de nebunie si o curiozitate aproape morbida pentru a le acorda o sansa. Doar 18 lei, o afacere cat se poate de buna.
Culoare rubiniu intens, sanatos, cu o pronuntata bordura caramizie. Initial, nasul mi-a amintit de un vin de Porto, cu multe fructe mature zaharisite, confiate si ceva miere. Dupa un timp insa, aceste note se retrag, lasand locul cireselor negre suculente, gemului de capsuni si a condimentelor de tot felul (scortisoara, nucsoara, etc). De fapt, tonurile condimentate ajung sa domine peisajul la un moment dat. Un nas inca destul de fresh, chiar daca semnele de maturitate sunt evidente pe ici pe colo. Gustativ, prospetimea este din nou surprinzatoare, cu mult fruct rosu dulceag, aciditate inca ok si un final mediu dominat de taninuri usor uscate. Post gust suculent, cu visine si cirese negre mature, plus o adiere placuta de condiment.
Vinul se afla evident pe o panta descendenta, dar e destul de departe de a fi mort. Inca se tine bine si iar ma intreb care o fi fost circuitul in natura al sticlei respective, in atata amar de vreme. Cred ca subestimam din ce in ce mai mult capacitatea unor vinuri de a rezista conditiilor potrivnice la care sunt supuse. Trebuie doar o doza de nebunie si o curiozitate aproape morbida pentru a le acorda o sansa. Doar 18 lei, o afacere cat se poate de buna.
Vinul Cavalerului Riesling 2007 - SERVE (Romania)
Inainte de a va povesti impresiile lasate de noile vinuri SERVE, in cadrul degustarii de saptamana trecuta din Galati, am sa apelez la un un scurt teaser prin intermediul acestui surprinzator Riesling. Nu va mai intrebati pe unde l-am gasit, raspunsul il stiti. Bineinteles, la Billa. Riscul in cazul unui vin alb mai vechi tinut pe un raft de supermarket, este unul foarte mare. Dar am avut din nou bafta chioara.
Culoare galben-auriu intens. Nasul m-a luat pe nepregatite, nu ma asteptam la prea multa prospetime. Ei bine, m-am inselat. Gutuia este vioara intai, iti sare in nari din toate pozitiile, si este dublata de placute tonuri florale (tei, in special), citrice si usor condimentate. Gustativ, vinul da o senzatie evidenta de rotunjime si plinatate, ba chiar si de o usoara onctuozitate. Se tine foarte bine, fructele albe bine coapte se completeaza fericit cu o aciditate medie, inca prezenta la datorie. Final mediu, cu nuante citrice, salcam si putin picante.
Inca un succes neasteptat. Nu ma mai intreb ce se intampla in Billa cu pricina, de mai pot gasi asemenea relicve. Tot e bine ca mai am sansa sa pot incerca asa ceva. Am zis.
Culoare galben-auriu intens. Nasul m-a luat pe nepregatite, nu ma asteptam la prea multa prospetime. Ei bine, m-am inselat. Gutuia este vioara intai, iti sare in nari din toate pozitiile, si este dublata de placute tonuri florale (tei, in special), citrice si usor condimentate. Gustativ, vinul da o senzatie evidenta de rotunjime si plinatate, ba chiar si de o usoara onctuozitate. Se tine foarte bine, fructele albe bine coapte se completeaza fericit cu o aciditate medie, inca prezenta la datorie. Final mediu, cu nuante citrice, salcam si putin picante.
Inca un succes neasteptat. Nu ma mai intreb ce se intampla in Billa cu pricina, de mai pot gasi asemenea relicve. Tot e bine ca mai am sansa sa pot incerca asa ceva. Am zis.
Colocviu la Roma Tamaioasa Romaneasca 2011 - Casa de Vinuri Cotnari (Romania)
Din ce am observat de ceva vreme incoace, toata lumea bea Cotnari. Ma refer, bineinteles, la noile game lansate de Casa de Vinuri Cotnari si care, ni se spune, este o divizie separata de firma muma. Un caz asemanator avem cu M1 Atelier si Murfatlar. Sincer, nu prea m-au interesat aceste noi vinuri si nu neaparat din cauza numelui implicat. Motivul este legat, in principal, de soiurile aromate vinificate in sec, al caror fan nu prea sunt. De altfel, mi-am exprimat pozitia de fiecare data cand am avut ocazia. Oricat de bine ar fi facute, tot simt ca lipseste ceva la ele. Trec repede peste textul cel putin haios prezent pe eticheta, si am sa va spun impresiile despre Tamaioasa Colocviu. Scurt si la obiect, pentru ca vinul nu mi-a oferit vreo revelatie si nici nu prea am chef de insirat prea multe randuri.
Nasul este unul regulamentar pentru o Tamaioasa, cu note florale placute, putina miere de salcam si acea nuanta de bob de strugure tamaios copt. O mica problema mi s-a parut alcool-ul, care incepe sa-si arate coltii odata ce temperatura creste usor. Gustativ, destul de echilibrat, vinul este rotund la intrare, cu fruct alb copt prezent la datorie. Are un strop de eleganta si aluneca usor pe gat. Totusi, mi s-a parut ca este putin defazat spre finalul usor citric si abrupt, cu un mijloc nu din cale afara de bine definit. Aciditatea este moderata, ceea ce inseamna ca pentru mine se putea si mai bine. Post gustul este unul reusit, destul de persistent. Din nou, alcool-ul este cam prezent la final si da sa iasa afara pe usa. Poate sunt eu mai sensibil la capitolul asta, cine stie.
Per total, am avut in fata un vin reusit si bine facut, chiar daca are unele scapari. In mod clar, este un mare pas inainte pentru Cotnari. Dar cred ca tocmai acest sentiment ne face sa "laudam" excesiv vinurile acestor "giganti". Daca e sa o compar cu Tamaioasa de la Stirbey, tot aceasta din urma iese in fata, pentru ca imi pare mult mai bine definita per total. Iar la circa 50 de lei, la cat se da cea de Cotnari, spun pas. Se gasesc exemple cel putin la fel de bune si la preturi mai mici. Ca si in cazul Jidvei, s-a cam sarit calul cu preturile de pornire si nu cred ca cei obisnuiti cu exemplele dulci de la Cotnari, vor arunca atatia bani pe variantele seci. Target-ul o fi altul, dar si acolo concurenta este destul de apriga.
49 lei - Vinescu.
Nasul este unul regulamentar pentru o Tamaioasa, cu note florale placute, putina miere de salcam si acea nuanta de bob de strugure tamaios copt. O mica problema mi s-a parut alcool-ul, care incepe sa-si arate coltii odata ce temperatura creste usor. Gustativ, destul de echilibrat, vinul este rotund la intrare, cu fruct alb copt prezent la datorie. Are un strop de eleganta si aluneca usor pe gat. Totusi, mi s-a parut ca este putin defazat spre finalul usor citric si abrupt, cu un mijloc nu din cale afara de bine definit. Aciditatea este moderata, ceea ce inseamna ca pentru mine se putea si mai bine. Post gustul este unul reusit, destul de persistent. Din nou, alcool-ul este cam prezent la final si da sa iasa afara pe usa. Poate sunt eu mai sensibil la capitolul asta, cine stie.
Per total, am avut in fata un vin reusit si bine facut, chiar daca are unele scapari. In mod clar, este un mare pas inainte pentru Cotnari. Dar cred ca tocmai acest sentiment ne face sa "laudam" excesiv vinurile acestor "giganti". Daca e sa o compar cu Tamaioasa de la Stirbey, tot aceasta din urma iese in fata, pentru ca imi pare mult mai bine definita per total. Iar la circa 50 de lei, la cat se da cea de Cotnari, spun pas. Se gasesc exemple cel putin la fel de bune si la preturi mai mici. Ca si in cazul Jidvei, s-a cam sarit calul cu preturile de pornire si nu cred ca cei obisnuiti cu exemplele dulci de la Cotnari, vor arunca atatia bani pe variantele seci. Target-ul o fi altul, dar si acolo concurenta este destul de apriga.
49 lei - Vinescu.
Feteasca Neagra Special Reserve 2004 - Halewood (Romania)
Acesta cred ca a fost unul dintre cele mai neasteptat de placute episoade, din serialul de mare angajament: "Jurassic Billa Park". Toate aceste descoperiri din ultima vreme mi-au redeschis un sertar de mult inchis al amintirilor. Mai exact, in fata rafturilor din Billa m-am simtit exact ca in perioada studentiei, atunci cand am trecut printr-un stadiu de practica arheologica. De fapt, acest moment a fost unul crucial pentru dezvoltarea obsesiei personale pentru vinuri, intamplarea facand ca sa-mi expun talentele de sapator intr-un areal cum nu se putea mai nimerit: Pietroasele. Iar acum, ma incearca aceleasi sentimente ca si atunci, in special bucuria nevinovata si sincera atunci cand varful harletului tau se poticneste intr-o relicva din timpuri stravechi. Dar destul cu melancolia, haideti sa va spun cateva impresii despre o alta relicva, de data asta oenologica. Aceasta Feteasca Neagra nu are semnatura Aureliei Visinescu pe contra-eticheta, dar perioada in care a fost facuta ma indeamna sa cred ca a fost realizata cu ajutorul ei.
Culoare rubiniu surprinzator de intens, cu o pronuntata bordura caramizie. Imediat dupa deschidere, vinul este cam timid in nas, notele de fruct matur fiind vioara intai. Visine zaharisite, aluzii tomnatice, ceva ciuperci. Inspiratia de moment m-a determinat sa supun vinul unei aerari lente la sticla iar peste 1 ora, minunea s-a produs. Motoarele acestei Fetesti au fost turate la maxim si vinul a etalat un nas foarte interesant si intens, cu multa pruna proaspata si afumata, cirese negre, trufe, plus o intreaga armata de condimente uscate (cuisoare, scortisoara, piper). Fix ca un boxer revenit din pumni. Gustativ, fructele rosii usor dulcege fac legea, aciditatea este la cote inalte, iar un rest de tanin vine si completeaza un tablou care m-a facut sa zambesc satisfacut. Final mediu, suculent si condimentat. Vitalitatea si prospetimea acestui vin m-au luat pe nepregatite, mai ales daca tin cont de conditiile obscure de achizitie si, cel mai probabil, de stocare.
Sunt convins ca si restul de zahar a ajutat la pastrarea in viata a sticlei in cauza. Dar, totusi, nu poate fi vorba doar de asta. Pana la urma, trebuie sa fie acea alchimie misterioasa a vinului, in fata careia ramanem usor blocati de foarte multe ori. Plus alinierea favorabila a planetelor, norocul chior sau cum doriti sa-i mai spuneti. Experimentul va continua, obsesia e mai puternica decat ratiunea in cazul meu :D
Culoare rubiniu surprinzator de intens, cu o pronuntata bordura caramizie. Imediat dupa deschidere, vinul este cam timid in nas, notele de fruct matur fiind vioara intai. Visine zaharisite, aluzii tomnatice, ceva ciuperci. Inspiratia de moment m-a determinat sa supun vinul unei aerari lente la sticla iar peste 1 ora, minunea s-a produs. Motoarele acestei Fetesti au fost turate la maxim si vinul a etalat un nas foarte interesant si intens, cu multa pruna proaspata si afumata, cirese negre, trufe, plus o intreaga armata de condimente uscate (cuisoare, scortisoara, piper). Fix ca un boxer revenit din pumni. Gustativ, fructele rosii usor dulcege fac legea, aciditatea este la cote inalte, iar un rest de tanin vine si completeaza un tablou care m-a facut sa zambesc satisfacut. Final mediu, suculent si condimentat. Vitalitatea si prospetimea acestui vin m-au luat pe nepregatite, mai ales daca tin cont de conditiile obscure de achizitie si, cel mai probabil, de stocare.
Sunt convins ca si restul de zahar a ajutat la pastrarea in viata a sticlei in cauza. Dar, totusi, nu poate fi vorba doar de asta. Pana la urma, trebuie sa fie acea alchimie misterioasa a vinului, in fata careia ramanem usor blocati de foarte multe ori. Plus alinierea favorabila a planetelor, norocul chior sau cum doriti sa-i mai spuneti. Experimentul va continua, obsesia e mai puternica decat ratiunea in cazul meu :D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)