Schloss Johannisberg Riesling Gelblack 1977 (Rheingau)

marți, 23 august 2016

0 comentarii
Uan dintre lectiile foarte utile pe care le-am invatat in lumea vinurilor mature/vechi este, de fapt, una foarte simpla: pastreaza-ti asteptarile in limite cat se poate de reduse. Pe de o parte, in fata unui vin de rasa care se va comporta sub medie iti vei limita nivelul dezamagirii. Pe de alta parte (si cea mai frumoasa, in acelasi timp), un vin de la care nu asteptai mare lucru si totusi performeaza la nivel inalt, iti va crea un sentiment superb de satisfactie.

Acest Riesling a fost produsul unei recolte cel mult mediocre in Germania. "Gelblack" este numele de cod pentru un vin entry level in portofoliul SJ, aflat la baza piramidei de clasificare. Totusi, pentru cei familiarizati cu aceasta zona a lumii, cred ca Schloss Johannisberg se afla in topul preferintelor, fiind un producator de mare angajament si cu un pedigree impresionant. Iar dupa ce am incercat licoarea in cauza, am ajuns la concluzia ca doar pedigree-ul de care aminteam si celebrul terroir Johannisberg au ajutat si salvat performanta lui.

Culoare aurie superba, cu usoare inflexiuni portocalii. Vinul m-a lasat in offside inca de cand am dus paharul la nas: fructe confiate, miere, mandarina, tot ce iti poti dori de la un Riesling matur (mai putin kerosen-ul :D). La nivel gustativ, am fost pur si simplu scos pe marginea terenului, pentru a primi ingrijiri; un nivel ireal de catifelare si o precizie fantastica pentru un trocken de aproape 40 de ani. Totul este sudat impecabil, iar vinul nu se rupe nici dupa mai multa vreme de la deschiderea sticlei. Aceasta este in sine o mare performanta pentru venerabila sa varsta. Doar o adiere de dulceata pe final, aciditatea inca aflata la post si un final tonic, in care coaja de portocala face legea.

Nu am idee cum un astfel de vin modest (cel putin in teorie) si provenit dintr-un an mediocru, a reusit sa beneficieze de o invechire atat de armonioasa. Doar presupun ca elementele enumerate mai sus si-au adus contributia din plin, altfel nu prea imi explic. Inca departe de ultima suflare si una dintre acele sticle care te surprind extrem de placut fix atunci cand te astepti cel mai putin. Nu va spun cat am dat pe sticla respectiva, nu vrea sa infing si mai tare cutitul in rana.




Davino Revelatio 2015

vineri, 19 august 2016

1 comentarii
Din cate se pare, Davino Rezerva Alb va iesi la pensie, pregatindu-se astfel urcarea pe cea mai inalta treapta a lui Revelatio. Ei bine, incepand cu editia 2015 a acestui vechi favorit personal, imi este clar ca s-a facut un pas maret in directia amintita mai sus.

De ce spun asta? Din momentul in care am dus paharul spre narile infometate, primul gand m-a dus la Rezerva. Acelasi rafinament aromatic, in care predomina notele parfumat-florale si cele de fructe albe coapte exact cat este necesar. Precizia este la cote inalte, integrare deja aproape fara cusur a elementelor si o structura impresionanta, care explodeaza pe finalul citric-mineral de mare angajament. Post-gustul este de-a dreptul spectaculos prin lungimea sa, asa ca va recomand sa acordati o atentie sporita acestui aspect deloc neglijabil. Dupa cum am tot spus, diferenta dintre un vin foarte bun si unul excelent este facuta de micile detalii de acest gen.

Din punctul meu de vedere, am avut in fata cel mai rafinat si bine inchegat Revelatio tanar de pana acum. Dar, in acelasi timp, exista o mare plaja de evolutie in anii care urmeaza si ati face bine sa uitati cateva sticle in pivnita intunecata. Sau, ma rog, cei mai norocosi dintre voi care beneficiaza de asa ceva.


Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp