Merry Metallica Christmas!

Tinand cont de profilul acestui blog, ar trebui sa fac ceva recomandari privind vinurile care vor sta la loc de cinste pe masa de sarbatori. Ei bine, voi evita sa fac acest lucru. Ma rezum la a va dori sa aveti o masa bogata, plina de bunatati de tot felul si de vinuri cat mai cinstite. Atat. In definitiv, tot ceea ce conteaza este sa va simtiti cat mai bine si impliniti. Tot ce va rog este sa fiti cumpatati si sa nu faceti abuzuri inutile!

Si pentru ca meniul sa fie complet, alaturi de o cana sanatoasa de vin fiert dupa minunata reteta a lui George, cel mai bun remediu pentru aceasta vreme este ultimul dvd Metallica - Francais Pour Une Nuit. Un concert superb intr-o locatie superba si care va va tine de cald cu siguranta. Enjoy!

Sarbatori Fericite si Rock On!!!

Mic ghid al anilor de recolta

Probabil ca cei mai multi dintre voi au tot auzit, cu diverse ocazii, expresii de genul: "a fost un an bun" sau "a fost un an prost". La fel de probabil este ca aceste expresii sunt considerate un soi de limbaj de lemn al celor care vor sa demonstreze ca se pricep la vinuri fine. Sau, cum ar spune americanul, totul este nimic mai mult decat "show off". Ei bine, nu este chiar asa. Pentru multi iubitori de vinuri sau colectionari, anul de recolta inscris pe eticheta unei sticle de vin este de o importanta majora. Prezenta unei asemenea mentiuni poate fi un indicator foarte important privind calitatea unui vin.

Anul de recolta este cel in care strugurii au fost culesi si spune multe despre conditiile meteorologice in care au crescuti acei struguri si, implicit, despre calitatea lor generala. Daca veti da un search pe google, veti gasi o gramada de tabele cu ani de recolta pentru diverse regiuni viticole ale lumii. De obicei, aceste tabele au la baza sistemul de notare american - scara celor 100 de puncte. Totusi, este important sa retineti unele aspecte importante:

1. Toate aceste tabele nu sunt nici pe departe litera de lege; trebuiesc privite cel mult ca un ghid general al calitatii unei recolte. Cu toate ca un an poate fi foarte prost intr-o anume regiune, exista posibilitatea ca unii producatori sa realizeze vinuri excelente, chiar si in aceste conditii. In consecinta, puteti apela la producatorii respectabili chiar si in ani mai putini reusiti; in plus, puteti profita si de preturile mai mici care rezulta intr-o atare circumstanta. Exista nenumarate exemple de vinuri produse in ani considerati dezastruosi si care, mai tarziu, s-au dovedit a fi surprize neasteptat de placute.

2. Nu exista un set determinat de criterii care sa duca la o caracterizare de genul "an exceptional", in afara celor conforme cu gusturile fiecarui specialist care realizeaza astfel de tabele. In mod evident, gusturile difera de la om la om, asa ca exista si un grad destul de ridicat de subiectivitate in evaluarea calitativa a unei recolte.

Acestea fiind spuse, voi incerca sa fac un scurt ghid al anilor de recolta din 1982 si pana in prezent. Pentru tabele mult mai "stufoase" si mai complexe, puteti consulta informatiile furnizate de Robert Parker sau de reputatul comerciant Berry Bros & Rudd. Aceste tabele pot fi folositoare si pentru cei care isi aniverseaza zilele de nastere sau vor sa ofere un cadou deosebit cu o astfel de ocazie -:)

1982 - anul din Bordeaux care l-a facut celebru pe Robert Parker. De asemenea, Rioja a fost in prima linie a calitatii; in rest, calitatea a fost destul de slaba, cu un plus pentru unii producatori din Champagne, Barolo si Porto.

1983 - an destul de bun in Bordeaux, cu vinurile de top inca in viata; deasemenea, vinurile de Porto si cele germane foarte reusite.

1984 - an destul de slab in mai toata Europa

1985 - vinuri foarte bune in Bordeaux, Porto si Champagne; vinurile de top din Burgundia, deasemenea.

1986 - vinuri longevive in Bordeaux (inclusiv Sauternes); foarte bune in California si Australia.

1987 - oh, dear! cam dezastru in toata Europa si Australia; totusi, Cabernet-urile californiene foarte bune.

1988 - vinuri bune in Bordeaux si Champagne (preturi si mai bune); Sauternes - excelent.

1989 - excelent in Bordeaux, Sauternes, Rhône, Germany, Barolo si Champagne.

1990 - an de exceptie in mai toata Europa; bun in Australia si California.

1991 - oops! din nou foarte slab in Europa dar, cel putin in Burgundia, e posibil sa aveti parte de surprize placute la producatorii de top; foarte bun in California.

1992 - din nou oops! Europa la pamant; singura exceptie se numeste Porto, unde s-au produs vinuri superbe.

1993 - din nou un an destul de slab in Europa; alegeti cu mare atentie daca va impiedicati de astfel de vinuri.

1994 - in Bordeaux, un mic plus pentru vinurile din St Emilion si Pomerol; an bun in Germania, Porto si California.

1995 - foarte bun in Bordeaux, Rhone si Burgundia (vinurile rosii); si Rioja e de luat in calcul.

1996 - vinuri excelente in Bordeaux (Medoc, in special), Piemont, Ribera del Duero (Spania) si Australia.

1997 - slab in Bordeaux (si preturi exagerate, pe deasupra); excelent in Piemont si Toscana (recomand Chianti Classico si Brunello pe toata linia)

1998 - excelent in Bordeaux (St Emilion si Pomerol), Chateauneuf du Pape, Piemont si Australia.

1999 - an destul de solid in Europa, cu un plus pentru Italia; slab in California.

2000 - ehee, febra mileniului! an foarte bun in toata Europa, dar atentie la preturi! Excelent in Bordeaux pe toata linia; Barolo si Barbaresco superbe.

2001 - an foarte bun in Bordeaux, dar in umbra lui 2000; Sauternes si Germania superbe; excelent din nou in Italia (mai ales Barolo, Barbaresco si Chianti Classico), Chateauneuf du Pape si Spania.

2002 - dupa cum am mai spus, aproape dezastruos in mai toata Europa; Cabernet-ul favorizat in Bordeaux si  poate Alsacia; excelent in Burgundia, California si Australia.

2003 - anul in care un val extrem de caldura a lovit Europa; in Bordeaux, taberele sunt impartite dar, oricum, un an destul de bun; foarte reusit in Rhone si California.

2004 - in Bordeaux, un an clasic aflat in umbra lui 2005 (preturi mai realiste); bun in Rhone si mai bun in Italia, Spania si Germania

2005 - an excelent in mai toata Europa, California si Australia; un plus pentru Bordeaux si Burgundia, dar atentie mare la preturile exorbitante!

2006 - an foarte bun in Rhone (Cote Rotie/Hermitage), Chianti si Argentina; in rest, calitatea variaza destul de mult.

2007 - exceptional in Chateauneuf du Pape si Porto; an slab in Bordeaux, cu aceeasi situatie ca in 1997 - exceptia o reprezinta Sauternes; excelent  pentru Cabernet-ul chilian si Italia.

2008 - potential bun in Bordeaux; in rest, lucrurile sunt destul de neclare, dar se pare ca e o recolta buna si atat.

Dupa cum puteti observa, despre al noastre drage vinuri mioritice nu va pot spune mare lucru. Eu, unul, nu am gasit nici un tabel sau informatii cat de cat centralizate referitoare la anii de recolta autohtoni, macar din 2000 incoace. Daca unii dintre voi detin astfel de analize,  va apreciez anticipat ajutorul...

*Foto: Domaine de la Romanee-Conti La Tache 1990 - considerat unul dintre cei mai buni ani din ultimii 40, pentru acest producator legendar. Nu vreti sa stiti pretul unei sticle -:))

Chateau Latour - In cautarea perfectiunii

Am neglijat putin domeniul meu principal de interes in ale vinurilor, asa ca revin in forta cu prezentarea principalilor "jucatori" din zona Bordeaux. Dupa Chateau Margaux, a venit randul lui Chateau Latour, probabil cel mai cunoscut si respectat nume cand vine vorba de Bordeaux si nu numai. Aceasta proprietate este considerata de foarte multi specialisti ca fiind responsabila pentru producerea celor mai bune vinuri din lume. Bineinteles, dupa umila mea parere, este aproape imposibil sa poti considera un vin anume ca fiind "cel mai bun", pentru ca exista o gramada de factori subiectivi intr-o astfel de analiza. Dupa cum vom vedea ceva mai incolo, exista insa si doua elemente-cheie care au dus la o asemenea concluzie a diversilor analisti. Dar, mai intai, sa ne intoarcem putin in timp...

Scurta istorie

Inceputurile acestui chateau pot fi plasate undeva prin secolul al XIV-lea si, cum era de asteptat, sunt sinonime cu prezenta celebrului turn care a devenit o adevarata emblema pentru Latour. Nu voi insista asupra acestor inceputuri destul de tulburi; voi aminti doar faptul ca acest turn a avut un rol destul de important in cadrul Razboiului de 100 de ani si ca, ceea ce putem admira astazi, nu este acelasi edificiu construit in anul 1331. Oricum, cei mai multi sunt de parere ca actualul turn a fost construit folosindu-se materiale din cel original.

La inceputul sec. al XVII-lea, Latour isi crease deja o reputatie in lumea vinurilor fine, mai ales pe piata din Anglia. Acest succes rapid nu a trecut neobservat. Alexandre de Segur, unul dintre cei mai mari proprietari de pamanturi din Medoc, s-a casatorit cu Marie-Thérèse de Clauzel si a adaugat Latour la zestrea sa deja de invidiat (acesta detinea si Chateau Lafite, printre altele). La moartea lui Alexandre in 1716, proprietatea a trecut in mainile fiului sau, Marquis Nicolas-Alexandre de Ségur, cunoscut si drept Prince des Vignes (Printul Viilor). Cu toate ca Latour nu s-a bucurat de un "management" grozav in aceasta perioada, vinul casei era exportat la scara larga, in special in Anglia; deasemenea, s-a bucurat si de aprecierea unui celebru iubitor de vinuri - Thomas Jefferson, pe atunci ambasadorul Statelor Unite in Franta.

Secolul al XIX-lea a reprezentat o perioada revolutionara dar si dezastru pentru regiunea Bordeaux. Practicile in viticultura s-au imbunatatit dar, in acelasi timp, au aparut si diversi factori destructivi pentru vita-de-vie: boli, mana si, desigur, Phylloxera. S-a trecut la o selectie mai atenta a butasilor, iar soiurile mai slab calitative au fost eliminate pentru a domina Cabernet Sauvignon-ul. Au fost si cateva incercari timpurii de imbuteliere la proprietate. Vinurile au castigat o reputatie superioara, au fost vandute la preturi bune si, in consecinta, Chateau Latour a fost ridicat la rangul de premier grand cru classe in urma clasificarii din 1855. Aceasta perioada de evolutie in plan calitativ a fost intrerupta de aparitia Phylloxerei, cu care Chateau Latour s-a confruntat pentru prima oara in 1880. Abia dupa anul 1920, intreaga podgorie a fost replantata. In ciuda acestor factori negativi, este laudabil faptul ca s-a raportat o mentinere a calitatii vinului in perioada mai sus amintita.

Abia in anul 1962, familiile Beaumont si Courtrivon au vandut o mare parte din actiunile proprietatii catre Pearson & Sons si catre comerciantii Harvey's din Bristol. Aceasta miscare a deschis o noua era pentru Latour, marcata de cercetare si investitii prin numirea ca manageri a lui Henri Martin (de la Chateau Gloria) si a lui Jean-Paul Gardère. Plantatia de vie a fost extinsa, inlocuita pe alocuri si au fost achizitionate noi cuve de inox cu temperatura controlata. In ciuda investitiilor considerabile, Chateau Latour a nimerit in mainile lui Allied Lyons in 1989, iar in 1993 a trecut sub managementul miliardarului francez François Pinault. Avand drept proprietar unul dintre cei mai bogati oameni din lume, Latour a beneficiat in mod natural de avantajele uneu asemenea situatii, mai ales in termeni de investitii financiare. Pinault l-a incredintat pe Frederic Engerer cu managementul de zi cu zi al proprietatii; acest duo dedicat este responsabil pentru imbunatatirile continue care au loc la Chateau Latour si se afla printre numele cele mai respectate in regiune.

Vinul

Plantatiile cu vie ale Chateau Latour acopera o suprafata de circa 78 de hectare, in comuna Pauillac din Bordeaux. Cum este de asteptat in aceasta zona, soiul Cabernet Sauvignon este dominant (80%); Merlot-ul detine 18% din totalul plantatiilor si poate fi gasit acolo unde predomina solul argilos; soiurile Cabernet Franc si Petit Verdot detin si ele in jur de 2%.

Dupa ce are loc o selectie extrem de riguroasa a strugurilor, este produs asa numitul grand vin - Chateau Latour. Acesta reprezinta un cupaj de circa 75% Cabernet Sauvignon, 20% Merlot, iar restul Petit Verdot si Cabernet Franc. Oricum, procentele de mai sus pot varia destul de mult, in functie de anul de recolta. Se produc anual in jur de 18 000 de cutii de grand vin (din nou, un numar destul de variabil). Urmatorul vin din gama Latour este Les Forts de Latour, introdus in anul 1966, un cupaj tipic de 70% Cabernet Sauvignon si 30% Merlot; circa 11 000 de cutii din acest vin sunt produse anual. Desi este considerat un vin secundar, aceasta descriere nu este in intregime corecta. Strugurii folositi pentru producerea Les Forts de Latour sunt recoltati in fiecare an, din aceleasi zone al podgoriei; rezulta astfel un vin distinct, obtinut dintr-un set delimitat de butuci tineri si un terroir specific, nefiind un banal recipient pentru fructul respins pe motive de calitate inferioara. Exista un al treilea vin produs aici si vandut sub numele generic de Pauillac de Latour; acesta este obtinut din vite tinere aflate in afara L'Enclos (zona de plantatii din jurul chateau-ului).

Dupa selectie, vinurile sunt cupajate inainte de fi invechite in baricuri de stejar, pentru o perioada d 18 luni. Pentru Latour sunt folosite doar baricuri noi, iar pentru Les Forts se foloseste un amestec 50/50 de baric nou si vechi de un an de zile.

Pentru multi, Chateau Latour este liderul celor mai cunoscute vinuri din Bordeaux si chiar ale lumii. De unde aceasta concluzie care ar parea, la prima vedere, una extrem de subiectiva? Ei bine, totul tine de constanta in calitate a proprietatii in cauza. Punctul forte al lui Chateau Latour sta in capacitatea sa de a produce vinuri foarte bune si in ani de recolta mediocri. Acesta este un avantaj mai ales pentru iubitorii vinului, care nu au posibilitatea financiara de a achizitiona un Latour produs in ani foarte buni. Daca nu ma credeti, dat un search pe gugal si minunati-va la ce tarife se poate cumpara un Latour din 1982, 1990, 2000 sau 2005. Chiar si Les Forts de Latour este o solutie, tinand cont ca in anii foarte buni poate depasi multe vinuri cru classe mult mai bine vazute decat acesta. Chateau Latour este cunoscut si ca un vin cu o capacitate fenomenala de invechire; multi degustatori au remarcat starea excelenta in care se afla inca vinuri produse in 1899, 1900, 1928 sau legendarul 1945. Toate aceste elemente vin sa indice Latour, intr-adevar, ca fiind "cel mai bun" vin din lume. Dar, trecand peste aspectele de mai sus, aceasta sintagma este putin fortata. Fiecare dintre noi are propria viziune despre cum arata "cel mai bun" vin si tine mai mult de gusturile personale.

Din pacate, nu am avut inca placerea sa degust vreo recolta de Chateau Latour. Alaturi de Chateau Lafite, acestea sunt singurele premier grand cru classe de care nu m-am "impiedicat" pana acum. Oricum, sper ca aceasta situatie sa se schimbe cat mai curand, mai ales datorita avantajelor descrise mai sus. Sunt foarte putine vinuri in lume care se pot lauda cu performanta de a pastra o calitate ridicata si atunci cand conditiile naturale sunt potrivnice. Iar acest aspect nu poate fi decat un avantaj pentru amatorii de vinuri bune si care nu urmaresc castiguri financiare speculand principiul "anu' bun si vinu' scump".

Castillo de Liria Reserva 2002 - Valencia (Spania)

Sticla achizitionata in urma unei scurte si vechi vizite la Cramele Rhein din Azuga. Tinand cont de pret (in jur de 12-13 lei) si de anul inscris pe eticheta, nu aveam mari asteptari de la acest vin.

Inainte de a trece la putinele mele impresii legate de lichidul propriu-zis, doresc sa aduc o avertizare celor care detin sau se vor gandi vreodata sa cumpere un vin european produs in 2002. Acest an a fost unul extrem de mediocru in mai toata Europa. Marea exceptie de la regula se numeste Burgundia, unde 2002 s-a dovedit a fi un mare clasic. Si in Bordeaux a fost un an bunicel, in special pentru zona Medoc, unde Cabernet Sauvignon-ul a fost cel favorizat. In afara Europei, va puteti opri asupra vinurilor californiene. In rest, cam tot ce zboara pe rafturi este de evitat.

Castillo de Liria este un vin spaniol produs in regiunea Valencia, dintr-un cupaj clasic pentru aceste meleaguri: Tempranillo si Garnacha (Grenache, in zona Rhone-ului). Mare lucru nu pot spune despre el. Nu prea inteleg de ce apare mentiunea "Reserva" pe eticheta, dat fiind anul mediocru in care a fost produs; o fi vreo gaselnita de marketing, pentru ca alt motiv nu prea vad. Culoarea este interesanta, un rubiniu intens dar nu exagerat. Nici dupa vreo 2 ore de respiro, nasul nu ofera mare lucru, in afara unor note timide de cirese negre si o mica pala de fum. In gura, aceeasi senzatie de timiditate; domina notele "verzi", rustice, de strugure putin necopt. In plus, componentele nu ajung la nici un numitor comun, ceea ce creaza un dezechilibru evident. Post-gustul se pierde rapid in peisaj si lasa in urma o usoara tenta de diluare (oare de ce nu ma mira?).

In concluzie, un vin simplu, nepretentios, marcat clar de conditiile generale din 2002. Oricum, sa nu va inchipuiti ca a fost de nebaut; din contra, a mers chiar binisor in compania unei friptane de porc :) Macar la atat sa se rezume si contributia acestui Castillo de Liria...

Feteasca regala "Traditii" 2008 - Cramele Odobesti (Romania)

In primul rand, cer mii de scuze lui George pentru "furtul" pozei de pe al sau blog. Din pacate, n-am gasit nici o alta poza a acestei sticle pe gugal si am fost nevoit sa apelez la acest tertip, deoarece nu am degustat acest vin in cadrul minunatei sali de degustare de acasa :). George, ori imi accepti scuzele, ori stabilim o intalnire a avocatilor nostri :))

Dar sa trecem si la subiectul acestei scurte postari. Am dat peste acest vin intamplator, in urma unei vizite in Metro. La sectiunea de vinuri, dau peste aceasta sticla deschisa si expusa pentru degustare. Amintindu-mi de impresiile lui George, mi-am zis ca e bine sa profit de ocazie si sa vad ce si cum. Acum, eu am un sistem de alarma destul de bine pus la punct atunci cand elementele ecuatiei sunt: pret sub 10 lei, Odobesti (sau Vrancea, in general), demisec. Dar, tinand cont de imprejurari, nu aveam nimic de pierdut.

Scot dopul, torn putin in pahar si primul lucru care ma impresioneaza este culoarea - un galben auriu deschis, foarte limpede. Nasul este floral si destul de tipic fetestii regale, dar si cu acea nuanta de fan proaspat cosit pe care o iubesc la unele vinuri albe. Cum era de asteptat, gustul nu este de o complexitate covarsitoare dar...tinand cont de pretul vinului, am fost mai mult decat impresionat - destul de bine structurat, aciditate buna si un final usurel, scurt spre mediu, chiar placut. Nu sunt deloc un fan al vinurilor demiseci dar, de aceasta data, acea dulceata tip muscat parca ajuta mai bine la definirea acestui vin. Se integreaza foarte bine in sistem, sa zic asa.

De mentionat ca vinul nu a fost degustat in conditii propice, temperatura fiind destul de mare pentru un soi alb. In consecinta, e posibil sa imi fi scapat anumite nuante care apar in conditii ideale de degustare. Oricum, la pretul si numele implicat, aceasta feteasca regala a fost o surpriza placuta. Credeti-ma, printre sutele de posirci infame aflate pe rafturile magazinelor, vinul in cauza este o alegere foarte buna pentru consumul curent.

Scurta vizita la SCDVV Bujoru

Zilele trecute, printr-un concurs fericit de imprejurari, am reusit sa fac o scurta vizita "de lucru" la SCDVV Bujoru sau, mai pe romaneste, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Bujoru.

Nu am sa intru in detalii privind istoria acestui stabiliment, pe care le puteti gasi aruncand o privire aici. Din pacate, si aici se simt efectele nepasarii, lipsei de fonduri financiare si a altor probleme care apasa greu pe umerii cercetarii de orice fel din minunata noastra patrie. Sincer, ma asteptam la un tablou mult mai dezolant in momentul in care m-am hotarat sa fac aceasta incursiune in lumea viticulturii galatene. Din fericire, nu a fost chiar asa de rau. S-a vazut ca oamenii implicati in aceasta institutie sunt devotati total meseriei si, mai important, au reusit sa extraga maximum din putinul care le-a fost oferit. Daca nu ar fi existat posibilitatea de a accesa anumite fonduri europene, cred ca SCDVV Bujoru ar fi afisat o imagine mult mai neagra in aceste vremi de restriste nationala.

Evident, meritul principal revine specialistilor care lucreaza aici, adunati intr-o echipa care m-a impresionat foarte placut. Ei sunt oamenii condamnati sa stea mereu in umbra; sunt cei despre care nu veti auzi aproape niciodata si care se bucura de apreciere mai mult din partea colegilor de breasla din strainatate. Roadele muncii lor le puteti vedea doar daca intrati in interiorul statiunii. O astfel de vizita te face sa descoperi cat de complexa este, de fapt, aceasta "simpla" bautura numita vin si cata stiinta se afla in spatele obtinerii acesteia.

Din pacate, domeniul cercetarii in asta tara risca sa se afunde si mai tare in prapastie, daca nu va fi sustinut ceva mai puternic de cei care trebuie, teoretic, sa faca asta. Si asta am vazut-o cu ochii mei proprii si personali. Cu putinele fonduri accesate, s-a reusit dotarea laboratoarelor de cercetare cu ceva aparatura moderna si s-a reusit achizitia unor utilaje care sa ajute la inlesnirea procesului de vinificatie. Dar, dupa ce faci turul de onoare al statiunii, iti dai seama ca este prea putin. Fata de potentialul zonei, fata de oamenii devotati de acolo, fata de acest domeniu care se vrea un ambasador al pamantului mioritic in afara granitelor. Mi s-a spus ca este frustrant sa nu poti duce pana la capat procesul de vinificatie; aceasta statiune de cercetari nu detine, in acest moment, o linie de imbuteliere; un mic amanunt care este vital pentru a putea aduce fonduri financiare suplimentare si chiar insemnate. Da, este extrem de frustrant dar, in final, iti amintesti brusc in ce tara ai onoarea de a locui. O tara in care specialistii sunt aruncati in mediocritate, iar nulitatile sunt scoase in fata...

La final, as dori sa-mi exprim recunostinta D-lui Aurel Ciubuca, biologul statiunii (sper ca nu am gresit specializarea), care a avut amabilitatea si rabdarea de a-mi face turul statiunii si a carui explicatii privind fiecare proces derulat in aceasta zona mi-au fost de un real ajutor. Nu in ultimul rand, mii de multumiri lui Lucian si familiei sale, care mi-au inlesnit accesul in cadrul statiunii.

Daca veti avea posibilitatea sa vizitati vreodata o astfel de statiune de cercetari, nu ratati ocazia. Veti avea sansa de a descoperi o lume fascinanta, foarte putin cunoscuta si criminal trecuta cu vederea; o lume in care obtinerea unui vin bun este, in primul rand, o stiinta...si la propriu si la figurat.

"Gigantul" Antinori trece la productia de vinuri mioritice

Ei da, asta este o veste interesanta venita pe filiera Decanter. Marele Piero Antinori, taticul conceptului super-tuscan, impreuna cu John Halewood si-au unit fortele pentru a lansa pe piata noastra un nou vin.

Crama Vitis Metamorfosis, detinuta de Marchese Antinori si Halewood, lanseaza 13.000 de sticle ale conceptului Cantus Primus 2007. Vinul este produs in Dealu Mare si obtinut din struguri Cabernet Sauvignon. Oenologul Fiorenzo Rista va superviza procesul de vinificatie.

Antinori a declarat ca el crede cu adevarat in potentialul viticulturii romanesti si ca tara noastra detine toate ingredientele care sa contribuie la obtinerea unor vinuri deosebite: climat perfect, expunere buna si soluri excelente. Hmmm, la cati specialisti din afara am tot auzit si citit astfel de aprecieri? Eh, se pare ca mai adaugam un nume celebru la aceasta lista :)

Cantus Primus va fi comercializat deocamdata doar in Romania, urmand a fi lansat pe piata italiana si britanica in 2010, respectiv 2011. Se pare ca va avea un pret initial de 8-9 Euro, in magazinele specializate de pe la noi.

Asteptam cu interes vinul pe rafturile si mesele noastre...

Foto: Piero Antinori

Proaspat aterizat in colectie: Chateau Lafon - Rochet 1988 St. Estephe (Bordeaux)

Dupa o destul de stresanta asteptare datorata neincrederii in serviciile postale de orice fel, mi-a ajuns cu bine si in toata splendoarea o sticla de Chateau Lafon - Rochet 1988 St. Estephe (Grand Cru Classe).

Cum aniversarea a 20 de ani de viata am pierdut-o la mustata, acest vin va vedea lumina paharului (dar poate, mai intai, a decantorului) atunci cand va ajunge la venerabila varsta de 25 ani... sau poate 30 ani, cine stie? Anul 1988 a fost unul foarte bun pentru vinurile rosii din Bordeaux dar, din pacate, a ramas in umbra unor ani legendari ca 1989 sau 1990. Spun din pacate, pentru ca este un an trecut prea usor cu vederea de critici si iubitorii de Bordeaux. Totusi, exista si reversul medaliei; din fericire, preturile au ramas foarte accesibile chiar si la vinurile de top.

Sticla face parte dintr-o colectie particulara scoasa la vanzare (in jur de 6000 de sticle), a fost achizitionata la un pret de lista de 28 Euro si arata perfect din toate punctele de vedere: nivel, eticheta, etc.

Cei interesati de o lista completa a vinurilor scoase la vanzare ma pot contacta la urmatoarea adresa de email: ciprian.haret@gmail.com. Lista cuprinde in principal vinuri de Bordeaux si Bourgogne, incepand din anul 1897 si pana in prezent. Poate ne combinam la o comanda mai mare pe viitor :)

Supravietuitorul

Este anul de gratie 1943. Lumea este deja devastata de "Marele Razboi", aflat la apogeul sau. Trupele germane ale Armatei a VI-a cedeaza la Stalingrad, ducand razboiul intr-un punct critic. In luna mai, un atac aerian al trupelor aliate devasteaza regiunea Bordeaux.

Si, totusi, o mica minune se produce. Recolta anului 1943 este cea mai reusita din anii celui de-al doilea razboi mondial. In ciuda tuturor nenorocirilor, bombardamentelor, cei din Bordeaux continua nestingheriti sa faca ce stiu mai bine - vin. Era probabil o modalitate de a trece mai usor peste acest stupid razboi. Era poate legatura unica dintre viticultor si bucata sa de vie care nu putea fi rupta nici macar de zecile de bombardamente sau de lacomia ofiterilor germani.

Milioane de oameni au disparut de pe fata pamantului in acei ani. Dar cateva sticle de vin au supravietuit miraculos pana in ziua de astazi. Ele au fost acei martori tacuti si nevazuti a peste 60 de ani de istorie, timp in care alte zeci si zeci de milioane de oameni nu au supravietuit...

Este si cazul unei sticle de Chateau Leoville Poyferre 1943 care isi asteapta rabdatoare un nou stapan. Pentru mine este putin important daca acest vin mai este baubil sau nu (in cadrul unei degustari private din acest an, se pare ca sticla in cauza se prezenta perfect din toate punctele de vedere). Aceasta sticla are o valoare istorica inestimabila, pentru mine cel putin; este un vin care a luat nastere intr-un an in care moartea era vioara intai in lume...Pretul de achizitie este unul mai mult decat rezonabil - undeva in jurul a 100 de Euro. Sticla face parte dintr-o mare colectie particulara scoasa la vanzare. Merita acest supravietuitor o noua sansa? :)

* Pozele de mai sus sunt ale celui care comercializeaza acest vin. A se observa nivelul lichidului, unul incredibil pentru un vin de o asemenea varsta.

Chateau Margaux sau eternul feminin...

Bordeaux reprezinta marea mea dragoste in materie de vinuri fine. Stiu, dintre toate regiunile viticole ale lumii, s-a nimerit sa ma atraga cel mai mult exact aceea care ofera unele dintre cele mai scumpe vinuri de pe planeta. Dar odata ce patrunzi in acest univers, este imposibil sa nu devii fascinat de miraculosul amestec de traditie, istorie, povesti desprinse parca din romane si oameni dedicati total pamantului pe care il trudesc.

In consecinta, ma voi apleca din ce in ce mai mult asupra acestui adevarat rai viticol numit Bordeaux, probabil numele cu cea mai mare rezonanta cand vine vorba de vinuri de calitate. Pentru ca mi-ar lua pagini intregi sa vorbesc despre istoria si geografia acestei regiuni sau despre diversele clasificari, m-am gandit ca cel mai nimerit lucru ar fi sa incep direct cu profilurile celor mai cunoscute chateaux-uri de pe aici. Voi incepe cu Chateau Margaux, un nume legendar pentru cunoscatori dar si un vechi favorit de-al meu.

Scurta istorie...

Istoria acestei proprietati incepe undeva in sec. al XII-lea (mda, ati citit bine), cu toate ca impozanta cladire pe care o putem admira astazi a fost construita sapte secole mai tarziu. In acele vremuri intunecate, aceasta bucata de pamant se afla in mainile nobilimii franceze si purta denumirea de La Mothe de Margaux. Abia in sec. al XVI-lea, proprietatea a intrat in posesia familiei Lestonnac, iar Pierre Lestonnac a reusit in doar 10 ani sa schimbe dramatic fata acesteia. La inceputul sec. al XVIII-lea, Chateau Margaux detinea deja 256 ha de pamant arabil, dintre care circa o treime era destinata viticulturii. Aceasta perioada a insemnat imbunatari semnificative pentru Chateau Margaux, in special datorita ideilor revolutionare pentru acea vreme ale managerului Berlon. Acesta a pledat impotriva culegerii strugurilor in conditii de umiditate, pentru a evita diluarea; a observat ca anumite parcele produc un fruct mai bun decat altele, recunoscand astfel varietatea terroir-ului sau; in plus, a inceput sa vinifice separat soiurile rosii si cele albe (pana in acel moment acestea erau vinificate impreuna). In aceste conditii, vinul a cunoscut o imbunatatire dramatica devenind, in 1771, primul vin de Bordeaux vandut in cadrul celebrei case de licitatii Christie's.

Ca in orice poveste de succes, exista si o perioada de declin care a venit imediat dupa Revolutia Franceza, cand Chateau Margaux a trecut prin mainile mai multor proprietari dezinteresati total de proprietate. In 1801, mosia a fost achizitionata de Marchizul de la Colonilla, Bertrand Douat. Interesul acestuia fata de vin a fost si el scazut, dar macar lui ii datoram ceva: actuala cladire care poate fi admirata in zilele noastre. Singura performanta notabila din aceasta perioada neagra ramane impunerea la rangul de premier grand cru classe in cadrul deja faimoasei clasificari din 1855.

Pentru foarte multi ani, Chateau Margaux a avut o istorie destul de zbuciumata, trecand mereu de la un proprietar la altul. In anul 1949, Fernand Ginestet si fiul sau, Pierre, au achizitionat chateau-ul. A urmat o scadere majora in calitate a vinului, mai ales in anii '60 si '70. Criza din Bordeaux de la inceputul anilor '70 provocata de cateva recolte dezastruoase, i-a determinat pe cei doi sa vanda Chateau Margaux. Acesta este momentul esential in care intra in scena familia Mentzelopoulos.

Grecul Andre Mentzelopoulos achizitioneaza proprietatea in 1977. In ciuda crizei economice din Bordeaux, acesta investeste masiv fara asteptari prea mari pe termen scurt. Introduce un nou sistem de drenaj, replanteaza masiv, reintroduce folosirea unui vin secundar pentru cresterea in calitate, construieste o noua pivnita subterana, achizitioneaza butoaie noi de stejar si renoveaza chateau-ul. Din pacate, Andre Mentzelopoulos nu a apucat sa guste pe deplin roadele muncii sale, decedand neasteptat in 1980. Afacerile familiei, precum si Chateau Margaux, au revenit fiicei sale, Corrine Mentzelopoulos. Cu ajutorul lui Philip Barre si al prestigiosului consultant Emile Peynaud, Corrine si echipa Margaux au continuat programul de investitii inceput de regretatul Andre. Anul 1983 marcheaza venirea in echipa a lui Paul Pontallier, cel care a dat vinurilor produse aici o noua dimensiune a calitatii. Cuplul Corrine Mentzelopoulos - Paul Pontallier este cel care a restabilit faima acestui chateau si care este responsabil de succesele din ultimii 20 de ani. Astazi putem spune ca Chateau Margaux isi merita cu prisosinta statutul de premier grand cru classe.

Vinul...

Astazi, Chateau Margaux se intinde pe o suprafata de 262 ha, dintre care 82 ha sunt plantate cu vita-de-vie. Sunt plantate toate soiurile rosii tipice pentru Bordeaux: Cabernet Sauvignon (75 %), Merlot (20%), Cabernet Franc (3%) si Petit Verdot (2%). Plantatiile cu soiuri albe sunt formate exclusiv din Sauvignon Blanc. Solul este cu pietris si un subsol argilos cunoscut sub denumirea de Calcaire de Plassac.

Fermentatia are loc in cuve de stejar, dupa care vinul este transferat in butoaie care sunt fabricate chiar pe proprietate. Vinurile rosii sunt maturate pana la 2 ani in baricuri, iar cele albe pana la 6 luni. Limpezirea se face cu albus de ou inainte de imbuteliere. De obicei, se produc circa 12 500 de cutii de grand vin anual. Al doilea vin, Pavillon Rouge de Chateau Margaux, se bucura de o productie ceva mai mare, in jurul a 16 500 de cutii anual. Pavillon Blanc de Chateau Margaux, vinul alb al casei, are parte de o productie limitata - 2750 de cutii anual.

Experienta personala cu acest minunat vin este una mai mult decat limitata. Am avut o singura ocazie pana acum sa beau un Chateau Margaux 1996 si pot spune ca, de atunci, m-am atasat iremediabil de acest vin. Combinatia de finete, feminitate, concentratie a aromelor si putere este unica si nu am mai experimentat-o cu nici un vin pana acum. Ceea ce m-a uimit a fost echilibrul perfect al acestor componente, atat de greu de obtinut in multe cazuri. Din pacate, vinul produs de Chateau Margaux este foarte scump si foarte greu accesibil datorita productiei destul de limitate. Sper doar ca sansa pe care am avut-o sa revina intr-o buna zi...

Doar o nevinovata constatare...

Magazinele de vinuri de pe la noi sunt foarte putine. Tinand cont de cota vinurilor de calitate in tarisoara noastra, este mai mult decat imbucurator ca aceste magazine exista, chiar daca le poti numara pe degetele ambelor maini. Astfel, exista sansa ca iubitorul de vinuri bune sa achizitioneze sticle ceva mai deosebite si care nu se gasesc de obicei in ultra, super sau hypermarketuri.

Problema pe care doresc sa o semnalez este cea a preturilor practicate pentru anumite vinuri, in special pentru cele de import. De aceea, va invit acum sa facem un mic exercitiu de aritmetica simpla care implica un cunoscut magazin autohton si un cunoscut distribuitor de profil din Franta. M-am oprit asupra unor sticle de Bordeaux care se regasesc in portofoliile ambelor stabilimente si iata rezultatele in toata splendoarea lor:

Chateau Cheval Blanc 2001
- 263 Euro/sticla aici
- 393 Euro/sticla aici

Chateau Margaux 1999
- 245 Euro/sticla aici
- 379 Euro/sticla aici

Chateau Mouton Rothschild 1995
- 279 Euro/sticla aici
- 450 Euro/sticla aici

Chateau Mouton Rothschild 1998
- 263 Euro/sticla aici
- 450 Euro/sticla aici

Chateau Angelus 2005
- 251 Euro/sticla aici
- 369 Euro/sticla aici

Chateau Beau-Sejour Becot 1998
- 75 Euro/sticla aici
- 131 Euro/sticla aici

Cam acestea sunt cele mai graitoare diferente de pret intre cei doi "jucatori". Am tot respectul pentru "jucatorul" autohton, dar in cazul anumitor sticle diferentele de mai sus sunt foarte mari (asta ca sa fiu bland). Inteleg ca sunt taxe de platit, ca sunt achizitionate cantitati limitate si alte motive care pot fi invocate dar sa-mi fie cu iertare: ce anume nu este in regula in toata aceasta imagine?

Nu vreau sa polemizez cu nimeni, e treaba proprietarilor acestor magazine cum isi stabilesc politica de preturi si cum considera ca ar trebui sa-si atraga clientii. Eu am facut doar o nevinovata constatare...concluziile le puteti trage singuri.

Si inca ceva. Mai tineti minte celebra sticla de Chateau Petrus 1975 comercializata de un importator autohton (deja decedat, daca nu ma insel) la stratosfericul pret de 9900 de lei? Ei bine, la acel moment gasisem aceeasi sticla la jumatate din acest pret pe un site de specialitate din afara...

Trapiche Oak Cask Malbec 2005 - Mendoza (Argentina)

Am tot spus-o si o mai repet: nu sunt deloc un fan al vinurilor din Lumea Noua. Dar, cum acestea ofera de obicei un raport calitate-pret excelent in comparatie cu produsele mioritice, nu ezit sa ma opresc ocazional asupra unor sticle care stiu ca imi vor oferi destula placere pentru cat mi-au scos din buzunar.

De data aceasta m-am oprit asupra unui vin argentinian produs de Trapiche, un adevarat mamut pe piata de profil din tara cu pricina. Nu stiu sigur de ce, dar am o slabiciune pentru Argentina si vinurile sale. Oi fi eu un fan inrait al echipei nationale de fotbal, dar oamenii astia chiar stiu cum sa puna problema in viticultura si profita la maxim de ceea ce le-a oferit natura. In plus, daca dati un search pe Gugal, o sa vedeti cam cum inteleg producatorii argentinieni sa construiasca o crama. Va spun eu, unele sunt adevarate opere de arta si parca sunt desprinse din filmele SF. Si nu in ultimul rand, sunt un mare fan al Malbec-ului, soiul port-drapel al Argentinei cand vine vorba de vinuri.

Dar sa zabovim putin si asupra acestui Malbec produs de Trapiche. Pentru inceput, mentionez ca gama "Oak Cask" reprezinta urmatorul nivel peste produsele entry-level ale acestui producator.
Cum scoti dopul acestei sticle, intelegi imediat ce inseamna Lumea Noua in materie de vinuri. Aromele mi-au inundat instant camera. Am lasat vinul sa respire ceva mai mult de 1 ora si l-am turnat nerabdator in pahar. Culoare rubiniu inchis care te avertizeaza din start cu ce vei avea de-a face. Din nou, nu a fost nevoie decat sa ma apropii putin de pahar si am fost invadat de puternice note de vanilie (evident), scortisoara, fructe negre cat cuprinde si, cum ii sta bine unui Malbec, prune uscate in cantitati industriale. Un nas concentrat, plin de fructuozitate si atat de tipic Lumii Noi. Gustul este cam la acelasi nivel cu cel al nasului. Note concentrate de fructe negre, ciocolata amaruie si vanilie, dar si mici urme de piele. Aciditatea este buna, iar taninii sunt prezenti atat cat sa nu deranjeze aceasta bomba de fruct. Finalul este unul placut si lung, dar se simte o oarecare "fierbinteala" data de nivelul alcoolemiei (13,5 %).

In afara micului amendament de mai sus, acest Malbec de la Trapiche este un vin "delicios", facut corect si care ofera destul de multe pentru categoria lui. Aciditatea buna il face un companion perfect pentru mancaruri pe baza de porc sau vita; eventual, chiar pentru ceva preparate vanatoresti. Il puteti gasi in Metro, undeva in jurul sumei de 22-24 Lei.

Daca nu ati baut vreun Malbec pana acum, acesta de fata poate fi o oportunitate numai buna sa patrundeti in universul viticol de la poalele Anzilor...

Pinot Noir de Purcari 2003 - Purcari (Moldova)

Recunosc, am o slabiciune pentru Pinot Noir. Este un soi fascinant prin natura sa pretentioasa, cu toane. Nu creste oriunde ca un Cabernet Sauvignon, de exemplu, si pune la grea incercare atat cultivatorii cat si vinificatorii. De aceea, cantitatile produse sunt foarte mici, iar preturile in continua crestere.

Zilele trecute m-am hotarat sa atentez la o sticla de Pinot care zacea de ceva vreme prin mica mea "adunatura". Este vorba de un vin produs la Purcari, de eternii nostri vecini de peste Prut. Am mai avut cateva experiente cu acest producator si nu am fost niciodata dezamagit.

Dupa circa jumatate de ora de aerare, nasul este destul de timid, cu note lemnoase, putina vanilie si, bineinteles, fructe de padure. Deasmenea, am detectat si usoare nuante de pamant care sunt oricand binevenite pentru mine. Gustul este si el dominat de note lemnoase, un strop de fragi si unul de capsuni. Taninii sunt abia perceptibili si usor uscati ceea ce imi indica drumul spre declin al acestui vin. Dupa 2 ore de respirat, aromele sunt ceva mai bine integrate, in gura atacul intial este unul bun, ceva mai complex si bine structurat. Din pacate, totul se destrama cam rapid iar finalul este unul scurt si abrupt.

Concluzii: un vin uni-dimensional care da impresia ca este tinut in viata cu ajutorul aparatelor. Aromele si aciditatea incearca din rasputeri sa tina steagul sus, dar timpul si structura generala au ultimul cuvant de spus. O bila alba o dau pentru tipicitatea de soi, o caracteristica destul de pregnanta cam la toate vinurile produse la Purcari.

Daca se intampla sa aveti ratacita vreo sticla din acest vin, va sfatuiesc sa o consumati de urgenta pentru ca pulsul sau e din ce in ce mai slab...

Kavarna si Balchik - micile bijuterii de pe litoralul bulgaresc (partea a 2-a)

Daca nu ati ajuns inca la Balchik, va spun de pe acum ca acest orasel face toti banii (foarte putini, de altfel). Din Kavarna, unde am fost cazati, nu sunt decat vreo 15 km pana in Balchik. Va recomand sa luati un taxi pana acolo pe care veti da in jur de 50 Leva dus-intors (aprox. 25 Euro). Daca sunteti mai multi, aceasta solutie va scoate din buzunar o suma mai mult decat rezonabila.

Deoarece am convenit cu taximetristul sa vina dupa noi la o ora prestabilita, am avut la dispozitie nu foarte mult timp pentru a ne invarti prin zona. In consecinta, am ales sa insistam pe zona de faleza a orasului, la capatul careia ne astepta deja celebrul palat al reginei Maria, cu minunatele sale gradini.

Cat m-am plimbat de faleza in cauza, am avut impresia ca ma aflu undeva in zona Coastei de Azur. Cum aceasta faleza este destul de intinsa, puteti gasi un numar impresionant de restaurante, hoteluri si barci cu motor ultimul racnet. Am uitat sa mentionez cumva ca am vazut si o gramada de yachturi scumpe? Ei bine, exista din abundenta in Balchik. Ce nu prea exista in acest loc minunat este o plaja in adevaratul sens al cuvantului. Asa ca cei care cauta asa ceva prin zona, nu prea vor avea succes. Oricum, puteti gasi o mica plaja amenajata chiar in fata castelului, pentru cei care vor musai asa ceva. Dar nu disperati - puteti ajunge imediat la Albena, aflata la circa 15 km de Balchik.

Limba neoficiala in Balchik este - ati ghicit - romana. Sunt o sumedenie de turisti romani si exista multe restaurante cu meniuri in limba romana si chiar ospatari romani, asa ca nu va fi greu sa va intelegeti cu ei.

Principala atractie a zonei ramane, fara indoiala, palatul de vara al reginei Maria a Romaniei. Bine, palat e cam mult spus; mie mi s-a parut mai mult o vila ceva mai deosebita din punct de vedere arhitectural. Cel mai mult surprinde prezenta unei minarete in constructia acestui edificiu care, de fapt, este marcat de ideile filozofice si religioase ale indragitei noastre regine. Aici puteti gasi laolalta motive crestine, musulmane, balcanice si orientale, totul imbinandu-se intr-un mod surprinzator de armonios.

Piesa de rezistenta a acestui complex este imensa gradina botanica care se intinde pe o suprafata de circa 65 000 mp, cu sute de specii de flori, plante si arbori. Pentru cei care cauta o oaza de liniste si pace, se poate aranja sa fiti cazati intr-una din vilele din interiorul complexului. In cele 2 ore cat m-am minunat pe acolo, nu am reusit sa cuprind intreaga suprafata a gradinii, asa ca alocati-va cateva ore bune de vizita pe aici. Exista chiar si o crama unde puteti degusta gratuit vinurile regale, dar puteti achizitiona si diverse editii rare si limitate ale altor producatori.

Cu regretul ca nu am reusit sa ma bucur in intregime de aceasta escapada in Balchik, am parasit mica bijuterie bulgareasca cu promisiunea ca voi reveni pentru o vizita mult mai consistenta pe viitor...

Kavarna si Balchik - micile bijuterii de pe litoralul bulgaresc (partea 1)

Asa cum v-am promis mai demult, revin cu ceva impresii legate de mica mea incursiune pe litoralul vecinilor nostri bulgari, din aceasta vara. Ii multumesc pe aceasta cale lui Alin care mi-a reamintit prin ultimele sale postari pe blog ca aveam o datorie catre voi in acest sens :)

Voi incepe cu o scurta descriere a oraselului Kavarna, unde mi-am petrecut cea mai mare parte a timpului. Ei bine, Kavarna este in primul rand un mic rai al iubitorilor de muzica rock/metal, aflat la circa 30 de km de Vama Veche. Va rog sa-mi spuneti daca mai cunoasteti un oras in care blocurile sunt pictate (la propriu) cu personaje ca Alice Cooper, David Coverdale, Glenn Hughes sau Lemmy de la Motorhead. In al doilea rand, intreaga zona este o rezervatie naturala foarte cautata de catre cei pasionati de vanatoare si drumetii. Exista si o mica plaja unde te poti relaxa (stiti, e senzatia aceea pe care cu greu o poti experimenta pe litoralul nostru) si unde poti face o baie in Marea Neagra care nu e atat de neagra ca la noi. In al treilea rand, primarul rocker din Kavarna a reusit ceea ce nu cred ca vor face in veci edilii de pe la noi; cu fondurile obtinute din organizarea de concerte, acest fan inrait AC/DC a reusit sa dea in folosinta un camp de eoliene si sa amenajeze un resort care va cuprinde cel mai mare teren de golf din aceasta parte a Europei. Cu siguranta, veti mai auzi de Kavarna pe viitor...

In rest, totul este mult mai ieftin decat pe plaiurile mioritice. Cazarea intr-un apartament cu 2 camere complet utilat m-a facut sa scot din buzunar "enorma" suma de 30 Euro/noapte (bani in care intra si o piscina aflata in complex). Cum apartamentul poate gazdui maxim 4 persoane, faceti un calcul simplu si vedeti cam cat poate plati o persoana pe noapte.

Puteti manca extrem de consistent intr-un restaurant bun fara a va iesi ochii din orbite la vederea notei de plata. Ca sa va faceti o idee: la cel mai bun restaurant din Kavarna - Sveti Georgi - am lasat 13 Leva (cam 26 lei) pe urmatorul meniu: o portie mare de kebab de porc cu garnitura de orez fiert, o portie de cartofi prajiti cu branza rasa, o bere, o cafea si 100 ml de cognac. Si credeti-ma, se poate manca in alte locatii chiar mai ieftin si la fel de bine.

Pe aici e destul de greu sa te intelegi cu bulgarii deoarece sunt putini care stiu macar o boaba de engleza. Dar acest aspect se va schimba pe viitor, cand Kavarna va intra puternic in circuitul turistic, asa ca nu va faceti griji.

Daca doriti sa vizitati imprejurimile aveti doua obiective principale: Capul Kaliakra, la care nu am reusit sa ajung cu aceasta ocaziune, dar ma voi intoarce special pentru o astfel de vizita; si oraselul Balchik, aflat la vreo 15 km de Kavarna in directia Albena.

In partea a doua, va voi spune si cateva cuvinte despre Balchik, marea revelatie a acestui scurt circuit bulgaresc...

Bordeaux 2009 - un alt clasic?

Conform prestigioasei reviste Decanter, producatorii din Bordeaux sunt foarte optimisti in ceea ce priveste recolta din acest an, comparand-o deja cu cea din 2005. Asteptarile sunt mari datorita unei veri uscate si insorite. Cu toate ca ar fi buna si putina ploaie, toti spera ca luna septembrie sa nu strice ceea ce ar putea fi un an exceptional.

Emmanuel Cruse, proprietar la Chateau d'Issan (Margaux), a declarat pentru Decanter: "Pana acum, este cel mai bun sezon din 2005 incoace. Cu totii speram ca septembrie sa fie la fel de bun ca in 2005. Strugurii Merlot sunt deja deliciosi si ne asteptam ca recolta sa inceapa mult mai devreme decat se credea initial - in jur de 15-20 septembrie. Cabernet Sauvignon-ul nu este nici el departe "

Chateau Carbonnieux (Pessac Léognan) a inceput deja recolta, mult mai devreme ca in 2008. Strugurii de Sauvignon Blanc au fost deja culesi pe 27 august. Proprietarul Eric Perrin a declarat ca "recolta din 2008 a inceput pe 5 septembrie, iar in acest an deja este un avans de 7-10 zile atat pentru vinurile rosii cat si pentru cele albe; cantitatile sunt deja mai mari, iar strugurii mai sanatosi"

Vestile sunt promitatoare in ceea ce priveste calitatea vinurilor din acest an. Pentru mine cel putin, marea intrebare este care va fi strategia celor din Bordeaux daca 2009 se dovedeste un 2005 reloaded. Daca totul iese ca la carte, sunt foarte curios care va fi politica de preturi, atat pentru cei din varf dar si pentru cei din ierarhiile inferioare.

Cred ca, de data aceasta, marile chateaux-uri trebuie sa deschida bine ochii si sa revina din sferele inalte inapoi pe acest pamant. Nu de alta, dar deja umbla vorba ca piata asiatica cat si cea din Rusia nu prea mai sunt dispuse sa arunce cu miile de euro pe niste sticle de vin...

In plus, deja am viziuni intunecate despre cum vor arata notele lui Parker :)

*Imagini: Chateau Carbonnieux

Mezzek White Soil Mavrud 2007 - Thracian Valley (Bulgaria)

Saptamana trecuta am facut o scurta vizita la vecinii nostri bulgari, mai exact in oraselul Kavarna, un adevarat rai pentru iubitorii muzicii rock/metal. Am vrut sa profit de cateva zile libere pentru a ma relaxa, dar si pentru a asista la un concert al trupei norvegiene de black metal, Dimmu Borgir. Cu impresii privind aceasta zona a Bulgariei voi reveni cat de curand.

Deocamdata, voi spune cateva cuvinte despre un vin pe care am reusit sa-l beau in aceasta perioada. Cum Kavarna este un oras mic, cu un singur supermarket mai rasarit, selectia vinurilor este una destul de limitata si cam toate se situeaza pe un palier de 3-5 Euro/sticla. Nu sunt la prima experienta cu vinurile bulgaresti, asa ca nu ma asteptam la cine stie ce rupere de nori (daca luam in considerare si cei 4 euro dati pe sticla).

Mi-am zis sa incerc inca un Mavrud produs in , probabil, cea mai cunoscuta zona viticola din Bulgaria - Thracian Valley. Vinul in cauza se numeste Mezzek White Soil Mavrud 2007 si prea multe nu pot fi spuse despre el. Culoare rubiniu deschis care mi-a amintit putin de aspectul unui Pinot Noir (puteai sa-ti vezi degetele prin pahar). Nasul nu este din cale afara de expresiv, nici chiar dupa vreo ora de respirat in pahar. Cateva note timide de cirese, vanilie si putina ciocolata amaruie. In gura, aceleasi note de cirese negre, cu un corp foarte subtire si dezamagitor. Finalul este scurt si prezinta o astringenta de-a dreptul suparatoare care omoara toate aromele. Acest final amarui s-a mentinut chiar si a doua zi, nereusind sa mai salveze ceva din impresia generala.

In concluzie, un vin plictisitor, dezechilibrat si nerecomandat.

Incredibilul Usain!

Vinurile pot lua o mica pauza. In acest moment, singurul care conteaza pe aceasta planeta numita Terra este un jamaican. Un adevarat Ferrari al pistelor de atletism. Este unul singur. Toti ceilalti nu sunt decat niste alergatori care il acompaniaza si il privesc cum trece ca o furtuna pe langa ei. Numele lui este Usain Bolt, omul care ridiculizeaza acest complot al cronometrelor.

Duminica, 16 august, Usain Bolt a devenit primul om care a coborat bariera celor 9,6 secunde pe suta de metri. Cronometrul de la Berlin a intepenit la 9,58 secunde, un timp cu 0,11 sec. mai bun decat cel din China stabilit de acelasi Bolt (9,69 sec). Un nou record mondial si coroana de campion pentru acest atlet venit din alta lume. Pe locul al doilea a venit Tyson Gay, care s-a autodepasit si a stabilit cea mai buna performanta a unui american pe aceasta distanta: 9,71 sec. Al treilea a venit inca un reggae boy, Asafa Powell: 9,84 sec. In aceeasi cursa, 5 oameni au alergat sub 9,93 secunde. Niciodata in istorie nu s-a intamplat acest lucru.

A fost o cursa de povestit nepotilor si care merita toata atentia lumii intregi. A fost o surpriza aceasta performanta a lui Bolt? Pentru mine, nu. Isi mai aminteste cineva de acea cursa incredibila de la Beijing? Acei ultimi 10 metri cand jamaicanul a fost mai mult ocupat sa trimita bezele catre publicul in delir, decat sa-si vada de cursa lui catre glorie? Atunci a fost clar pentru multi ca putea reusi un timp si mai bun. Si iata ca a comis-o.

Stiu, multi sunt sceptici iar fantoma dopajului bantuie inca lumea atletismului. In aceste clipe, chiar nu mai conteaza. Vreau sa ma bucur de acest moment unic, descris extraordinar de un alt mare sprinter, Maurice Green: "Pamantul s-a oprit pentru o clipa, iar el s-a dus pe Marte".

Intreaga planeta iti multumeste, Usain...

Bordeaux 2008 sau cum sa "omori" o campanie promitatoare

Recunosc, principala mea arie de interes in lumea vinului este, de departe, Bordeaux. Urmaresc cu mare interes de ceva ani tot ceea ce se intampla in aceasta regiune. Am o colectie frumusica de articole, sute, daca nu mii de note de degustare, analize care mai de care mai diverse privind fiecare recolta de prin 1990 incoace.

Anul 2008 in Bordeaux a fost unul peste asteptarile majoritatii specialistilor. Criticii si jurnalisitii britanici au fost primii care au remarcat acest aspect si care au declarat 2008 un an neasteptat de bun, dar atat si nimic mai mult. Tinand cont de preturile mult umflate ale recoltei din 2007 (declarat la unison un an mediocru), toata lumea se astepta ca macar acum, intr-un an de criza economica, proprietarii marilor chateaux-uri sa lase la o parte lacomia si sa revina la sentimente mai bune. Campania en-primeur a inceput promitator. S-a intamplat chiar si o mica "minune": multe chateaux-uri si-au facut publice preturile de lansare chiar inainte ca Robert Parker sa-si dea verdictul asupra recoltei 2008. Ca de obicei, Chateau Leoville Barton a dat din nou dovada de realism si a avut un pret de lansare de 23 Euro/sticla, fata de 27 Euro/sticla pentru 2007. Proprietarul acestuia, Anthony Barton, este unul dintre cele mai respectate personaje din Bordeaux tocmai din cauza acestui realism in stabilirea preturilor pentru vinurile sale.

In pofida unui interes destul de scazut al pietei in acest an, se parea totusi ca vinurile din 2008 au o sansa sa faca ochi. Dar, in timp ce totul mergea intr-o directie destul de corecta, fostul avocat din Maryland (a se citi Robert Parker) si-a facut public verdictul. Si ce credeti? Americanul ridica in slavi anul 2008 in Bordeaux, considerandu-l "cel putin excelent" si aflandu-se astfel, din nou, in "conflict" cu restul specialistilor europeni.

Bineinteles, reactiile nu au intarziat sa apara. Simon Staples, director de vanzari in cadrul reputatului Berry Bros & Rudd, s-a declarat extrem de ingrijorat de noua situatie creata: "Chiar sunt ingrijorat. Campania merge bine iar acum poate fi omorata din fasa, daca chateaux-urile vor stabili preturile ca rezultat al unei note enorme din partea lui Parker. Piata dicteaza preturile pentru vin, nu Parker. Acesta nu este an al speculatiei si nimeni altcineva nu crede ca 2008 este unul exceptional. Parker a luat-o razna de unul singur cu 2003, a ratat cu 2005 cand toata lumea era incantata si acum ridica in slavi anul 2008, cand toti cred ca acesta a fost doar mai bun decat se asteptau".

Tadashi Yasuda (Enoteca Hong Kong) nu este nici el foarte incantat: "Pana sa iasa notele lui Parker, preturile erau rezonabile si campania mergea bine. Dar dupa aceeea, proprietarii chateaux-urilor au inceput sa viseze frumos iar preturile au devenit nerealiste".

Mai-marii din Bordeaux au lansat deja noile transe de vinuri la preturi sensibil mai mari decat la inceput. Chateau Lafite se vinde acum catre comercianti la circa 300 Euro/sticla, iar Chateau Latour la 280 Euo/sticla. Ambele vinuri au fost vandute initial cu 130 Euro/sticla. Si exemplele pot continua...

Un lucru este clar. Producatorii din Bordeaux trebuie sa se trezeasca la realitate macar acum, in ceasul al 12-lea. Daca se va continua tot asa, acestia vor risca sa-si piarda toate pietele traditionale, deja din ce in ce mai putine la numar. Au apus demult vremurile cand Bordeaux era vazuta ca prima sursa de vinuri super-premium. Consumatorii de astazi au acum destule alternative si in alte parti ale lumii...

Nivelul de alcool in vin, incotro?

Nivelul alcoolului in vin este un subiect arzator si care naste in continuare destule controverse. In ultimii ani, acest nivel a crescut simtitor. Principalii "vinovati" sunt, bineinteles, producatorii din asa-numita Lume Noua, in frunte cu Australia si California. In anii '70, '80 si chiar la inceputul anilor '90, un nivel de 12-12,5% era ceva normal in cazul vinurilor. In zilele noastre, mai gasesti foarte rar astfel de cifre inscrise pe etichete. Acum, valori ca 13,5% sau 14,5% sunt ceva obisnuit si nu mai mira pe nimeni. Si sa nu uitam ca o cifra de 13,5% nu reflecta realitatea exacta de pe eticheta. In acest caz, nivelul real al alcoolului este undeva spre 15%.

Taberele sunt, ca de obicei, impartite. Producatorii aflati cu musca pe caciula isi apara cauza, aducand argumente valabile din punctul lor de vedere: clima de asa natura, vinurile lor sunt cele mai cautate de consumatori, bombele de fruct sunt mai delicioase, etc. De cealalta parte stau, in primul rand, specialistii europeni in frunte cu englezii. Legendarul Michael Broadbent este unul dintre cei mai inversunati adversari cand vine vorba de aceasta problema. Pentru el, vinurile puternic alcoolizate sunt peste masura de ridicole si bune doar sa-ti dea dureri de cap dupa ce le bei. Jamie Goodie este si el unul dintre cei ingrijorati de aceste cresteri. Dupa cum bine remarca intr-un articol pe aceasta tema: "Vinul te imbata. Din cauza faptului ca vinul este o bautura alcoolica". Un punct de vedere care poate parea obtuz, dar care iti arata de fapt esenta problemei.

Ce cred eu? Tind sa le dau dreptate europenilor. Recunosc, nu agreez prea tare vinurile din Lumea Noua. Pentru mine toate sunt la fel, fara nici un fel de specificitate, ultra-baricate, ultra-alcoolizate si multe dintre ele dezechilibrate din aceste cauze. Normal, exista si exceptii dar acestea sunt destul de putine intr-un ocean de vinuri "internationalizate". Nivelul ridicat de alcool afecteaza, in primul rand, aspectele senzoriale ale unui vin. Nu sunt incantat deloc atunci cand mirosul de alcool imi sare in nas. Si nici atunci cand postgustul este unul dulce tocmai din aceasta cauza, iar vinul tinde sa devina "fierbinte".

Sunt de acord partial cu cei care spun ca acest nivel ridicat de alcool este datorat si schimbarilor climatice care au favorizat acest proces pe cale naturala. Dar, in acelasi timp, este si destula ipocrizie in aceste afirmatii. Nivelul alcoolului poate fi tinut in frau si chiar redus dar... ati ghicit, costa. Si chiar mult. Nu este numai natura de vina pentru aceasta crestere ci, mai ales, anumiti producatori care favorizeaza "artificial" procesul in cauza. In rimul rand, totul este datorat unui anumit "stil" impus de criticii de vin americani. Acestia, in frunte cu celebrul Robert Parker, au o influenta foarte puternica asupra pietei americane si chiar internationale. Iar cei mai multi producatori de vin au actionat in consecinta.

Deciziile privind momentul culegerii strugurilor sunt esentiale in acest caz. Cu cat lasi mai mult strugurii la copt, cu atat vei avea niveluri de alcool mai ridicate; cu cat acest nivel este mai ridicat, cu atat vinul va fi o bomba de fruct; la acest aspect mai adaugi si baric din abundenta; bombele de fruct ultra-baricate sunt cele care plac criticilor ca Robert Parker; in consecinta, notele lui Parker vor fi mari; in final, o nota mare de la Parker inseamna vanzari mai multe si preturi mai ridicate. Aceasta nu este o teorie a conspiratiei, este o realitate. Din pacate, o astfel de "viziune" despre cum trebuie sa arate un vin a inceput sa prinda si in spatiul european. Chiar in traditionalul Bordeaux (mai exact St Emilion) se experimenteaza intens cu nivelurile ridicate de alcool si baricare in exces. Este deja de notorietate cazul Chateau Pavie 2003, care a starnit un adevarat razboi la nivel declarativ intre Robert Parker si Jancis Robinson. Dar asupra acestui episod voi reveni mai incolo...

In concluzie, totul depinde de gustul fiecaruia dintre noi. Atata timp cat piata va cere astfel de vinuri, nu se va schimba nimic prea curand. Personal, consider ca aceasta crestere a nivelului de alcool in vin este o problema si ca trebuie sa se faca ceva in acest sens. Dar, repet, ingrijorarea mea se datoreaza doar faptului ca prefer un alt stil de vin - mai clasic, mai echilibrat, mai auster si mai complex si care sa poata fi servit in cadrul unei mese...

Byzantium Rosso di Valachia 2005 - Halewood (Romania)

Incep prin a va face o confesiune: nu sunt deloc un fan al vinurilor romanesti. Faptul ca sunt roman nu inseamna automat ca voi sustine neconditionat vinurile autohone. Din pacate, am avut foarte multe dezamagiri in ceea ce le priveste, cu foarte putine exceptii. Nu ma incanta deloc ce se intampla in acest domeniu care ar trebui sa fie unul dintre motivele noastre de mandrie in afara granitelor. Dar, ma rog, acesta este un alt subiect pe care il voi aborda ceva mai incolo...

Una dintre exceptiile mentionate mai sus se numeste Byzantium Rosso di Valachia, un vin care m-a luat total pe nepregatite atunci cand l-am degustat prima data. In primul rand, m-a intrigat algerea soiurilor care au intrat in componenta acestui cupaj - Feteasca Neagra, Merlot si Pinot Noir?! Hmm, exact, Pinot Noir intr-un astfel de cupaj? Din cate cunosc, o asemenea combinatie ciudata nu am mai intalnit-o nicaieri. Mi-am zis ca trebuie musai sa vad ce si cum...

Si nu am fost deloc dezamagit, ba chiar mi-au fost intrecute toate asteptarile. La ora la care l-am degustat, era probabil unul dintre putine vinuri romanesti care avea, cu adevarat, un corp sanatos si extrem de barbatesc. Celor mai multe vinuri de-ale noastre le lipseste acea structura care sa le scoata din mediocru. Acest Rosso di Valachia o poseda din plin, iar echilibrul dintre alcool, tanini si aciditate este unul de invidiat. Nas nu foarte intens si destul de inchis (probabil era o sticla intrata in nobila adormire) dar, daca insisti putin, poti detecta note de fructe de padure, prune si ceva cafea. In schimb, gustul a fost o revelatie mai ales prin acea structura bine definita si pe care am batut toaca mai sus. Vinul pune stapanire pe toata gura, iar notele de cirese negre bine copate si char putina ciocolata te invaluie armonios. Taninii sunt destul de proeminenti pe finalul lung si putin condimentat. Aciditatea perfect echilibrata de structura taninoasa il face un candidat clar la uitarea in pivnita pentru cativa ani.

Bafta mea ca mai am vreo 2 sticle puse deoparte...sunt chiar curios cum va evolua in timp. Vinul il puteti gasi cam in orice hypermarket, la un pret cuprins intre 22 si 25 de lei. Mai mult decat recomandat.

Gary Vaynerchuck sau revolutia vinului pe Internet

"Hello everybody and welcome to Winelibrary TV! I am your host, Gary Vay-ner-chuck, and this, my friends, is the Thunder Show - the Internet's most passionate wine program!"

Cu aceasta formula veti fi intampinati de fiecare data cand accesati un episod din emisiunea on-line a acestui adevarat fenomen, pe nume Gary Vaynerchuck. Va intrebati probabil cine este acest personaj. Ei bine, voi incerca sa va prezint, pe scurt, o mica biografie a acestuia si cum a reusit el sa schimbe perceptia oamenilor obisnuiti asupra vinurilor de calitate.

Gary Vaynerchuck (33 ani) s-a nascut pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice (mai exact in Berlarus-ul de astazi) si a emigrat in SUA la varsta de 3 ani. In acest moment, Gary este co-proprietar si Director de Operatiuni in cadrul Wine Library, un magazin de vinuri din New Jersey. Insa faima a venit odata cu crearea unei emisiuni zilnice pe Internet, Wine Library TV, al carei principal subiect este, bineinteles, vinul. Dintr-o afacere de 4 milioane de dolari, Gary a reusit ca, doar in cinci ani, sa creasca aceasta valoare pana la 45 de milioane de dolari.

Pentru mine nu cifrele acestei afaceri sunt importante, ci felul in care acest ruso-american a inteles sa se adreseze consumatorilor obisnuiti si celor pasionati de vin, in general. Stilul sau informal, hiper-activ, savuros si pasional este cel care atrage din primele momente in care dati un simplu click pentru a viziona un episod al acestei emisiuni. Acest stil contrasteaza puternic cu normele conservatoare din industria vinului, si i-a atras numeroase critici din partea unor "puristi" din domeniu. Deasemenea, a fost acuzat frecvent si de subiectivitate, tinand cont de faptul ca cele mai multe vinuri prezentate si degustate fac parte din portofoliul propriului sau magazin. In acest caz, astfel de acuze sunt complet nefondate, deoarece foarte multe dintre vinurile sale sfarsesc prin a fi nerecomandate consumatorilor.

Vaynerchuck a fost descris in multe feluri: "primul guru al vinului din era Youtube" sau "noul superstar din lumea vinului". Daca veti urmari cateva episoade ale acestuia, veti intelege si de ce a fost descris asa. Abilitatea lui de a transmite mesajul vinului "celor multi" a facut ca emisiunea lui sa fie accesata zilnic de peste 80.000 de vizitatori. O cifra impresionanta, nu-i asa? Credeti-ma, chiar merita sa petreci 20 de minute pe zi cu acest personaj efervescent si a carui pasiune pentru vin respira prin toti porii sai.

Gary Vaynerchuck si-a propus doua obiective cheie, conform declaratiilor sale: "In primul rand, vreau ca oamenii sa incerece vinuri cat mai diferite. Cum poti avea un favorit, daca nu ai gustat decat cateva? In al doilea rand, insist ca oamenii sa aiba incredere in propriile gusturi. Daca un vin este pe gustul tau, atunci este o alegere buna. Nu va simtiti presati sa va placa marci populare sau ceea ce recomanda expertii. Cumparati ceea ce rezoneaza cu gusturile voastre"

Am incercat, pe cat posibil, sa va trezesc interesul fata de acest foarte interesant personaj din lumea vinului, pe care si eu l-am descoperit intamplator. Gary Vaynerchuck este "altceva" in acest univers al vinului, de multe ori inaccesibil si privit cu rezerve datorita atitudinii mult prea "academice" a celor care declara ca doresc sa educe consumatorul obisnuit...

Puteti arunca o privire in lumea lui Gary aici