Acum cateva luni, acest 2009 mi s-a parut deschis si gata de lupta; multe note lemnoase inca neintegrate cum trebuie, dar cu intensitate, densitate si mult fruct bine copt care se revarsa din pahar. De aceea, am si fost sceptic in ceea ce priveste potentialul de invechire al vinului. Cand l-am incercat cu vreo 2 saptamani in urma, am fost surprins sa intalnesc un vin mult mai bine slefuit, mai grav si mai retinut in a-si etala fructul pe care-l detine din abundenta. Pare ca a dat un pas inapoi si se pregateste sa traga un pui de somn. Si la nivel structural, mi s-a parut mult mai bine inchegat si mai "teapan". Asa cum se prezinta acum, pot spune ca DCR este, cu adevarat, fratele mai mic al lui Flamboyant. Stilistic vorbind, are destule elemente in comun cu acesta din urma, dar nu beneficiaza de aceeasi grandoare in exprimare. Oricum, as incerca acest DCR peste cativa ani, sunt foarte curios ce surprize mai poate oferi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu