Ahh, cand ma gandesc la acest vin, un val de melancolie se revarsa asupra mea. Gama cu pricina este una dintre cele care mi-au calauzit primii pasi in lumea vinului bun. Plus inca un Merlot, tot de la Vinarte, pe numele lui: Luna Rossa. Va mai amintiti cumva acele timpuri? :) Astfel ca, atunci cand George a sunat din Metro spunand ca a depistat un Red Paradox din 2005, am fost aproape entuziast de alegerea facuta. Amintirile placute, deh, nu te pui cu ele.
Culoare rubiniu deschis si sanatos, doar cu o usoara bordura caramizie. Nasul aduce note evidente de fruct matur si bine copt, aluzii de carne cruda, destul de mult tutun aromat si condimente uscate. Exista urme de maturitate, dar nu atat de evidente pe cat te-ai astepta din partea unei sticle ce a zacut cine stie cat pe rafturi. Gustativ, atacul este usor, rotund, fructul inca se tine bine, cu toate ca se simte o foarte usoara urma de diluare (2005 nu a fost deloc grozav, motiv pentru care Matei nu a fost conceput in acel an). Nu mai exista margini aspre, lichidul se duce pe gat fara probleme, aproape pe nesimtite. Aciditate inca buna si chiar un rest de tanini fini. Final suculent, cu note de fruct si aluzii ierboase.
Un vin care se tine ferm pe pozitii si care, in conditii ideale de pastrare, sunt convins ca ar avea si mai multe de spus.
Un Soave de te-mpuști!
Acum o săptămână