Madness?? This is Bordeaaauux!

miercuri, 30 iunie 2010

0 comentarii
Am schimbat putin deja celebra replica din filmul "300", pentru a sublinia mai bine nebunia care domina campania 2009 din Bordeaux. Am anticipat eu bine ca preturile vor sari calul si vor depasi nivelul din 2005, dar nu ma asteptam sa se ajunga pana aici. Din pacate, vor fi prea putine valori de gasit in 2009, cel putin pentru consumatorul obisnuit de vin. Bordeaux a devenit un soi de Wall Street cu circuit inchis, destinat doar celor cu foarte mare dare de mana. S-a ajuns ca pana si 2005, anul mult mai bine vazut in continuare, sa devina o Mecca a celor care cauta vinuri destinate consumului si nu investitiei. Imi permit sa preiau o lista a noilor lansari din 2009 de pe excelentul blog Bordoverview. Nu cred ca va fi nevoie de traducere; cititi si observati cum functioneaza lacomia adevarata, ca altfel nu pot sa caracterizez ceea ce se intampla.

- LEOVILLE-POYFERRE ± € 100 (+172% on 08 | +50% on 05 | +154% on 00)
(the result of the Parker 97-100 score)
- LA MISSION HAUT-BRION ± € 740! (+336%! on 2008)
(enormously overpriced wine…)
- LATOUR ± € 825! (+361,5%! on 2008)
(even out-pricing last week's Lafite)
- MONTROSE ± € 150 (+157% on 08 | +64% on 05 | +177% on 00)
(also as a result of a very good rating)
- PICHON BARON ± € 125 (+109% on 08 | +15% on 05 | +114% on 00)
(thus less extreme actually...)
- PALMER ± € 296 (+153% on 08 | +43% on 05 | +139% on 00)
(glad there's Alter Ego which is great too)
- LA CONSEILLANTE ± € 191 (+233% on 08 | +77% on 05 | +51% on 00)
(another wine that has just become out of reach)
- CANON ± € 125 (+150% on 08 | +67% on 05 | +120% on 00)
(bigger raise then sibling Rauzan-Ségla, they came from same price)
- MARGAUX ± € 740 (+315,4% on 2008)
(modest compared to Latour… if the word modest is applicable here)
- PAPE CLEMENT ± € 128 (+42% on 08 | +3% on 05 | +127% on 00)
(seriously modest from Bernard - Billboard - Magrez)
- DUCRU-BEAUCAILLOU ± € 248 (+188% on 08 | +67% on 05 | +213% on 00)
(painful, way too high, doesn't spark much interest from buyers)
- FIGEAC ± € 220 (+290% on 08 | +127% on 05 | +240% on 00)
(miscalculation from a wine dreaming of promotion to 1er GCC-A?)
- PICHON COMTESSE ± € 174 (+223% on 08 | +52% on 05 | +119% on 00)
(trying to cock a snook at the Baron? sad...)
- HAUT-BRION ± € 825 (+300% on 2008)
(following Latour, not Lafite and Margaux)
- ANGÉLUS ± € 289 (+256% on 08 | +36% on 05 | +110% on 00)
(the lunacy continues)
- COS D'ESTOURNEL ± € 289 (+223% on 08 | +75% on 05 | +265% on 00)
(some people said this price wasn't as bad as expected)
- d'YQUEM ± € 740 (+237,5% on 2008)
(in line with Lafite and Margaux)
- LÉOVILLE-LAS-CASES ± € 298 (+173% on 08 | +20% on 05 | +137% on 00)
(also as expected, monumental wine)
- CHEVAL BLANC ± € 960 (+133% on the 2008)
(who can buy this? but I'd really like to drink it…)
- VIEUX CHATEAU CERTAN ± € 215 (+311% on 08 | +63% on 05 | +117% on 00)
(extreme raise, for this brilliant wine)

Intre timp, Chateau Ausone s-a aliniat dementei si vinul din 2009 va fi gasit la comercianti undeva intre 1350-1500 Euro/sticla!

Aceasta situatie ma face sa-mi regandesc complet strategia vis-a-vis de Bordeaux. Voi cauta doar vinurile din ani trecuti cu vederea dar calitativi, in special nume mari din recolte ca 2004, 2006 sau 2008. Iar cu putin noroc, ma voi axa si mai mult pe sticle din anii '70,'80 sau '90 si care beneficiaza, in continuare, de preturi extrem de bune. Deja un Chateau Latour din anii '80 sau '90, la un pret putin peste 200 Euro/sticla poate fi considerat un mizilic...

Pentru a reveni putin cu picioarele pe pamant, ne vom delecta in sferturile Mondialelor cu doua meciuri de infarct: Brazilia-Olanda si Argentina-Germania!

Go, Argentina, go!!

Bomba pe piata transferurilor: Lafite si Mouton 2009

marți, 22 iunie 2010

2 comentarii
Ieri, Portugalia a macelarit Coreea de Nord la Mondiale: 7-0. Scor de maidan si sa speram ca bravii aparatori ai idealurilor rosii nu vor fi executati public. Spania, cu toate ca a sutat la poarta cam tot atat cat Inter Milano ar suta intr-un tur de campionat, nu a reusit decat un 2-0 anemic cu Honduras. Spaniolii sunt mari artisti ai balonului, dar le-ar prinde bine si o eficienta mai mare in fata portii, mai ales ca situatia din grupa lor se complica si mai mult.

Cu o zi inainte de aceste rezultate, s-au trezit la viata si primii dintre mai-marii din Bordeaux. Chateau Lafite Rothschild si Chateau Mouton Rothschild s-au hotarat sa arunce pe piata prima transa minuscula din recolta 2009. Pretul? "Doar" 550 Euro/sticla vanduta la comercianti, cu un pret de 450 Euro ex-chateau. Si, doar asa de dragul comparatiei: pentru Lafite s-a inregistrat o crestere de 53% fata de 2005 si 323% (?!) fata de 2008. Cum aceasta transa reprezinta doar o infima parte din productia anuala, toti se asteapta ca urmatoarele lansari sa vina cu preturi mai mari. In concluzie, daca aveti banii necesari si doriti sa faceti o investitie sigura, aceasta este o oportunitate perfecta. Nu de alta dar, asa cum s-a preconizat deja, pretul unei sticle de Lafite ar putea ajunge la 1000 Euro pana la sfarsitul acestei toamne. Iar pana la imbutelierea propriu-zisa, inca e destul timp si pentru cresteri mai mari. Inca un amanunt interesant: este unul dintre putinii ani in care Mouton porneste aceasta campanie la acelasi nivel de pret cu Lafite. De obicei, acest stabiliment al Rothschilzilor are cel mai mic pret de pornire dintre premier grand cru classe-uri. Se pare ca nu mai este cazul...

Ce ziceti, va fi blat azi la Uruguay-Mexic? :)

Adieu, les Bleus! Adieu, Feteasca Neagra!

vineri, 18 iunie 2010

17 comentarii
Exista justitie! Mexicanii verzi su razbunat magaria din barajul Franta-Irlanda. Cat iubesc Franta pentru vinurile sale, tot asa nu-i suport pe frantuji la fotbal. Bine, cati francezi get-beget or mai fi prin nationala distrusa de tovarasul Domenech. Deci, Franta e pregatita sa-si faca bagajele, dupa un sejur meteoric prin Africa de Sud.

Ziua de ieri a prilejuit inca o sueta la George, eveniment care s-a lasat, cum era de asteptat, cu o serie de sticle destupate. Sa purcedem...

1. Cuvee Carmenere 2005 - Misiones de Rengo (Chile)
-  dupa cum stiti deja, vinurile Lumii Noi nu prea ma coafeaza. Dar acest Carmenere chilian a fost o exceptie. In primul rand, datorita faptului ca este un vin ceva mai echilibrat decat m-as fi asteptat. Este plin de fructe, dar in doze acceptabile. Nu este acel gem atat de prezent prin vinurile californiene sau australiene. Culoare: rubiniu intens, cu ceva reflexii violete. Nasul: a evoluat in continuu de-a lungul a cateva ore. Mai intai, multa ciocolata, fructe negre si condimente; ceva mai incolo, note intense de piele, putin pamant, ciocolata amaruie. Gustul: vinul are o structura densa, este concentrat, din nou ciocolata si fructe negre foarte coapte. Post-gust dominat de note accentuate de visine, final destul de lung si persistent. Trebuie sa recunosc ca acest Carmenere mi-a placut tocmai ca este un exemplu echilibrat, fara note dominante de baric 100% nou, este fructuos dar nu peste masura. Este o combinatie reusita de New World cu ceva complexitate de Old World. Inca astept un exemplu autohton care, la 60 de lei, sa ofere o asemenea densitate si complexitate...

2. Chateau Terrey-Gros-Cailloux 2004 - St. Julien (Franta)
- un Bordeaux pe care asteptam de multisor sa-i dau cep. Vinul este unul clasificat Cru Bourgeois, mai pe romaneste, urmatoarea treapta de calitate sub Grand Cru Classe. Anul 2004 a fost unul clasic, cu vinuri ceva mai austere, fruct mai retinut dar cu o structura buna si sanatoasa. Daca mai pun la socoteala si faptul ca producatorul de fata vine din celebra comuna St. Julien, aveam destule motive sa fiu nerabdator. Din pacate, am fost dezamagit de rezultatul final. Totusi, tind sa cred ca nu vinul in sine este responsabil pentru aceasta dezamagire. In mare, au fost prezente mai toate ingredientele clasice ale unui St. Julien autentic si care imi plac la nebunie: note de pamant, mineralitate puternica, fruct subtil, structura buna, aciditate ridicata. Dar, per total, mi s-a parut un vin obosit. Prima data, atat eu cat si George am presupus ca vinul este adormit, inchis, ceva normal pentru un Bordeaux cu asa pedigree. Totusi, stand si anlizand mai atent culoarea sa destul de fada cu o pronuntata bordura caramizie, am ajuns la concluzia ca oboseala respectiva vine de la depozitarea deficitara pe rafturile din Carrefour. Pacat, deoarece mi-a fost clar ca acest vin a avut si zile mai bune...

3. La Putere Feteasca Neagra 2008 - Cramele Recas (Romania)
-  Oioioioi si vai vai vai! Pentru inceput, va las sa cititi ce a avut Vali de spus despre acest vin. Ati citit? Suna bine, nu-i asa? Ei, draga cititorule, nu stiu ce sticla a degustat Vali, dar stim sigur ce am degustat noi aseara. Si, in nici un caz, nu am ajuns la un numitor comun cu recenzia de mai sus. Cel putin, eu nu...Culoare meseriasa, rubiniu intens. Iar, pentru mine, totul s-a oprit cam aici. Nasul: ori am ajuns eu extrem de sensibil, ori toate Fetestile Negre de ceva timp incoace imi miros a o combinatie ciudata de vanilie si cascaval, sau lactate, naiba sa le ia! A, da, si completata de izul ciudat de betisoare chinezesti. Poate nu este cel mai insuportabil nas, dar a inceput sa mi se para a fi ceva "fake", confectionat. O fi asta tipicitatea de soi? Sau, mai degraba, este un rezultat al unei baricari feroce si complet scapate de sub control? Sunt confuz, nu stiu ce sa mai cred. Oricum, adevarata problema nu e nasul, ci structura vinului atunci cand il plimbi prin gura. Nu mi s-a parut catifelat, ci de-a dreptul subtire. Dar subtire rau. Exista ceva fruct, aciditate bunicica dar absolut toate componentele sale se disperseaza care-incotro, fara nici un orizont clar, bine definit. Singura scuza pe care o poate prezenta este ca am nimerit o sticla cu probleme. Iar eu cred ca renunt definitiv la a mai incerca vreo Feteasca Neagra. Mai ales cand vad ce reusesc chilienii cu al lor mult-iubit Carmenere...

In rest, s-auzim numai de bine!

Un altfel de Campionat Mondial

joi, 17 iunie 2010

9 comentarii
Inca o degustare reusita din cadrul micilor suete organizate de George. In timp ce urmaream amuzati cum Spania suferea in compania ceasornicarilor elvetieni condusi magistral de Hitzfeld, am organizat si noi un inedit meci intre Noua Zeelanda si Romania. Nici la fotbal, nici la rugby, ci la vinuri. Meciul a fost arbitrat fara greseala de un reusit Cotes du Rhone, iar prelungirile au fost dominate de un superb Jerez. Iata si un scurt rezumat al intalnirii:

1. Montana Sauvignon Blanc Reserve 2007 - Noua Zeelanda
- acest legendar producator este responsabil cu aparitia pe harta lumii a vinurilor neo-zeelandeze. Lui i se datoreaza, in mare parte, toata nebunia declansata de Sauvignon Blanc-ul produs pe aceste meleaguri. Vinul de fata reprezinta urmatoarea treapta de calitate dupa cel entry-level produs de Montana. Daca doriti sa faceti cunostinta cu un Kiwi Sauvignon Blanc facut ca la carte, atunci acest vin este o solutie excelenta. Bineinteles, de cum am apropiat nasul de pahar, am fost invadat de un miros puternic ierbos (marca inregistrata), note de kiwi, mango si putin grapefruit. Gustul este in acelasi ton cu nasul; dulce-acrisor, din nou nuante verzi, ierboase si minerale. Vinul se plimba placut prin gura, aciditate buna (dar se putea si mai bine),  este destul de serios pentru pretul sau si persistent pe final. Aproximativ 35 de lei in Real.

2. V-Legend of Transylvania Sauvignon Blanc 2009 - Cramele Recas (Romania)
- iata un vin destul de laudat pe la noi si recunoscut ca oferind un bun raport calitate-pret. Daca cei mai multi l-au laudat, eu am fiu Gica-contra (a se citi Van Helsing) si am sa-i infing o mica tepusa in inima. Pur si simplu a fost surclasat de omologul sau neo-zeelandez. Culoare palida ca deh, asa-i sta bine unui vampir; nasul este aproape mut, rasar timid doar cateva note de grapefruit si eterna piersicuta. Ok, daca peste nas am trecut cu o oarecare ingaduinta, gustul a fost de-a dreptul anemic. Mie unuia nu mi-a spus mai nimic, doar acele drojdii piersicate, un corp extrem de subtire si apos, aciditate ridicata - un dezechilibru total. Dar, vorba lui George, merge de-un sprit. Si atat. Ii recomand vampirului mioritic sa-si mai ascuta dintii...

3. Belleruche Cotes du Rhone 2007 - M. Chapoutier (Franta)
- un cupaj clasic pentru aceasta zona: 80% Grenache si 20% Syrah. Vinul acesta promitea multe inca de pe hartie. Avem unul dintre cele mai sonore nume din Rhone - Chapoutier; in plus, 2007 a fost un an excelent de-a lungul si de-a latul Rhone-ului, intens laudat de prietenul declarat al zonei, Robert Parker Jr. Chiar daca acesta este un vin entry-level din portofoliul Chapoutier, marea diferenta o face anul de productie. Combinand acest element cu un producator legendar, nu poate iesi ceva prost. Si, intr-adevar, asteptarile mi-au fost confirmate. Nu va ganditi la cine stie ce minunatie de vin, ca nu este. Dar, pentru pretul sau (undeva in jur de 30 lei), sticla de fata ofera destule. Contrar asteptarilor, este un vin modern, fresh, dominat de arome intense de cirese, ceva prune dar si pamant. Corpul este mediu, isi fac simtite prezenta note de fructe rosii care invaluie placut cerul gurii. Taninii sunt oarecum calcarosi dar destul de subtili, cat sa nu deranjeze ordinea generala. Post-gust elegant si mediu. Ceea ce m-a frapat a fost cat de bine este integrat alcool-ul, aflat la cote destul de mari - 14,5%. Nici zare de fierbinteala in nas sau la final. Daca cei din Lumea Noua ar obtine mereu acest echilibru al componentelor, lucrurile s-ar schimba in bine...pentru mine, cel putin. Un vin delicios, usor de baut acum, dar care te indeamna sa mai pui deoparte ceva sticle pentru inca vreo 2-3 ani.

4. Nectar Pedro Ximenez - Gonzales Byass (Spania)
- vai de mine si de mine, ce licoare! Un vin dulce de Jerez, fortificat cu distilat de vin. Astfel de licori nu sunt pentru toata lumea si chiar trebuie sa-ti placa acest gen de vin, pentru a-l aprecia cum se cuvine. Culoare maronie, ca a unui vin dulce natural de vreo 100 de ani. Nasul este dominat de note puternice de stafide, smochine si dulceata de nuci. Partea interesanta insa urmeaza atunci cand il plimbi putin prin gura. Nu te frapeaza aromele ci senzatia de catifelare pe care ti-o ofera. Am avut impresia ca nici macar nu beau ceva lichid, ci ca o panza de catifea mi-a acaparat cerul gurii si limba. Aciditatea buna il pastreaza in forma, nefiind greu atunci cand il bei. Post-gustul este ridicol de lung, cred ca mai simteam aromele persistand si dupa 1 minut si ceva. O experienta intensa si ciudata, in acelasi timp. Excelenta prestatie si ma incearca un zambet amar cand ma gandesc cat de trecute cu vederea sunt aceste vinuri de Jerez, in toate formele lor de vinificare si invechire.

Per total, a fost un meci interesant din care tot reprezentantul nostru a iesit cel mai sifonat. Vi se pare o surpriza? Ehhh, da' de unde...Elvetia a batut Spania la Mondiale, asta e o surpriza!

Oda vinului in Le Tour 2010

marți, 15 iunie 2010

3 comentarii
Turul ciclist al Frantei de anul acesta se anunta unul foarte interesant. Dupa ce Marea Bucla din 2009 a fost o dezamagire crunta, mai ales din cauza traseului ales de catre organizatori, anul acesta se pare ca si-a mai revenit in simtiri. Bine, in continuare mi se pare ca numarul etapelor de plat este exagerat de mare (9), ceea ce inseamna ca eternul si plictisitorul sprinter Mark Cavendish isi va face portia de cel putin 5 victorii si in 2010. In schimb, vom asista la un oarecare reviriment al etapelor montane, 10 in total, dintre care 4 sunt de munte mediu. Unde mai punem ca se va trece peste celebra catarare Le Tourmalet de doua ori. Acolo vom vedea daca Lance Armstrong si a sa noua echipa, Radio Shack, vor putea face fata sprintenului Alberto Contador, cel care se simte ca pestele in apa atunci cand ajunge in munti.


Dar Le Tour 2010 are o surpriza si pentru iubitorii de vin. In ziua 19 a competitiei (penultima), va avea loc singurul contratimp individual al turului, intins pe o distanta de 52 km, intre Bordeaux si Pauillac. Asta inseamna ca ne vom delecta cu o gramada de chateau-uri si podgorii cat cuprinde, deoarece se va trece prin mai toata zona Medoc. Va fi un adevarat regal pentru ochisorii nostri, va spun de pe acum.

Bravo, Francesca!

duminică, 6 iunie 2010

0 comentarii

Imi pot doar inchipui ce sarbatoare a fost in Italia intr-o anumita zi de sambata. Ieri s-a consumat una dintre surprizele cele mai placute de la turneele de Grand Slam, din ultimii ani. Francesca Schiavone, favorita nr. 17, a castigat superb turneul de la Roland Garros, scriind astfel istorie atat pentru Italia cat si pentru tenisul mondial.

In aceasta editie a Open-ului francez am avut o finala surprinzatoare. Pe de o parte, Schiavone, cea care, la cei 29 de ani ai sai, s-a vazut in aceasta faza a competitiei pentru prima data in cariera. De cealalta parte am avut-o pe australianca Samantha Stosur, probabil jucatoarea cu cea mai fulminanta ascensiune in circuit din ultimii 2-3 ani. Dupa cum era de asteptat, Stosur pleca favorita in ochii specialistilor - locul 7 mondial, dar si jocul extrem de solid aratat anul acesta la Roland Garros, unde a insirat pe drum o serie de nume mari dintre care amintesc pe Justine Henin, Jelena Jankovic si Serena Williams.

Meciul a inceput foarte echilibrat, cu Stosur hotarata sa-si valorifice la maxim serviciul excelent si lovitura sa marata de dreapta. Schiavone, in schimb, a avut destula rabdare si a atacat exact cand a trebuit. Italianca a jucat tactic impecabil, riscand de foarte multe ori cu aparitii dese la fileu si executii tehnice care mi-au amintit de vremurile romantice ale tenisului. De fapt, impresia mea a fost ca meciul s-a jucat in punctele de la fileu, unde italianca a dominat copios. S-a mers cap la cap pana la 4-4, atunci cand Francesca a facut un break, a castigat game-ul urmator si si-a adjudecat primul set cu 6-4. In setul urmator, povestea a continuat cam in aceeasi maniera, ajungandu-se inevitabil la tie-break. Aici, Francesca a dat dovada de o determinare cum rar mi-a fost dat sa vad in ultima vreme. O incarcare extraordinara cu energie, lovituri care i-au iesit din orice pozitie; ce sa mai, italianca a fost o adevarata furtuna. 7-2 in tie-break si astfel s-a consumat una dintre victoriile frumoase si emotionante de la Roland Garros.

La final, trebuie sa o felicit si pe Sam Stosur, care a confirmat ascensiunea incredibila din ultima vreme. Desigur, australianca era cunoscuta ca o mare specialista la dublu, dar la simplu a inceput sa faca ochi relativ de curand. Si sa nu uitam ca ea a prins semifinalele anul trecut, la acelasi Roland Garros. In rest, ma bucur nespus pentru victoria Francescai, o jucatoare old school, cu un stil de joc cum putini mai etaleaza in aceasta era a puterii si vitezei in tenis. De data aceasta, au invins inima si jocul tehnic, iar acest lucru nu poate decat sa ma incante...

Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp