Scurta incursiune in trecut: Davino Sauvignon Blanc Edition Limitee 2012

marți, 15 septembrie 2015

0 comentarii
In timp ce toata lumea alearga de zor sa dea gata albele din recolta 2014, eu dau inapoi si atac "dinozauri". Bine, or fi dinozauri in acceptiunea unora, care nu concep ca un vin alb sa fie consumat dupa ce a trecut cel mult 1 an peste el. Sincer, nu prea inteleg de ce, mai ales ca exista destule astfel de vinuri care ar castiga in complexitate odata cu trecerea timpului. Dar traim intr-un univers al vitezei, unde totul este pe repede-inainte, rabdarea fiind o virtute din ce in ce mai putin de gasit.

Dupa ce am incercat acest cunoscut SB autohton, ma pot felicita (inca o data) pentru faptul ca mi-am pastrat intacta virtutea de care pomeneam. Cu ceva timp in urma, imi exprimam lehamitea vis-a-vis de Sauvignon, considerand ca a devenit un soi lipsit de surprize, din care pare aproape imposibil sa nu scoti macar un vin decent. Oricum, sa fie clar pana la capat, m-am plictisit de exemplarele tinere si zglobii. Cand vine vorba de vinuri mature insa, perceptia se schimba usor, pentru ca si vinul trece printr-o schimbare.

Aflat in al treilea an de viata, acest SB Davino este o cu totul alta bestie, fata de cum il stiam la prima tinerete. Si-a mai pastrat putin din profilul aromatic al tineretii, mai ales prin aluziile de soc si agrise. Dar cam aici se opreste numitorul comun cu ce este considerat tipic la un SB. Intensitatea este la cote inalte dar mult mai bine controlata. Au aparut note florale, mierea de salcam, fructele uscate si usoare adieri de condimente asiatice, gen ghimbir. La nivel gustativ, intreg ansamblul afiseaza un nivel optim de integrare, efervescenta copilariei s-a estompat, lasand loc unei impresii de eleganta retinuta. Aciditatea este inca pe metereze, oferind prospetimea mult asteptata pe finalul intens si lung. De altfel, persistenta din final este surprinzator de expresiva. Da, de cele mai multe ori, lungimea finalului este principalul factor care face diferenta intre un vin mediocru si unul cu adevarat bun. Dupa ce tragem linie, totul se rezuma la mici detalii de acest gen.


Chateau Macay 2010 Cotes de Bourg (Franta)

duminică, 6 septembrie 2015

0 comentarii
Deoarece ultimele selectii din Lidl nu mi s-au parut cine stie ce, m-am gandit sa atac micul stoc personal de Bordeaux low cost, achizitionat in timp din magazinul cu pricina. In acest moment, selectia se rezuma doar la vinuri din recolta 2010, considerata una excelenta. Si pe buna dreptate, deoarece totul a decurs perfect pentru bordelezi in acel an, fie ca vorbim de malul stang sau de cel drept.

Daca in acest moment exista o recolta pe care sa v-o recomand fara nici o urma de ezitare, 2010 este prima pe lista. Pe la francezi exista o vorba: daca nu esti in stare sa faci vin bun intr-un an in care natura iti ofera totul pe tava, nu esti vrednic de meseria pe care o practici. Cam asa este. Cu toate ca, inca mai exista vinificatori care pica in pacatul exagerarii inutile, chiar si cand natura este mai mult decat generoasa cu ei. Acesta este efectul Lumii Noi asupra celor din Bordeaux. Incepand cu 1982, stilul s-a schimbat destul de radical si aici. Totusi, ma bucur ca inca mai exista destui producatori care au reusit sa mentina stilul clasic si consacrat al regiunii. Raman la parerea ca cei mai multi care se aventureaza in lumea vinurilor de Bordeaux, o fac mai mult sa dea bine la imaginea personala. Nefiind familiarizati cu filozofia de a face vin a celor din zona, primul impuls este sa judece gresit rezultatul. Da, ca oriunde de altfel, exista multe vinuri proaste (cu toate ca de 15-20 de ani incoace, sunt din ce in ce mai putine). Dar, chiar si atunci cand ataci ligile superioare, tot nu prea intelegi cu ce se mananca vinul de Bordeaux. Inca nu intelegi ca Bordeaux ramane una dintre zonele in care variatia de la an la an a recoltei influenteaza puternic produsul final. Ca este necesar sa te documentezi temeinic inainte de a face selectia. Ca trebuie sa intelegi notiunea de terroir pentru fiecare zona in parte. Ca raurile alea doua de traverseaza regiunea sunt esentiale in definirea acestui terroir. Ca ai face bine sa fii inarmat cu rabdare pentru vinurile aflate la varful piramidei de clasificare. Ca exista diferente majore intre un Bdx tanar si unul matur. Daca nu ai incercat ambele variante, nu ai cum sa intelegi de ce Bdx si-a castigat faima si aura de legenda de care se bucura acum. Ca aproape fiecare vin produs aici are o istorie lunga in spate, marcata de suisuri si coborasuri, de povesti si legende. Ca vinul clasic de Bdx nu inseamna doar fruct si un profil aromatic fistichiu; conteaza textura, supletea, prospetimea, structura, cateodata austeritatea si factorul "comestibil". Toate acestea formeaza un ansamblu care nu poate functiona fara ca elementele mai sus amintite sa conlucreze armonios.

Bineinteles, la varf, preturile sunt prohibitive. Dar, slava zeilor, exista inca un ocean de vinuri bune care se pot gasi la preturi cat se poate de normale. Cum este si cazul acestui mic si ilustru necunoscut chateau, Macay pe numele sau. Provine din Cotes de Bourg, o zona aflata in plina ascensiune si unde Merlot este soiul dominant. Vinurile produse in Bourg sunt recunoscute pentru structura lor ferma, fiind mai greu de digerat in tinerete. Totusi, un an ca 2010 iti poate oferi sansa de a te bucura de vinuri ceva mai abordabile in tinerete. Macay este un bun exemplu in acest sens. Cu toate ca se afla inca intr-un stadu primar de evolutie, poate fi consumat cu placere inca de pe acum. Olfactiv, arunca sageti de fructe bine coapte, prune, visine, coacaze si mure. Apare si un strop de austeritate combinata cu note mineral-pamantoase, plus aluzii de lemn dulce. La nivel gustativ, se remarca in primul rand prin textura eleganta, supla si o puritate nealterata a fructului. Nu este complex din punct de vedere aromatic dar detine echilibrul si prospetimea specifice unui Bdx clasic. Iar pentru mine, astea sunt de ajuns la un nivel inferior de pret, nu pot cere mai mult de atat. Finalul este unul structurat, condimentat, cu taninuri coapte dar ferme si o persistenta surprinzatoare in post-gust.

Daca mai tin minte bine, a costat in jur de 25 lei (Lidl). Si am primit destul vin la acesti bani. In plus, cred ca va atinge apogeul abia in urmatorii 5 ani, deci nu v-as recomanda sa va grabiti sa-l consumati.


Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp