Feteasca Neagra Stonewine Hill Selection 2011 - Balla Geza (Romania)

vineri, 27 decembrie 2013

1 comentarii
Cu ceva timp in urma, impreuna cu George, am trecut in revista o serie de vinuri de la Balla Geza. Dar, inainte de a va povesti cum s-au prezentat exemplarele respective, as dori sa ma opresc putin asupra acestei Fetesti Negre, incercata inainte de festinul amintit.

Nasul este regulamentar, cu note de pruna, visine si fructe de padure proaspete, completate de aluzii condimentate si lemnoase bine integrate in peisaj. Gustativ, vinul are o corpolenta medie (la fel de regulamentar, as putea spune), fructul este bine reprezentat in mijlocul suculent, aciditate dozata cum se cuvine, plus intepaturi taninoase care confera vinului un strop de seriozitate. Nivelul mare de alcool - 15%, daca nu ma insel - este foarte bine ascuns si nu deranjeaza cu nimic. Final scurt-mediu, suculent si destul de expresiv.

Este una dintre Fetestile Negre aflate de partea luminoasa a vietii. Un vin bine facut, bine echilibrat si fara pretentii inutile de maretie. Nu are precizia si eleganta Purpurei 2009, dar oricum am fost placut impresionat de performanta "vesticului". Bravos.


Unul dintre cele mai bune vinuri in 2013 a fost o...bere: Weihenstephaner Vitus (Germania)

vineri, 20 decembrie 2013

2 comentarii
Stiu ca exista beri la fel de bune sau chiar peste Vitus, dar eu am ramas profund impresionat de acest weizenbock. Eram deja un fan al celei mai vechi berarii din lume, aflata inca in activitate, iar Vitus nu a venit decat sa confirme statutul de cult al acestui producator. Mai pe scurt, o bere de clasa mondiala, dupa cum apare descrisa si pe principalele site-uri de specialitate.

Nasul aduce in prim plan puternice senzatii de banana, fructe gen caisa, piersica si mar batut, dar si aluzii citrice. Punctul cu adevarat forte al acestei beri este gustul. Aici, dragii mei, pana si cei mai inveterati oponenti ai berii pot fi convertiti pe loc la noua religie. Nu este vorba de arome, ci de textura. Pana acum, este cea mai cremoasa si smooth bere pe care am incercat-o. Papilele iti sunt invaluite din toate partile de senzatii matasoase; aciditatea sustinuta nu este deloc intruziva, fiind perfect dozata si integrata in corpul diafan al berii. Finalul este lung, persistent, cu note de mar si citrice. Echilibru perfect.

Sincer, este destul de greu sa descrii in cuvinte anumite senzatii. Trebuie sa incercati asa ceva pentru a le experimenta. Oricata imaginatie ati avea, tot exercitiul practic personal este cel mai indicat. In jur de 8 lei, gasita in Kaufland. Dar cred ca a inceput sa invadeze si rafturile altor magazine.


Iar Lidl, iar 15 lei: Harmonie 2012 - Ventoux (Franta)

miercuri, 18 decembrie 2013

0 comentarii
Scurt pe doi. Culoare galben-auriu, intens si stralucitor. Nasul poate fi descris fara prea multe cuvinte: un cocktail de fructe de toate neamurile, intensitate maxima si parfumat. Sa fiu sincer, m-am gandit imediat la Solo Quinta, marcat de un profil asemanator la nivel olfactiv. Doar ca in cazul de fata, acest Ventoux ofera toate astea la doar 15 lei. E greu sa enumar toate fructele, orice va trece prin cap este acolo. Probabil rezultatul unor drojdii exotice, intreg ansamblul da o senzatie usor artificiala, dar pana la urma este placut ce iti sare in nari. Gustativ, vinul te ia pe sus cu o corpolenta peste medie, mult fruct copt, o densitate rar intalnita la acesti bani. Aciditatea este undeva cam jos si nu reuseste sa sustina greutatea corpului; totusi, finalul este salvat oarecum de note citrice, unde grapefruit-ul este vioara intai. Imaginati-va un soi de suc de grefe, fara bule.

Un vin de cooperativa, surprinzator la banii dati pe el. Are unele momente in care se poate bate cu vinuri cel putin duble ca pret. Inca un hit underground, marca Lidl.


Origini Shiraz 2011 - Budureasca (Romania)

luni, 16 decembrie 2013

0 comentarii
Unul dintre vinurile care m-au impresionat placut la Goodwine, alaturi de Cab-ul din aceeasi gama.

Culoare atragatoare, rubiniu intens cu reflexii violacee. Nas regulamentar de Shiraz, cu multe mure, coacaze, ceva afumatura si un val de piper si condimente, dupa un timp de respiro. Gustativ, vinul aduce in fata mult fruct, dar nu este bombastic, ci mai degraba suculent. Bine echilibrat, integrat, aciditate buna, tanini copti si fini. Final mediu, dominat de fruct rosu si note condimentate. Alcool foarte bine integrat si neintruziv.

Fata de Neptunus de la Halewood, incercat tot la targul de care pomeneam, Origini mi se pare mult mai bine inchegat, mai precis si cu un grad mai mare de baubilitate. De fapt, e cam pe locul 2 in topul preferintelor personale, dupa cel facut de Nachbil. Nu ca lista ar fi prea mare, oricum...


O dezamagire: Balla Geza Pinot Noir 2009 (Romania)

miercuri, 11 decembrie 2013

0 comentarii
Trebuia sa vina si momentul in care un vin facut de Balla Geza imi va lasa un gust amar. Si la propriu chiar. Nu voi insista foarte mult asupra acestui Pinot Noir pentru ca, la un moment dat, am fost atat de confuz incat nici nu prea stiu cum sa-l descriu.

Sa incepem cu lucrurile pozitive. Nu sunt multe, dar exista. Culoarea este ceva mai intunecata decat cea regulamentara, semn de extractie puternica, dar sanatoasa si fara pic de borduri mature. Initial, nasul aduce in prim plan ceva fructe rosii proaspete, cirese, dar cam aici se opreste totul. Dupa o vreme, fraiele sunt preluate de nuantele lemnoase si cele crud-vegetale. Pana devine neutru, fara nici o directie. Gustativ, nu prea am ce descrie. Corp aproape inexistent, apos, mijloc zero si un final neplacut, verde, exagerat de vegetal si amarui. Culmea, post gustul mai salveaza putin din impresia generala, cu cireasa destul de proaspta in prim plan.

Prea putin insa pentru 27 lei. Mult prea putin. Un vin confuz, defazat, fara orizont. Ma intreb cine a fost vinovatul mai mare: extractia scapata de sub control sau selectia deficitara a strugurilor. Mai puneti 3 lei si luati Cuvee Diorit de la acelasi producator, mi se pare o diferenta de la cer la pamant.


Iacob alb 2012 (Romania)

luni, 9 decembrie 2013

0 comentarii
Dupa cum cred ca sunteti deja in tema, Iacob este noua gama lansata de Unicom (Davino), menita sa inlocuiasca oarecum neavenita gama Ceptura. Intr-adevar, acum pot spune ca exista o adevarata unitate de concept in portofoliul acestui producator. Si mai interesanta este simbolistica din spatele conceptului, mai ales pentru cei familiarizati cu episoadele biblice. Este vorba despre celebrul vis al patriarhului Iacob, in care apare o scara intre cer si pamant, si pe care coboara si urca legiuni intregi de ingeri. De altfel, acest episod este foarte sugestiv si pentru adeptii paleoastronauticii (Daniken & Co). Dar, nu in ultimul rand, avem de-a face si cu un simbol destul de important in ritualurile de initiere masonica. Prietenii stiu de ce fac referire si la acest aspect :D

sursa: lucruribune.blogspot.com

Despre vin, numai de bine. Ne intampina un cupaj de Sauvingnon Blanc si Feteasca Alba, facut ca la carte, in cea ma pura traditie Davino. Nas cu mult fruct bine copt, aspecte florale, soc, grapefruit, precum si aluzii vegetal-minerale undeva mai in spate. Gustativ, avem un vin corpolent, cu mult fruct in atacul intial, dar bine echilibrat de o aciditate perfect integrata. Mijlocul este consistent, iar finalul mediu este dominat de un melanj vegetal-mineral si care da o nota de finete intregului ansamblu.

Ca de obicei, nu prea ai ce sa reprosezi in cazul unui astfel de vin. Exista putin din fiecare, pentru toti. Iar ca meniul sa fie complet, la final va recomand un film excelent, deseori trecut cu vederea dar care face toti banii:




Quartetto 2009 (Portugalia)

miercuri, 4 decembrie 2013

0 comentarii
Iata ca in Lidl au aterizat si cateva exemplare portugheze, foarte atractive ca pret, undeva pana in 16-17 lei. Momentan, m-am oprit asupra acestui vin din zona Alentejo, produs de Herdade Monte Da Cal ("membru" al gigantului Dao Sul). Numele vine de la cupajarea a 4 soiuri locale: Touriga National, Aragonez, Alfrocheiro si Alicante Bouschet.

Rosu rubiniu intens, cu tente violete. Nasul este mediu ca intensitate, aducand in prim plan note de coacaze, mure si cirese amare. Dupa care vine un val de condimente de toate neamurile si ceva aluzii pamantoase. Gustativ, o concentratie surprinzatoare a fructului, are prospetime si o suculenta foarte placute, visine, coacaze, plus condiment cat cuprinde. Aciditate ridicata, ba chiar si o intepatura de tanin usor rustic, dar fara a deranja in vreun fel. Final scurt-mediu, curat si destul de expresiv, mai ales la banii respectivi.

Da, domnilor, iata ca se poate ca un vin de 15 lei sa miroasa si sa aiba gust de vin. Prin State, se poate gasi la vreo 9 dolari, si apare intr-o lista de top values pe Winealign. Mi-a placut destul de mult si eticheta, simpla, directa si la obiect, fara hriz briz-uri si concepte alambicate.


Terra Romana Cabernet Sauvignon 2011 - SERVE (Romania)

luni, 2 decembrie 2013

3 comentarii
Incep prin a spune ca acest Cab Terra Romana nu se afla printre cele mai complexe exemple de pe la noi dar, cu siguranta, este unul dintre cele mai placute. In registrul meu, bineinteles.

Nasul este de intensitate medie, cu fructe rosii de padure, coacaze, note vegetale placute si o aluzie carnoasa. Gustativ, avem un Cab usor de descifrat, fructul rosu fiind completat de note usor condimentate; suculenta ridicata, foarte bine echilibrat si degraba varsatoriu pe gat. Nu se pune accentul pe intensitate, ci pe echilibru si grad ridicat de baubilitate. Final mediu, juicy, dominat de cirese negre.

In concluzie, un vin bine facut si cu alura oarecum feminina. Daca sunteti in cautare de par pe piept si pumni de otel, ar fi bine sa va orientati in alta parte.





Cateva impresii despre Goodwine

joi, 28 noiembrie 2013

1 comentarii
In perioada 22-24 noiembrie, s-a desfasurat o noua editie a targului de vinuri Goodwine. De data aceasta, am profitat de un concediu luat in prealabil, pentru a evita oboseala din anii trecuti si pentru a incerca in tihna vinurile de care am fost interesat. Impreuna cu Diana, jumatatea mai inteleapta, am descalecat vineri in Bucuresti, cu gandul initial de a trage o fuga pe la targ in ultimele ore ramase disponibile. Potriveala de acasa nu prea s-a potrivit cu cea din targ, asa ca am renuntat la ideea initiala si am dat curs unei invitatii venite de la George Moisescu (caruia ii multumesc inca o data si pe aceasta cale), invitatie care implica participarea la un masterclass de armagnac Comte de Lauvia. Am acceptat fara sa stau pe ganduri, astfel ca seara de vineri s-a dovedit a fi una plina de invataminte, informatii interesante si cateva sticle de armagnac ce ne-au dezlegat limbile si ne-au incalzit corpurile. Pe acolo, am dat si peste Bogdan Bocse, intinzandu-ne astfel la discutii pana seara tarziu.

Sambata a fost alocata targului. Din start, mi-am propus sa nu mai fac vreun soi de maraton printre standuri, ci doar sa ma concentrez asupra unor producatori si importatori, care au prezentat un interes sporit din partea mea.Nu voi insista cu detalii despre vinurile incercate, ci ma voi rezuma la a semnala exemplarele care mi-au sarit in ochi si nas.

Wine Princess:
- Cuvee Diorit 2011, un cupaj al naibii de interesant si al carui fan am devenit pe loc
- Cadarca Stonewine 2009
- Cabernet Franc Premium 2009 - un vin cu potential cat cuprinde
- Feteasca Neagra Premium 2011 - un vin de urmarit pe viitor

SERVE:
- cele mai multe vinuri imi erau deja cunoscute, pe toate gamele este o consistenta de invidiat; am incercat noul Terra Romana Rose, un vin care continua traditia si succesul pe care le-a stabilit de ceva ani incoace

Stirbey:
- incep cu un Merlot experimental, cu un nivel de alcool de "doar" 17%, si tot ce pot spune este: wow!
- Feteasca Regala Rezerva 2011 - o concentratie fantastica pentru acest soi
- Cabernet Sauvignon 2004 - tanar si fresh


Vinarte:
- Soare 2009, are toate cele necesare pentru a deveni un clasic

Halewood:
- am incercat cam toata vinurile puse la dispozitie si nu pot spune ca mi-a sarit ceva cu adevarat in fata; sunt vinuri lucrate bine, foarte New World, dar par ca nu vor sa treaca un anumit nivel; o mentiune speciala pentru Shiraz-ul Neptunus, FN si Cab-ul Hyperion.

Vitis Metamorfosis:
- o verticala interesanta de Cantus Primus: 2007, 2008 si 2009, in urma careia 2008 pare ca a ajuns la echiibrul ideal in acest moment; cateva variante beta de Negru de Dragasani (in Dealu Mare, atentie), Cab Sauv si Feteasca Neagra, destul de interesante, suculente si cu surprinzator de putine asperitati pentru stadiul in care se afla.

Budureasca:
- mentiuni speciale pentru gama Origini, cu un Shiraz reusit si un Cab Sauv mai mult decat ok.

Crama Borha:
-  m-a interesat doar Vina Ardanza Reserva 2004 (cred?), un vin care inca din nas a dat o palma mai tuturor autohtonelor prezente pe acolo; mi-a mai trecut prin fata si un Marques de Riscal alb, dar explozia de fruct care m-a intampinat nu m-a incantat peste masura.

Vinimondo:
- incep cu vinul care m-a impresionat cel mai mult de la targ, mai ales prin originalitate si personalitatea distincta: Montessu Isola dei Nuraghi 2008, un cupaj dominat de Carignan.
- Ronchedone Ca dei Frati, alb si rosu
- Le Volte (Ornellaia) si La Difese (Sassicaia), 2 vinuri bune dar care au parut generice pe langa Montessu.

In rest, o atmosfera ceva mai degajata decat in anii trecuti, oameni faini si discutii interesante. Ne vedem si anul viitor!

The star of the show






Stonewine Cadarca 2009 Hill Selection (Romania)

marți, 26 noiembrie 2013

0 comentarii
Nu am ascuns niciodata ca sunt un admirator destul de mare al vinurilor lui Balla Geza. Omul chiar stie ce face si, in general, face foarte bine. In plus, se pare ca foarte multe exemplare au un potential ridicat de invechire, ceea ce nu poti spune despre foarte multe vinuri romanesti. In urma ultimei vizite la Goodwine, de acum cateva zile, mi-am alocat o buna parte din timp pentru a incerca vinurile din portofoliul Wine Princess. Pot spune ca mi-a placut cam tot ce am degustat pe acolo si am apreciat unitatea de viziune si stil care caracterizeaza portofoliul respectiv. Dar deocamdata ma voi concentra pe aceasta Cadarca Stonewine, un vin care a mers direct la sufletelul meu pufos si plictisit de repetitivitatea pe care am intalnit-o la multe alte exemplare autohtone si nu numai.

Culoare rubiniu deschis, stralucitor si foarte placut ochiului. Nasul este dominat de un melanj de fructe rosii proaspete de padure, cirese negre si foarte multe condimente. Mai rasar cateva note afumate la un moment dat, dar nimic care sa strice armonia. Totul este livrat in cantitati decente si echilibrate. Gustativ, se continua linia nasului, corp light spre mediu, atac usor si diafan; vinul are o rotunjime extrem de placuta dar si o structura destul de compacta. Echilibrul dintre aciditate, taninii fini si alcool este de invidiat. Finalul este mediu si puternic picant, cum ii sta bine soiului.

Nu avem de-a face cu o complexitate debordanta in acest caz, dar este un vin foarte bine facut si care exprima la maxim potentialul acestui soi. As fi curios sa-l incerc si peste cativa ani, ba chiar nu m-ar supara deloc.


Terra Romana Chardonnay 2012 - SERVE (Romania)

miercuri, 20 noiembrie 2013

0 comentarii
Nu am fost, nu sunt si nu cred ca voi fi vreodata un mare fan al albelor baricate. Bineinteles ca sunt si exceptii, si ma gandesc aici in primul rand la Chardonnay. Se pare ca acest soi se preteaza bine la un astfel de stil dar cu o singura conditie majora: sa fie facut cu simt de raspundere. Cam acesta este si cazul Chard-ului Terra Romana, un vin care reuseste oarecum sa pastreze echilibrul dintre onctuozitate si prospetime.

Nasul este usor dominat de nuante lemnoase, cu destula vanilie, unt si ceva impresii de nuca prajita. Mai apar note de mar verde, para si flori de salcam. Gustativ, vinul aduce in fata onctuozitatea specifica unei astfel de vinificari, dar totul pare controlat. Se duce surprinzator de usor pe gat, nu are o greutate deranjanta si obositoare. Se reuseste un echilibru bun intre notele lemnoase, aciditatea medie si notele finale medii, cu tenta citrica si vegetala.

Una peste alta, un exemplar reusit de Chardonnay baricat si care cred ca are un bun potential de invechire pe termen mediu. As fi curios sa-l mai incerc in 2-3 ani, pentru a observa cum se vor integra notele lemnoase in peisaj. Pentru fanii hardcore ai genului, o alegere mai mult decat inspirata. Pentru ceilalti, o dovada ca sunt si albe baricate care pot fi baute cu placere.




Bodnar Tokaji Aszu 6 puttonyos 2003 (Ungaria)

vineri, 15 noiembrie 2013

0 comentarii
Am tot incercat sa scriu cateva impresii despre aceasta licoare produsa de vecinii nostri, dar abia acum am gasit o poarta deschisa in camera chefului personal. Despre Tokaji cred ca stie cam toata lumea interesata de lumea vinului, fiind locul unde se obtin unele dintre cele mai renumite vinuri dulci ale lumii. Tinand cont de metoda deloc usoara de obtinere a acestor minunate vinuri, as putea spune ca preturile sunt inca la un nivel decent. De altfel, cam asa stau lucrurile si in Sauternes, iar daca doriti vinuri dulci de exceptie, cam astea sunt cele doua zone unde trebuie sa va concentrati atentia.

Intotdeauna am fost de parere ca un vin bun nu are nevoie de prea multe cuvinte, pentru a surprinde impactul pe care il exercita asupra celui care il incearca. Pe scurt, nasul este intens, cu mult fruct uscat si confiat, in special caisa, curmale si note puternice de dulceata de portocale. Exista si aluzii de condiment, foarte bine integrate in context. Gustativ, este ca si cum ai lua in gura o bucata de matase. Exact aceasta este senzatia pe care ti-o lasa vinul, are o putere lipsita de greutate, concentratie foarte buna, mijloc consistent cu mult fruct confiat. Aciditatea este inca buna, finalul este proaspat si vireaza spre note citrice si usor picante. Este ireal cum la o asemenea cantitate de zahar, vinul reuseste sa nu agaseze papilele si sa nu fie absolut deloc "lipicios". Finalul este aproape interminabil, dupa 2 minute am renuntat sa mai cronometrez persistenta aromelor.

Daca va spun si pretul de achizitie, nu o sa ma credeti. Ei bine, am avut marele noroc sa beneficiez de o promotie pe okazii.ro, la momentul respectiv, pretul de vanzare fiind 27 lei/sticla (!!). Sincer, asta este cea mai buna afacere pe care am facut-o vreodata cu un vin. Acum, vinul este de gasit pe vinstore.ro, dar la 110 lei. Chiar si asa, este un pret normal pentru un 6 puttonyos cu 10 ani la bord.


Vina Berceo Gran Reserva 1980 vs. Remelluri Reserva 1985 (Spania)

luni, 11 noiembrie 2013

0 comentarii
Aceasta mica batalie a avut loc in deja miticul Turn de televiziune din Galati. Din pacate, nu ne-am putut bucura de o degustare ca la carte si asta, in principal, datorita lipsei unor pahare corespunzatoare. Asa ca impresiile despre vinurile de mai sus sunt oarecum influentate de acest aspect. Atat 1980, cat si 1985 nu au fost ani deloc grozavi in Rioja, asa ca nu ma asteptam la cine stie ce minuni.

Bun, acum scurt pe doi despre vinurile in cauza. In primul rand, va semnalez ca ambele exemplare sunt in viata si sanatoase.

Berceo are un profil extrem de light, dar in care fructul rosu sta inca foarte bine fixat pe pozitii. Ceva condiment, aluzii pamantoase si nuante de tutun. Gustativ, se duce pe gat mai rapid decat apa, dar are o concentratie decenta si o puritate surprinzatoare. Foarte simplu ca si constructie si cu un puternic feeling de Pinot Noir. Final scurt-mediu, suculent, cu multa cireasa proaspata.


Remelluri debuteaza oarecum in acelasi stil dar concentratia fructului este ceva mai consistenta aici. Extrem de proaspat, atat in nas cat si gustativ, si in nici un caz nu lasa impresia ca au trecut 28 de ani peste el. Mult mai consistent in mijloc, cu o aciditate debordanta si tanini fini, aproape complet integrati. Echilibrat, plin de viata, pur si suculent.


Ambele sticle au fost date gata in timp record si pot fi gasite pe Vinescu.ro


Conde de Valdemar Gran Reserva 1981 (Spania)

luni, 4 noiembrie 2013

0 comentarii
Pentru impresii despre varianta 1978, puteti arunca o privire aici. Dupa cum am si spus in articolul respectiv, ceea ce am incercat in acea seara la Pitesti a fost, probabil, cel mai fresh vin matur incercat de mine pana acum. Asa ca eram foarte curios cum se prezinta si fratele lui ceva mai "tanar". Ei bine, in mare parte, cam tot pe acolo.

Culoare rubiniu clar, cu borduri caramizii, si care creste in intensitate odata cu aerarea. Nasul este unul tipic pentru un vin ajuns la aceasta varsta dar, in acelasi timp, si surprinzator de proaspat. Notele de prune, afine si coacaze se imbina fericit cu cele tomnatice, de cutie de lemn, tutun aromat si ciocolata neagra. Totul este livrat in cantitatile care trebuie. Gustativ, este destul de similar cu cel din '78, musteste de fruct dulceag, are prospetime, echilibru, catifelare si suplete. Aciditatea este excelenta, iar taninii sunt complet integrati. Final ceva cam scurt, dar curat si proaspat, cu note de cirese negre si condiment.

Pare acel gen de vin aflat inca in momentul optim de consum. Nu afiseaza o complexitate debordanta dar este aproape anormal de fresh si extrem de baubil pentru un vin trecut de 30 de ani. Il puteti gasi si pe vinescu.ro. Amatorilor de batranei care se tin incredibil de bine, il recomand cu cea mai mare placere.

Fontanafredda Barbaresco Coste Rubin 2007 (Italia)

marți, 29 octombrie 2013

0 comentarii
Inainte de a scoate dopul acestei sticle, stiam ca momentul nu va fi cel mai potrivit pentru consum. Totusi, in ziua respectiva mi-a casunat pe un vin de liga superioara si acest Barbaresco era cel mai la indemana.

Inca de la inceput, nasul nu a spus mare lucru. Nici dupa cateva ore de respirat, nici chiar a doua zi. Si-a pastrat integritatea aromatica, dar vinul se afla clar intr-un stadiu inchis, fara a etala complexitati nebanuite. Chiar si asa, am simtit tot timpul materialul superior din care a fost construit. Note florale delicate, fructe rosii, tente pamantoase si de tutun, plus ceva condimente uscate. Chiar daca totul este servit in cantitati timide, poti repera eleganta si echilibrul impecabil al vinului. Si gustativ, avem de-a face cu aceeasi poveste, fructele rosii imbinandu-se perfect cu notele condimentate si florale (in special violete). Vinul este compact, precis, liniar, cu o structura monstruoasa; o aciditate foarte bine infipta si un munte de tanini copti care vin ca un tavalug pe final. Post gust lung, de o puritate fantastica si in care predomina ciresele negre si condimentele. Abia a doua zi, taninii masivi s-au mai potolit, dar structura a ramas intacta iar vinul a devenit ceva mai "intunecat" in exprimare.

Soiul Nebbiolo nu inceteaza sa ma uimeasca, odata cu fiecare exemplar incercat. Ma fascineaza acest melanj de delicatete si putere bruta, cum nici un alt soi nu prea poate sa ofere. Initial, crezi ca vei da peste ceva gen Pinot Noir, dupa care ti se ofera un pumn in falca, in stilul Cabernet-ului old school. Vinul de fata mai are destule de oferit doar ca, in acest caz, rabdarea chiar se cere a fi o virtute. L-as mai incerca peste vreo 5-6 ani, dar potentialul sau e mult mai mare. In jur de 23 Euro/sticla - vinexus.de


Chateau Sarcley 2012 Entre-Deux-Mers (Franta)

miercuri, 23 octombrie 2013

0 comentarii
Inca un vin reusit din noua serie venita in Lidl si, probabil, cel mai bun rpc de pana acum. Este produs de Vignobles Roux, cei care au in portofoliu un alt vin excelent la bani putini, Chateau Laforet, si de gasit tot in Lidl. Sarcley este un cupaj clasic pentru zona din care provine: Sauvignon Blanc, Semillon si Muscadelle.

Nas destul de timid in exprimare, dar foarte curat si de o puritate neasteptata. Predomina aluziile "verzi", de ardei gras, patrunjel, mar verde, zarzare. Apar si usoare note florale foarte placute, care dau o dimensiune in plus vinului. Gustativ, atacul este unul soft, impresiile verzi predomina si la acest nivel dar totul este curat si nu rezultatul fructului necopt. Aciditate foarte buna si perfect integrata in peisaj. Finalul este scurt-mediu, dominat de impresii citrice si vegetale, dar si o muscatura fin picanta.

Per ansamblu, un vin foarte curat, usor de baut si, din nou, fara nici o urma de arome artificiale sau fortate. Nu e nimic parfumat sau exotic aici, doar pentru a-ti lua nasul si a te pacali ca ceea ce bei este o chestie deosebita la bani putini. Si mai interesant este ca, dupa 24 ore, vinul s-a tinut ferm pe pozitii a fost la fel de proaspat. Iar la 15 lei, cat a costat sticla, ma gandesc serios sa mai iau cateva bucati si macar pe una dintre ele sa o uit cel putin un an prin frigider. Nu mai fac vreo comparatie cu vinuri romanesti la banii astia, ca ma apuca durerile de cap doar gandindu-ma pasager la asta.


Micul ghid al anilor de recolta a ajuns la final

marți, 22 octombrie 2013

3 comentarii
Dupa cum v-am promis, dar si la cererea publicului spectator, voi incerca sa va prezint cateva informatii si despre recoltele dinainte de 1940. Sunt constient ca aceste informatii vor fi de ajutor doar pentru adevaratii maniaci ai "vechiturilor", dar imi fac datoria si merg pana la capat. Sa purcedem...

1939 - aici e destul de complicata situatia, nu prea exista informatii si este de inteles de ce; vine marele razboi, iar productia si distributia au fost intrerupte

1938 - a fost un an ok in mai toata Europa, dar este extrem de greu sa mai gasesti ceva pe piata in acest moment.

1937 - din nou, o recolta buna; Bordeaux, cu unele vinuri care au rezistat si pana azi, nivelul aciditatii in acel an fiind unul monstruos.

1936 - recolta buna spre foarte buna, in mai toata Europa

1935 - an excelent pentru Burgundia (pe rosii), fantastic pentru Porto; Bordeaux, decent dar fara a rupe gura targului

1934 - an foarte bun pentru Bordeaux si unul de explorat pentru amatorii de raritati; exista inca exemple in viata.

1933 - an mediocru, plus o recolta mica.

1932 - an foarte slab

1931 - an foarte slab, doar Porto excelent

1930 - completeaza un trio de recolte dezastruoase.

1929 - an minunat in Bordeaux, dar pregatiti-va sa goliti conturile daca dati peste ceva; cateva vinuri legendare, printre care si maretul Latour.

1928 - an excelent in Bordeaux, alaturi de 1929 formand un duo imbatabil.

1927 - nu foarte grozav pentru Bordeaux rosu, ceva mai bun pentru Sauternes; Porto, excelent din nou.

1926 - an superb in Bordeaux; Burgundia, doar la vinurile de top puteti spera ceva.

1925 - nu foarte grozav si, oricum, cu greu mai puteti gasi ceva.

1924 - an excelent si cu reputatia ca inca ofera vinuri foarte bune si astazi.

1923 si 1922 - slabi, deci ii luam la pachet.

1921 - an "fierbinte", recolta mare si vinuri care se pare ca au rezistat cu brio pana acum.

1920 - an foarte bun in Bordeaux, s-ar putea sa aveti surprize placute la vinurile de top.

1919 - foarte bun, dar un stil pentru consum ceva mai rapid; totusi, nu se stie peste ce bunatati veti da, daca sunteti dispusi la risc.

1918 - excelent, mai ales in Bordeaux si Burgundia.

1917 - an bun in Bordeaux dar, deh, ne aflam inca in plin razboi; mare minune daca dati de asa ceva pe piata.

1916 - an mediocru si "taninos", deci slabe sanse sa mai dati de ceva foarte baubil

1915 - destul de putin vin disponibil in Franta, rzaboiul bata-l vina.

1914 - excelent in Bordeaux, dar recolta mica si vinuri foarte greu de gasit.

1913, 1912 si 1911 - ani slabi in general; Bordeaux ceva mai bun si Porto excelent in 1912.

1910 - an foarte bun in mai toata Europa; la Cognac si Armagnac e posibil sa dati de jackpot.

1909, 1908 si 1907 -ani destul de buni in Bordeaux, dar nimic demn de notat in mod special.

1906 - excelent in Bordeaux, vinuri cu structura beton.

1905 si 1904 - ani foarte buni in Bordeaux, dar vinuri cam greu de gasit in zilele noastre.

1903 - Bordeaux rosu slab, dar Sauternes foarte bun.

1902 - destul de bun in Bordeaux, atat pentru rosii cat si pentru albe.

1901 - nimic special

1900 - an magnific in Bordeaux, dar vinurile vor costa o avere.


La final, va urez vanatoare placuta :)

The Legend






Chateau La Grange d'Orlean 2010 - Blaye (Franta)

joi, 17 octombrie 2013

0 comentarii
Serialul Lidl continua, in acest episod debutand un vinut din zona Blaye (Bordeaux), cupaj de Merlot, Cabernet Franc, Cabernet Sauvignon si un strop de Malbec. Fara lemn in ecuatie, doar tancuri de inox si un an excelent.

Culoare rubiniu intens si expresiv. Nas foarte simplu in exprimare, cu aluzii de cirese amare, visine putrede si tonuri vegetale foarte placute, provenite cel mai probabil de la Cab. Franc. Mai apar ceva note pamantoase si de masline negre. Gustativ, atacul este la fel de simplu, direct, cu o concentratie decenta a fructului. Corp light dar cu o vinozitate foarte placuta si un grad de baubilitate ridicat. Aciditate puternica si un zvac de tanini, final scurt-mediu, cu note de cirese negre in prim plan.

Da, avem de-a face cu un vin simplu, dar foarte corect si curat. De fapt, neasteptat de curat si pur pentru un Bdx la circa 16 lei. Nu este fortat cu nimic si nu ofera acea senzatie de artificial, pe care cele mai multe exemplare in acesti bani o afiseaza destul de des. Nu e vreo "bombonica" sau vreun amalgam de drojdii si chips-uri. Pur si simplu, este unu vin care merge dupa principiul sanatos: what you see is what you get.


Chateau Beausejour (Becot) 1970 Saint-Emilion 1er GCC (Franta)

marți, 15 octombrie 2013

0 comentarii
Am tot amanat sa va impartasesc impresiile despre acest vin mirobolant, dintr-un singur motiv: nu prea mi-am gasit cuvintele necesare pentru a descrie experienta. Se intampla ceva ciudat si oarecum paradoxal, cel putin in cazul meu: atunci cand sunt pus in fata unui vin mare, ma astept sa scriu sute de randuri despre el; ei bine, efectul e fix cel opus, descrierile palesc in fata experientei per se.

Daca doriti o analiza la sange si care surprinde vinul perfect din punct de vedere aromatic, puteti arunca o privire la Dan. Eu nu am sa insist asupra unui asemenea tip de descriere. Dar am sa va povestesc putin despre reactiile starnite de acest exemplar. Intotdeauna, am avut o placere aproape sadica de a urmari reactiile provocate de astfel de vinuri, celor implicati in degustarea respectiva. De exemplu, privirile usor pierdute si mimica fetei lui Dan, atunci cand ducea mereu paharul la nas, descoperind un nou set de arome cameleonice. Sau provocarea adusa lui Ionut, cel care s-a plimbat vreo 5 minute dintr-un colt intr-altul al camerei, intrigat peste masura de aceleasi arome care se schimbau cu o frecventa ametitoare. Cand observi asa ceva, este clar ca ai in fata un vin care iti provoaca toate simturile, intelectul si intregul dictionar de descriptori. Si intotdeauna, cele mai intense reactii au fost provocate de vinuri mature sau vechi. Pentru mine, un vin tanar, oricat de bun ar fi, nu va reusi niciodata sa imi testeze simturile cu o asemenea intensitate. Pentru ca exista o limita si o doza evidenta de previzibil. Pe cand, in cazul unui vin vechi, totul este imprevizibil, incepand cu momentul achizitiei si sfarsind cu aromatica generala. Este imperios necesar sa iti dai un reset la hard-ul mental, altfel nu ai nici o sansa de a intelege imaginea de ansamblu.

Despre acest Beausejour nu va pot scrie mare lucru deoarece, asa cum am spus mai sus, cuvintele sunt de prisos. Il pot doar caracteriza ca prezentand un echilibru superb, lipsa completa de agresivitate dar cu o puritate fantastica a fructului chiar si dupa atatia ani, o aromatica extrem de complexa si schimbatoare, o prezenta pe palat care aminteste de matasea fina de calitate, plus o eleganta suprema. Restul e cancan, inclusiv parerea de 2 lei a lui Parker despre acest vin. Nu m-a interesat nimic de genul asta, ci doar de ce am avut parte in acel moment, in paharul care implora sa fie atins de magia licorii...


Chateau La Freynelle 2011 (Franta)

joi, 10 octombrie 2013

7 comentarii
Iata ca au sosit si noile vinuri frantuze in Lidl. De data aceasta, selectia este axata cam 99% pe segmentul low cost, dar nu-i bai. Cred ca sunt cateva exemplare pe acolo care merita explorate si nu cred ca vor da rau alaturi de o masa simpla de zi cu zi. Dupa cateva cautari pe sfantu' gugal, m-am oprit si asupra acestui Bordeaux alb, realizat de o proprietate familiala cu radacini destul de adanci in zona. Am citit doar chestii pozitive despre vin si se pare ca prin SUA se gaseste undeva pe la 13 dolari. Ei bine, la noi a ajuns cu pretul modic de 20 lei. O afacere buna, daca e sa ma intrebati. Avem de-a face cu un blend de Sauvignon Blanc, Semillon si Muscadelle. Acestea din urma ocupa cam jumatate din total, deci ma asteptam la o aromatica mai interesanta. Si nu m-am inselat.

Culoare galben auriu deschis. Nasul aduce in prim plan arome puternic florale si de fruct copt (piersica, para, mar, gutuie). Toate acestea sunt contracarate de aluzii vegetale, nuante de ardei gras, condimente si adieri minerale. Echilibrul dintre arome este neasteptat de bine realizat pentru un vin la un astfel de pret. Gustativ, atacul este direct dar destul de compact, vinul are o linearitate foarte placuta si ofera o senzatie de eleganta surprinzatoare. Fructul este bine infipt, aciditatea este medie dar bine integrata in context. Final scurt spre mediu, dominat de tonuri picante, de gutuie coapta si note vegetal-minerale.

Este cam greu sa gasesti asa ceva facut pe meleagurile noastre, la acesti bani. Semillon-ul aduce in mod clar o dimensiune extra, vinul reusind astfel sa nu devina banal si plictisitor. Si spun inca o data: explorati mai des albele din Bordeaux, mai ales ca preturile raman in continuare destul de mici.




Conde de Valdemar Gran Reserva 1978 - Bodegas Martinez Bujanda (Spania)

miercuri, 2 octombrie 2013

3 comentarii
As fi dorit sa fiti la fata locului cand am turnat acest vin in pahare si sa observati reactiile celor prezenti. Pentru ca lichidul respectiv ne-a luat ca din oala, nu banuiam defel ca ne va astepta o furtuna plina de fruct in pahar.

Dopul a iesit intr-o bucata, inundat cu lichid dar in stare buna. Prima oara am mirosit vinul direct din sticla si am ridicat intrigat din sprancene. Prune ca la balamuc. Hopa, imi zic, si ma mai uit inca o data pe eticheta: scrie clar 1978. Torn in pahare, si un rubiniu sanatos se revarsa inauntru. Bordurile caramizii sau maronii care sa indice gradul de maturitate nu prea sunt de gasit. Nu mai spun ca peste vreo jumatate de ora de respirat, culoarea vinului a devenit aproape opaca. Nasul este proaspat de-a dreptul si musteste de fruct: afine, prune, visine si cirese negre. Incredibil pentru un batranel de 35 ani. Cu timpul, au aparut si arome secundare de foaie de tutun, piele si cedru dar aceste nuante nu au preluat nici o clipa controlul, fructul rezistand cu brio in linia intai. Gustativ, se continua linia olfactiva, fructul este din nou la datorie, invaluie absolut toate colturile gurii. Atacul este direct si fara mila, aciditatea la cote inalte si taninii extrem de fini sunt aproape complet integrati. Final lung si dominat de note de visine si condimente uscate.

Trebuie sa recunosc, ast Valdemar a fost cel mai proaspat vin matur pe care l-am incercat pana acum. Pun pariu pe oricat ca, intr-un blind, exemplarul de fata ar pacali si pe cei mai experimentati degustatori. Pur si simplu, nu te gandesti nici o clipa ca ceea ce vezi, mirosi si gusti poate avea 35 de ani. Hai, 7-8 ani poate, ii poti da si 10, dar mai mult sa-ti iei o marja de eroare personala. Interesant este ca, peste vreo 2 saptamani, am mai incercat o sticla cu George si vinul s-a prezentat oarecum in aceeasi forma; doar ca de data aceasta, fructul a fost ceva mai light, senzatia lasata fiind mai mult catre un Pinot Noir. In rest, acelasi sentiment de prospetime maxima. Da, a fost o experienta hedonista, cu toate ca urasc termenul. Iar in acea seara, m-am gandit tot timpul cum naiba o fi fost vinul asta in tinerete. Probabil o adevarata bomba de fruct, care tragea cu toate tunurile din dotare...


Red Paradox 2005 - Vinarte (Romania)

luni, 30 septembrie 2013

0 comentarii
Ahh, cand ma gandesc la acest vin, un val de melancolie se revarsa asupra mea. Gama cu pricina este una dintre cele care mi-au calauzit primii pasi in lumea vinului bun. Plus inca un Merlot, tot de la Vinarte, pe numele lui: Luna Rossa. Va mai amintiti cumva acele timpuri? :) Astfel ca, atunci cand George a sunat din Metro spunand ca a depistat un Red Paradox din 2005, am fost aproape entuziast de alegerea facuta. Amintirile placute, deh, nu te pui cu ele.

Culoare rubiniu deschis si sanatos, doar cu o usoara bordura caramizie. Nasul aduce note evidente de fruct matur si bine copt, aluzii de carne cruda, destul de mult tutun aromat si condimente uscate. Exista urme de maturitate, dar nu atat de evidente pe cat te-ai astepta din partea unei sticle ce a zacut cine stie cat pe rafturi. Gustativ, atacul este usor, rotund, fructul inca se tine bine, cu toate ca se simte o foarte usoara urma de diluare (2005 nu a fost deloc grozav, motiv pentru care Matei nu a fost conceput in acel an). Nu mai exista margini aspre, lichidul se duce pe gat fara probleme, aproape pe nesimtite. Aciditate inca buna si chiar un rest de tanini fini. Final suculent, cu note de fruct si aluzii ierboase.

Un vin care se tine ferm pe pozitii si care, in conditii ideale de pastrare, sunt convins ca ar avea si mai multe de spus.


Babeasca Neagra 2009 - Crama Nicoresti (Romania)

marți, 24 septembrie 2013

0 comentarii
Tot romanul vorbeste despre potentialul urias al Fetestii Negre, dar mai nimeni nu baga in seama Babeasca Neagra. Si e mare pacat, dragii mei, deoarece acest soi mi se pare ca ar avea un viitor frumos, asta si daca ar aparea mai des sub lumina reflectoarelor. Cu Feteasca nici acum nu sunt lamurit pe deplin, iar parerile mele nu s-au schimbat foarte mult fata de acum cativa ani. Da, intre timp am baut vreo 2-3 exemple care stau clar deasupra tuturor, dar mi se pare al naibii de putin pentru un soi care se doreste a fi port drapelul oenologiei romanesti. In schimb, Babeasca e acel soi fara mari pretentii, care a scapat oarecum de furia experimentelor de tot neamul si care a fost lasat sa se exprime in voie. Cateodata, less is more, iar Babeasca este exemplul perfect in acest sens. Mai ales intr-o lume in care sunt bombardat de vinuri grele, machiate, fortate si care imi ofera din ce in ce mai mult o senzatie acuta de placeri artificiale. Dar sa trec la scurta descriere a acestei Babesti produse de Crama Nicoresti.

Culoare rubiniu deschis, regulamentar, care aminteste de un Pinot sau de un Gamay. Nasul impresioneaza tocmai prin simplitatea si puritatea aromelor, fructele rosii de padure imbinandu-se fericit cu cele de cireasa neagra si visina proaspata. Notele lemnoase sunt foarte bine integrate, iar vinul mai aduce adieri de ciocolata neagra, condimente uscate si aluzii usor pamantoase. Gustativ, se continua linia nasului, fructul light spre mediu fiind vioara intai. Atacul este unul usor si lipsit de agresivitate dar sa nu credeti ca avem de-a face cu un vin "subtire"; concentratia si puritatea fructului sunt extrem de bine creionate, aciditatea este foarte bine infipta, iar taninii sunt abia perceptibili. Final mediu, putin spicy si cu o suculenta naturala foarte rar intalnita pe la noi.

Mi-a placut mult vinutul asta. Da, e un vinut, nu se vrea vreun ozn cu pretentii "premium". E acel tip de vin sincer care iti spune: atat pot, atat ai sa gasesti in sticla. Mi s-a parut un soi de mix intre un Beaujolais cru si un Cotes-du-Rhone. 25 lei/sticla - Kaufland. Din punctul meu de vedere, face toti banii. Poate si din cauza unui sentiment de patriotism local, dar si pentru ca ador acest gen de vinuri.


Donnhoff Kreuznacher Krotenpfuhl Riesling Kabinett 2011 (Germania)

luni, 23 septembrie 2013

0 comentarii
Despre Donnhoff se poate povesti in cateva pagini, dar important de retinut este ca avem de-a face cu, probabil, cel mai cunoscut si important nume din zona Nahe. Dar si cu unul dintre producatorii cu cea mai mare rezonanta in lumea iubitorilor de Riesling, in general.

Vinul de fata este un entry-level in stufoasa lume Donnhoff, dar un exemplar care iti poate starni instant pofta de Riesling. Nasul este 100% regulamentar si n-ai nici o sansa sa-l confunzi cu altceva: tone de fruct alb bine copt, mandarina, mere coapte, piersica si ceva gutui. Bineinteles, toate sunt acoperite de un strat fin de mineralitate, care vine sa completeze tabloul unei tipicitati debordante. Gustativ, atacul intial este, din nou, plin de fruct, restul de zahar este ceva mai prezent decat in alte Riesling-uri clasificate identic. Totusi, exista o senzatie de finete si precizie, ceea ce face ca zaharul sa nu devina deranjant. Bineinteles, dupa cum ma asteptam, spre final vinul vireaza fix in directia opusa: notele citrice si minerale preiau controlul, dublate de o aciditate taioasa care spala gura instant. Post gust persistent, cu un mix interesant de coaja de portocala si de lamaie.

Un Riesling ca la carte, mai mult nu prea este de spus. Just drink and enjoy. In jur de 12 Euro/sticla - belvini.de


Vina Berceo Gran Reserva 1975 (Spania)

marți, 17 septembrie 2013

0 comentarii
Dintre toate vinurile mature de Rioja, incercate cu ceva timp in urma, acesta a fost cel care m-a impresionat peste masura. Bine, ar mai fi unul care m-a intrigat nespus de tare, dar despre el voi scrie intr-un articol viitor.

Culoare rubiniu deschis, sanatos si cu pronuntate borduri portocalii. Nasul este un caleidoscop de arome mature, care te duc instant cu gandul la un Bordeaux: fruct matur, note tomnatice, mult tutun fin, lemn de cedru, pamant reavan, precum si aluzii usor mentolate. Apare pasager si trademark-ul unui Rioja vechi: acea senzatie de coaja de portocala, pe care am intalnit-o destul de des in alte cazuri. Intensitatea este atat cat trebuie, vinul denota eleganta, prospetime si rafinament. Gustativ, atacul este usor spre mediu, matasos, elegant, fructul este inca in putere; aciditate perfect integrata in sistem, ba chiar exista inca si un rest fin de tanini. Final mediu spre lung, cu note de cirese negre, tutun si condimente.

Nu aveam prea mari asteptari dar, cum s-a mai intamplat de altfel, vinul m-a tras de urechi si mi-a demonstrat ca surprizele placute apar atunci cand te astepti mai putin. Am nimerit o sticla aflata in stare perfecta, un vin elegant, perfect echilibrat, complex si baubil nevoie mare. Chapeau!




Budureasca Shiraz 2011 (Romania)

joi, 12 septembrie 2013

0 comentarii
Printre atatea vinuri mature de Rioja, iata ca am reusit sa strecor si un autohton tinerel, semnat de Budureasca si obtinut dintr-un soi care pare a se simti foarte bine in Dealu Mare.

Nasul mi s-a parut punctul forte in acest caz. Plin de tipicitate, am avut senzatia ca miros un exemplar din zona Rhone-ului. O pleiada de fructe rosii si negre (afine, coacaze, mure, visine si cirese negre), foarte reusit contracarate de note de pielarie, piper, afumatura, bacon si carne cruda. Gustativ, fructul bine copt si usor dulceag domina peisajul, vinul este rotund, suculent, aciditatea la un nivel foarte bun, iar taninii abia sunt perceptibili. Final mediu, usor condimentat si, din nou, plin de fruct.

Luat la modul general, mi s-a parut un vin foarte reusit, mai ales ca provine din vii aflate abia in primul an pe rod. Credeti-ma, in cazul asta se putea mult mai rau. In schimb, la nivel gustativ, vinul a devenit putin obositor pe final, mai ales prin senzatia lasata de fructul care se revarsa din abundenta si se lipeste de papile. Bine, asta poate fi privita mai mult ca un soi de "fita" a mea, sunt convins ca cei mai multi nu vor avea probleme cu aspectul amintit. La tipicitate sta ceva mai bine decat Oprisor sau Recas, dar nu are structura si adancimea unui Syrah/Shiraz de Nachbil (in special, al celui din 2008).




Muga 1986 vs. La Rioja Alta Vina Alberdi 1984 (Spania)

miercuri, 11 septembrie 2013

0 comentarii
Iata doi mari producatori din Rioja, cu doua vinuri entry level, unul de 27 de ani, celalalt ajuns la venerabila varsta de 29 ani. Ani nu din cale afara de grozavi, ba destul de mediocri. In mod normal, asteptarile ar trebui sa fie reduse, ba chiar te astepti sa dai peste ceva mort si ingropat demult. Ei bine, viata devine si mai interesanta atunci cand surprizele placute rasar cand te astepti mai putin.

Nu voi lua la analizat fiecare vin in parte, pentru ca au fost destul de asemanatoare ca profil aromatic. Nas plin de note de fruct matur, visina putreda, coaja de portocala, pielarie, tutun, pamant reavan si regulamentarele aluzii tomnatice derivate. Muga s-a prezentat ceva mai fresh per total. Si gustativ, tot Muga a castigat batalia, afisand surprinzator de mult fruct light, aciditate cat cuprinde si o mica intepatura de tanini. Alberdi a pierdut putin la capitolul precizie si a prezentat o usoara urma de diluare dar, totusi, vinul a fost clar in viata. Finish-uri scurte in ambele cazuri, dar curate.

Doua vinuri simple in exprimare, conforme cu treapta de clasificare din care fac parte. Uimirea vine insa din performanta acestora de a reusi sa reziste atata amar de vreme. Aproape 30 de ani la bord si exista inca viata intr-un amarat de entry level? Mai are rost sa compar situatia cu ceva de pe la noi? Era o intrebare retorica, bineinteles.



Vina Tondonia Blanco 1984 - Lopez de Heredia (Spania)

luni, 9 septembrie 2013

0 comentarii
Deja este clar ca am dezvoltat o obsesie cu acest producator si ale sale vinuri mirobolante. Cu cat incerc mai multe vinuri de la Heredia, cu atat realizez ca traim vremuri in care originalitatea este o pasare rara. Iar atunci cand te lovesti de un exemplar pe care nu stii de unde sa-l apuci, ai doua optiuni: fie il respingi pe loc, fie te lasi purtat de senzatia de noutate si imbratisezi neconditionat acel "altceva", dupa care poate tanjesti de multa vreme. Ambele reactii sunt normale si tin mai mult de natura umana decat de calitatile propriu-zise ale lichidului. Cert este ca, in aceasta lume a vinului, trebuie sa ai o minte cat mai deschisa, iar nevoia de a explora fara prejudecati ar trebui sa primeze in fata sentimentului  de "siguranta" atat de comod si reconfortant pentru instinctul de conservare al individului.

Lopez de Heredia nu face vinuri pentru toata lumea, la fel cum metodele sale ultra traditionale se detaseaza complet de schema binecunoscuta azi: vinuri moderne si accesibile imediat, lansate cat mai rapid pe piata si strategii agresive de marketing. Totul pentru a vinde cat mai mult si intr-un timp cat mai scurt. Trebuie sa mai precizez ca acest Vina Tondonia Blanco este, de fapt, o varianta entry level in gama respectiva si ca 1984 a fost o recolta de slaba calitate in Rioja, ba chiar mediocra. Si sa nu uitam ca aceste vinuri sunt facute intentionat intr-un stil usor oxidativ, ce aminteste de Jerez. Ce a rezultat?

Culoare galben-auriu intens si stralucitor. Nasul este foarte intrigant, asa cum ma si asteptam, de altfel. Debuteaza cu note oxidative, care amintesc de un cognac fin, nuci arse si miere. Dar, odata ce aerul isi face treaba, din pahar incep sa iasa la suprafata aluzii de fructe uscate si confiate (caisa este vioara intai), ananas si citrice. La un moment dat, apar meteoric si senzatii de hidrocarburi, dar foarte fade si inlocuite imediat de note florale. Cata complexitate pentru un entry level; acesta este genul de vin care te face sa duci mereu si mereu paharul la nas. Gustativ, avem un atac initial in forta, vinul oferind o senzatie aproape vascoasa in mijloc. Fructele uscate isi fac simtita din nou prezenta, concentratia aromelor este ireala (ca si in cazul rose-urilor); dar, spre final, vinul vireaza in cu totul alta directie, una dominata de prospetime si note citrice care vin in valuri. Aciditatea este si ea ireala pentru un alb cu 29 de ani la bord, iar finalul este marcat de nuante de coaja rasa de lamaie si senzatii usor condimentate. Post gust extrem de lung si persistent.

As putea vorbi mai mult despre acest vin, dar prefer sa ma opresc aici. Este pacat ca nu avem parte mai des de astfel de exemplare, venite parca din alta dimensiune.


Cand vecinii iti dau cu tifla-n cap: Chateau Burgozone Chardonnay 2011 (Bulgaria)

joi, 5 septembrie 2013

0 comentarii
Zilele trecute am fost intr-o scurta vizita de lucru la Pitesti. Aici, am disecat o serie de vinuri minunate, impreuna cu Ionut si Dan. Printre ele, s-a aflat si un Chardonnay bulgaresc semnat Chateau Burgozone, achizitionat de Dan la un pret in jurul a 10 leva. Domnilor, asta inseamna la noi undeva la 20 de lei si ceva. Acest vin a fost, probabil, cea mai neasteptata surpriza a primei seri de baute; pardon, am vrut sa spun degustare :D

Tipicitate cat cuprinde, nas intens cu mult mar verde, caise, usoare aluzii de migdale, alune si ceva vanilie. Oricum, aceste note nu domina peisajul si asta e bine. Gustativ, vinul te ia pe sus cu totul, are o densitate si o concentratie a fructului neasteptate la acest nivel de pret. Nu este atat de greu pe cat pare, ci se poate bea cu usurinta. Aciditate ok, final usor citric si condimentat, plus un strop de unt. Expresiv, direct, fara fineturi si cu motoarele turate la maxim. Pe undeva, mi-a amintit de un Chard unguresc, semnat de Nyakas.

Nu pot spune ca sunt un mare fan al stilului, dar trebuie sa recunosc faptul ca acest exemplar bate la fund cam tot ce se invarte la noi in materie de Chardonnay, inclusiv cele pe care le facem la peste 10 euro. Nu este un aspect important pentru mine dar, pentru altii, s-ar putea sa conteze medalia de aur obtinuta la Mondialul de Bruxelles. As fi foarte curios sa incerc si alte vinuri ale acestui producator. De asemenea, va invit sa vizitati si site-ul oficial, pentru ca este unul dintre cele mai bine structurate si pline de informatii site-uri pe care le-am vazut. Am gasit pana si o analiza ultra detaliata a tipurilor de sol si subsol din zona. Jos palaria.


Vina Tondonia Rosado 1995 vs. Vina Tondonia Rosado 1997

miercuri, 4 septembrie 2013

2 comentarii
Dupa ce am incercat aceste minunatii de vinuri, pot spune cu siguranta ca sunt cele mai bune rose-uri de care am avut parte in aceasta viata. Si nici nu cred ca de acum incolo, voi incerca exemple mai bune.

Vina Tondonia Rosado 1995

Olfactiv, acest vin m-a luat complet prin surprindere, inselandu-mi toate asteptarile. Note de cognac, superb completate de puternice impresii autumnale: flori uscate, frunze vestejite, fructe rosii putrede, plus tutun aromat. Nasul acestui rose seamana incredibil de mult cu cel al unui Pinot Noir matur. Complexitate care m-a lasat perplex. Dar surpriza si mai mare a venit la nivel gustativ; o concentratie ireala a fructului, vinul iti invaluie toata gura, nu lasa nici un coltisor neatins. Rotund, cu o greutate lipsita de agresivitate si o puritate care te face sa ramai tamp in fata paharului. Aciditate aflata inca la datorie, iar finalul este interminabil. Dupa vreo 2 minute, am renuntat sa mai cronometrez persistenta aromelor pe bietele mele papile. Nici macar nu m-am obosit sa mai identific aromele, m-am lasat pur si simplu purtat de senzatiile create de acest vin, parca picat de pe alta planeta.



Vina Tondonia Rosado 1997

Poate pare de necrezut, dar varianta 1997 a fost complet diferita de cea din 1995, la toate capitolele. Culoare aduce aminte mai degraba de un alb puternic oxidat, decat de un rose clasic. Nasul este incredibil de proaspat si precis: impresii citrice, biscuiti, o intreaga pleiada de arome care amintesc de o patiserie, cirese albe, petale de trandafiri. La un moment dat, ai impresia ca ai in fata o sampanie. Gustativ, vinul debordeaza de tinerete si prospetime, senzatie la care contribuie si aciditatea aflata inca la cote inalte. Mai catifelat decat bruta '95, cu un grad de baubilitate ridicat si cu un final dominat de note citrice si condimente.


Sunt aproape convins ca, in toata lumea asta larga, nu mai exista rose-uri asemanatoare. De fapt, exemplele in cauza cu greu pot fi incadrate in aceasta categorie. In afara de unele aluzii florale, nu au nimic in comun cu un rose "clasic". Dar chiar nimic. Trebuie sa multumesc sansei ca mi-a oferit oportunitatea de a imi scoate in fata astfel de vinuri. Si zeilor care mi-au dat acel dram de nebunie, necesar unei achizitii de acest gen. Nu stiu cati ar risca sa cumpere rose-uri de 16 si 18 ani vechime. Despre pret, va pot spune ca cele 2 sticle au costat cam cat as da pe 1 sticla de rose Minima Moralia. Si cu asta am spus tot. Pe scurt, o experienta absolut incantatoare.

Revisited: Davino Domaine Ceptura Rouge 2009 (Romania)

miercuri, 28 august 2013

0 comentarii
Cu ocazia celor doua verticale Davino care mi-au starnit obsesia pentru acest producator, reprezentantii DCR nu s-au prezentat la cote maxime. Sau, cel putin, asta a fost impresia lasata la acea vreme. Cu toate ca 2009 si 2008 sunt mult mai slefuite decat cele din anii anteriori, a fost ceva la ele care nu m-a incantat peste masura. Sau poate nu am mai avut eu starea necesara unei analize mai amanuntite, in special dupa performantele albelor Revelatio. Cert este faptul ca, atunci cand revii asupra unui vin in intimitatea propriului barlog, perspectiva se schimba. Asa cum este la fel de posibil ca vinul in sine sa treaca prin schimbari, in tot acest timp. Plus alti factori externi, gen conditii de pastrare si alte cele...

Acum cateva luni, acest 2009 mi s-a parut deschis si gata de lupta; multe note lemnoase inca neintegrate cum trebuie, dar cu intensitate, densitate si mult fruct bine copt care se revarsa din pahar. De aceea, am si fost sceptic in ceea ce priveste potentialul de invechire al vinului. Cand l-am incercat cu vreo 2 saptamani in urma, am fost surprins sa intalnesc un vin mult mai bine slefuit, mai grav si mai retinut in a-si etala fructul pe care-l detine din abundenta. Pare ca a dat un pas inapoi si se pregateste sa traga un pui de somn. Si la nivel structural, mi s-a parut mult mai bine inchegat si mai "teapan". Asa cum se prezinta acum, pot spune ca DCR este, cu adevarat, fratele mai mic al lui Flamboyant. Stilistic vorbind, are destule elemente in comun cu acesta din urma, dar nu beneficiaza de aceeasi grandoare in exprimare. Oricum, as incerca acest DCR peste cativa ani, sunt foarte curios ce surprize mai poate oferi.


Davino Sauvignon Blanc Edition Limitee 2012 (Romania)

luni, 26 august 2013

0 comentarii
Cred ca este unul dintre foarte putinele vinuri Davino care mi-a provocat sentimente oarecum contradictorii. Le voi puncta la capitolul concluzii, asa ca voi trece direct la scurtele impresii lasate de ast exemplar.

Nasul este foarte intens, chiar bombastic as putea spune. Mult fruct bine copt, aluzii florale puternice (soc, salcam), grapefruit din abundenta. Nu exista nici o nota "verde", vegetala sau altceva de genul acesta. Fructul este vioara intai dar, chiar si in acest caz, avem de-a face cu o intensitate rafinata, bine controlata si care nu sare dintr-o anumita schema. Gustativ, se continua aceleasi senzatii de fruct bine copt, multa piersica, para si caisa. Vinul are greutate dar este bine rotunjita si slefuita. Aciditatea este la un nivel ceva mai scazut decat m-as fi asteptat, final mediu-lung, dominat de note fructate, coaja de lamaie si niscaiva condimente.

Bun, si acum cateva concluzii. Cu toate ca vinul nu duce lipsa de precizia, seriozitatea si rafinamentul intalnite des la Davino, vireaza intr-o directie ceva mai putin pe placul meu - mult fruct, bombastic, in your face, mai ales la nivel olfactiv. In plus, aciditatea usor deficitara ma determina sa cred ca viitorul acestui SB este incert. Pe termen scurt s-ar putea sa mai castige putin, dar nu prea vad cum aciditatea va face fata fructului pe termen mediu-lung. Ma cam indoiesc. Totusi, cei care apreciaza mai mult acest stil vor gasi un vin serios si de incredere. Inca ceva: a rezistat cu brio la temperaturi mai ridicate, iar aciditatea a lasat impresia ca iese in evidenta ceva mai pregnant, odata cu cresterea nivelului de mercur in termometru.



Chateau Rose Cantegrit 2010 - Moulis (Franta)

joi, 22 august 2013

0 comentarii
Un nou vin din seria Lidl, inca o lovitura norocoasa, in ecuatie intrand si o oferta buna: de la 30 la 20 lei. Cu toate ca Bordeaux este vazut drept o regiune exclusivista si departe de atingerea muritorilor de rand, am sustinut intotdeauna ca exista destula viata si dincolo de aceasta imagine. Nu, Bordeaux nu inseamna doar cru classe si cateva cru bourgeois-uri mai cu mot. Acesta este un mit atat de bine inradacinat in subconstientul iubitorilor de vin, incat este foarte greu sa treci de un anumit prag de siguranta. Doar cativa maniaci dornici sa experimenteze vor avea sansa sa descopere multe vinuri corecte si unele chiar foarte bune, in oceanul de apelatiuni din zona. Trebuie doar sa ai curajul necesar pentru a pasi in aceasta lumea inca necunoscuta. Au trecut demult vremurile in care un Bordeaux sub 10 Euro insemna automat o posirca ordinara. Nu, dragii mei, acum traim vremuri in care sansa ne surade din ce in ce mai mult si e bine sa profitam de situatie. Daca in compozitie intra si un an excelent, asa cum a fost 2010, rezulta un blat numai bun pentru o prajitura reusita.

Vinul de fata provine din comuna Moulis, locul care da lumii doua dintre vinurile mele favorite all time: Chasse Spleen si Poujeaux. Nasul este destul de intens, debordeaza de tinerete si elementele inca nu sunt integrate complet. Note puternice de lemn, vanilie, caramel, mixate cu fructe rosii si negre, asfalt si chiar putina smoala. Gustativ, te-ai astepta la un vin greu dar lucrurile stau complet pe dos; corp light spre mediu, fruct bine copt si suculent, condimente uscate, aciditate beton si un zid de tanini bine infipt in fundatie. Final scurt spre mediu, cu note suculente de cireasa neagra si usoare aluzii vanilate.

La banii astia, nu te poti astepta la minuni si nici nu primesti ceva iesit din comun. Gustativ, mi-a placut mai mult decat la nivel olfactiv. Este un vin simplu, corect dar si cu o bruma de seriozitate, plus acea prospetime atat de specifica unui Bordeaux. Nici nu imi doream mai mult la momentul respectiv. Inca o alegere inspirata a celor de la Lidl.


Profil: Chateau Lafleur

miercuri, 21 august 2013

0 comentarii
La insistentele publicului amator de vinuri bune, m-am decis sa reiau seria "scrierilor" despre proprietati mai mult sau mai putin celebre din Bordeaux. Pana la urma, prima dragoste nu se uita niciodata sau, cel putin, asa spun multi :)

De data aceasta, a venit randul unui vin celebru, legendar si care, in lumea vinurilor ultra fine, este privit cu o veneratie aproape religioasa. Nu este vorba de Petrus, cum s-ar astepta toti, ci de Chateau Lafleur, cealalta perla din Pomerol. Multi dintre cei care au incercat acest vin au declarat ca este singurul in stare sa depaseasca Petrus in calitate. Iar asta nu este la indemana oricui.


Scurta istorie

Spre deosebire de cele mai multe proprietati din Medoc, Lafleur nu are o istorie mareata in spate. Este o proprietate relativ tanara, care a luat nastere in a doua jumatate a sec. 20, mai exact in 1872. La acel moment, Henri Greloud, proprietarul Chateau Le Gay, a achizitionat via ce avea sa devina Chateau Lafleur. Greloud nu era chiar un amator in Bordeaux, avand o experienta destul de mare in domeniu. Era negociant si, in plus, avea ceva interese in St. Emilion, la Chateau La Dominique si Daugay.  Dupa nasterea Lafleur, calitatea vinului produs aici incepe sa capteze atentia destul de rapid. Prin 1893, era deja considerat al treilea vin in Pomerol, dupa Vieux Chateau Certan si Petrus. In 1900, Charles Greloud, fiul lui Henri, a mostenit Lafleur. In 1915, proprietatea a fost achizitionata de Andre Robin, la pachet cu Le Gay. Chiar daca in schema apare un nume nou, Lafleur a ramas tot in familie, Andre fiind insurat, la acea vreme, cu Gabrielle Greloud, stranepoata lui Henri. Mai tarziu, in 1946, Therese si Marie Robin au preluat afacerea de la tatal lor si cele doua surori si-au devotat intreaga viata in slujba calitatii la Ch. Lafleur. In 1984, dupa moartea lui Therese, Jacques si Sylvie Guinaudeau (foto jos), stra stranepotii lui Henri Greloud, au facut aranjamentele necesare pentru a concesiona Lafleur de la Marie Robin, sora lui Therese. Munca asidua a inceput imediat si, de atunci, Jacques si Sylvie au devenit simbolurile Lafleur. Pur si simplu, nu ai cum sa nu remarci mustata old school a lui Jacques si sa nu te gandesti automat la micul diamant din Pomerol. Asa a luat nastere si al doilea vin produs aici, Pensees de Lafleur pe care, insa, Jacques nu l-a considerat niciodata un vin secundar ci doar unul diferit de marele Lafleur. Dupa moartea lui Marie, in 2001, familia Guinaudeau a reusit sa cumpere si restul de actiuni ale micutei proprietati, asigurandu-si controlul deplin. Putin mai tarziu, in acelasi an, fiul lor, Baptiste, si sotia sa, Julie, s-au alaturat parintilor in incercarea de a duce mai departe legenda.


Via si vinul


Dragii mei, la ast capitol s-ar putea scrie o carte intreaga despre complexitatea acestei podgorii. Voi incerca sa fiu cat mai expeditiv cu putinta dar, in acelasi timp, sa scot in evidenta principalele caracteristici care fac din Lafleur un vin unic. Lafleur se afla situat chiar in inima platoului Pomerol. Pentru a va face o impresie scurta despre importanta acestei asezari, va spun ca principalii vecini sunt: La Fleur Petrus, Petrus si Vieux Chateau Certan. Primul lucru ciudat si neobisnuit aici este oferit de plantatiile de Cabernet Franc, soiul care ocupa 50% din totalul de 4,5 ha. Da, ati citit bine, sunt doar 4,5 ha de vie disponibile. Dar ceea ce face Lafleur cu adevarat interesant, este compozitia diferitelor tipuri de sol de aici. Exista numai putin de 4 tipuri diferite de sol, si toate concentrate pe aceasta suprafata infima, mai ales dupa standardele din Bordeaux. Daca se poate vorbi de terroir, aici este locul perfect pentru o analiza amanuntita in acest sens.

Spre nord-vest, avem un mic damb cu pietris si sol maroniu.
Spre sud: sol maroniu cu pietris si nisip, aflat peste un sub-sol  din pietris si argila
Spre est: sol maroniu cu pietris si nisip, aflat peste un sub-sol  din nisip si argila
Chiar in mijlocul podgoriei, se afla o zona semi mlastinoasa in forma de semiluna si care contine diferite tipuri de sol, de la cel nisipos-aluvionar pana la nisip maroniu.

Sincer, aceasta varietate de soluri face sa paleasca pana si complexul terroir de la Petrus, daramite restul proprietatilor din zona.

Intreaga munca in vie se face manual si, cel mai important, fiecare rand este tratat individual. Iata ce spune
Jacques in acest sens: "Aici, via este ingrijita precum o gradina, unde fiecarei plante ii este acordata o atentie particulara". Mno, sigur ne aflam in Bordeaux sau ne-am mutat brusc in Burgundia? Dar stati, mai avem lucruri interesante sa va semnalam. La Ch. Lafleur, se intampla destul de des ca vitele de Merlot sa se afle chiar langa cele de Cabernet Franc, in interiorul aceleiasi parcele. Astfel, fiecare vita in parte a fost marcata si codata prin intermediul unui sistem de culori, pentru a ajuta muncitorii sa le deosebeasca. Densitatea plantatiilor este undeva intre 6 000 si 7 500 vite per hectar. Bineinteles, vorbim de vite vechi, cu o medie undeva la 40 ani; exista vite chiar mult mai batrane, deoarece multe dintre acestea nu au fost replantate dupa inghetul din 1956. Evident, culesul se face gradual, fiecare parcela este tratata individual, in functie de nivelul de coacere a fructului.

Fructul este vinficat traditional, in cuve mici din ciment. In cazul Pensees de Lafleur, se aplica metode ceva mai moderne, folosindu-se tancuri mici din inox, cu temperatura controlata. Perioada de macerare este de 3 saptamani, dupa care vinul este transferat in butoaie de stejar frantuzesc si este tinut acolo cateva luni, inainte de a se decide cupajarea (sau asamblajul, daca tineti musai). Procentul de butoaie noi variaza, in functie de caracterul si calitatea fiecarei recolte in parte. In medie, se foloseste cam 50% stejar nou, iar vinul este maturat circa 15 luni, inainte de a fi scos pe piata.

Despre vin, nu va pot spune mai nimic, deoarece nu am avut inca ocazia sa-l incerc. Dupa cum va puteti da seama, cantitatile infime produse aici, prcum si cererea imensa pentru aceste vinuri, determina preturi uneori astronomice. Dar mai toti sunt de acord ca, alaturi de Petrus, Lafleur reprezinta chintesenta zonei Pomerol. Se pare ca este un vin cu un caracter unic, la care contribuie decisiv toate elementele despre care v-am povestit mai sus. Jacques este cu adevarat un personaj la fel de unic precum vinul sau, cu o pasiune extrema pentru via si vinul sau, specifica mai ales celor din Burgundia decat celor din Bordeaux. Si doar faptul ca Lafleur a reusit sa ramana o proprietate de familie, spune multe despre caracterul deosebit al acesteia. Sa nu credeti ca multi ulii corporatisti n-au dat ocol pe aici, ba din contra. Este de apreciat ca Guinaudeau a ramas ferm pe pozitii; mai ales in aceste vremi afurisite, in care sufletul vinului pare ca moare de fiecare data cand un cont bancar gras se deschide larg pentru achizitia unei proprietati.



La final, va las in compania unei relatari foarte interesante a lui Jancis Robinson, cu ocazia unei vizite la Lafleur. Dupa cum veti vedea, sa gasesti acest "chateau" este o adevarata aventura si doar norocul chior te poate duce la poarta acestuia. De fapt, nu este vorba de nici un chateau, ci de o simpla casa de tara, unde nu exista nici macar un semn de identificare cum ca te-ai afla pe locul unde se obtine unul dintre cele mai vanate vinuri ale lumii...

Un nou gadget inutil se anunta in lumea vinului

luni, 19 august 2013

4 comentarii
La sectiunea "stiri" a site-ului Decanter, a aparut o noua bomba "senzationala": toata lumea asteapta infrigurata aparitia unui nou gadget, a carui utilitate e numai de unii stiuta. Cred ca mai toti ati auzit deja de celebrul Clef du Vin. Ei bine, uitati de el, noul gadget numit pompos "The Wine Wizard" va schimba radical vietile pline de aventuri oenologice ale pasionatilor de vin. Sau, mai degraba, ale celor care se lovesc doar tangential cu aceasta licoare si care pica in plasa vanatorilor de bani, scosi din buzunarele naivilor.

Dar despre ce este vorba mai exact? De data asta, culmea, nu avem de-a face cu un grup de cercetatori britanici. Baietii care se plictisesc enorm acum sunt americani. Stiu, rumoare in sala. CleanPath Resources Corp, caci asa se numeste compania care va scoate pe piata minunea tehnologica, a declarat deja ca jucaria in cauza a fost testata cu succes si este capabila sa "invecheasca" vinul (?!), reducandu-i aciditatea si oferindu-i un caracter mai "moale". Si cum functioneaza toata smecheria? The Wine Wizard foloseste undele electro-magnetice si acustice pentru a mari ph-ul vinului, a-i reduce aciditatea si nivelul de sulfiti. Intregul proces dureaza intre 15 si 60 de minute, in functie de gradul de "maturare" dorit: usor, mediu sau maxim. Dar stati, ca procesul respectiv are si o denumire demna de filmele SF: Electromagnetic Treatment Matrix. Hai ca ati cazut pe spate, nu-i asa? Pana acum suna destul de interesant pentru maniacii high tech. Dar ce m-a amuzat cu adevarat a fost pretentia baietilor respectivi, cum ca acest gadget, citez: "imbunatateste gustul vinului". Ei hai, pe bune? Se pare ca, in cele peste 150 de teste cu degustari efectuate in orb, 97% dintre bautorii amatori de vin au declarat ca dispozitivul a imbunatatit aromele vinului rosu. La vinurile albe, procentul celor entuziasmati este ceva mai mic - 85%. Trecem peste faptul ca testele au fost facute doar pe vinuri aflate in plaja de pret 6-12 dolari.

Acum, daca peste 90% din cei care au participat la un test, sustin ca vinul s-a imbunatatit, nu inseamna ca asa si este. Cel putin pentru mine, nu este convingator. De ce spun asta? E simplu. Atata vreme cat vinul este o chestiune care tine aproape exclusiv de gusturile personale ale fiecaruia, astfel de concluzii sunt irelevante pentru propria persoana.

Si ar mai fi anumite aspecte care ma intriga. Pe de o parte, baietii sustin ca acest gadget este capabil sa invecheasca un vin (cum dracu', nu ma intrebati). Pe de alta parte, au pretentia ca imbunatateste aromele acestuia. Eu nu reusesc sa vad legatura dintre aceste doua aspecte, oricat de mult as incerca. Poate altii pot sa-mi explice corelatia. Dragii mei soareci americani de laborator, eu v-as intreba atat: ati baut vreodata un vin matur? Daca da, aveati vreo idee cum a fost acest vin in tinerete? Pun pariu ca n-aveti habar, dar totusi sustineti ca minunea voastra "imbunatateste" aromele vinului. Cum naiba ati ajuns la concluzia asta? Ce teste comparative ati facut in acest sens? Si cine v-a spus ca invechirea unui vin aduce dupa sine o imbunatatire a acestuia, sub orice aspect? De fapt, un procent infim din vinurile acestei planete castiga ceva prin invechire, cu atat mai putin lichide intre 6 si 12 dolari/sticla. In rest, vax albina si multe povesti nemuritoare, numai bune de adormit amatorii. Daca mai aduc in ecuatie si ph-ul marit, plus aciditatea redusa, atunci nici in ruptul capului nu vad conexiunile dintre pretentiile exprimate mai sus. Nu se creeaza decat o iluzie, impachetata frumos in poleiala high tech si experienta aproape zero in materie de vinuri.

In concluzie, va sfatuiesc sa stati departe de asemenea gadget-uri, pentru ca nu merita efortul financiar. Cel putin, asta e parerea mea. Invechirea si evolutia naturala a unui vin sunt imposibil de replicat in eprubeta, oricat ar dori unii sa va convinga de contrariu.



P.S. Pana sa apara noul gadget, va las sa va convingeti de credibilitatea minunatiei Clef du Vin, mai ales in cazul unui vin rose de duzina...

Vinul pe care l-as putea bea oricand: Prince Matei 2001 (magnum)

vineri, 16 august 2013

0 comentarii
In ziua in care am spus pas soparlei Cuve IX la magnum, s-a intamplat sa incerc si Prince Matei 2001, imbuteliat in acelasi format. Ei bine, diferenta de clasa intre ele a fost evidenta. A fost oarecum funny cum vinul cu 8 ani in plus la bord s-a comportat mult mai proaspat decat 'al mai tinerel.

Fruct aflat in stare excelenta, abia incep sa apara primele semne ale maturitatii, structura sanatoasa, aciditatea beton si tanini inca aflati la datorie. Cam asa poate fi descris, pe scurt, acest Matei 2001. Nu are rost sa-l disec in amanunt, astfel de vinuri isi spun singure povestea. Trebuie sa fie doar cineva care sa le asculte...


Karthäuserhof Riesling "Schieferkristall" Kabinett feinherb 2009 (Germania)

marți, 13 august 2013

1 comentarii
Karthauserhof este un producator important din Mosel, dar nu voi insista cu amanunte despre dansul, e plin gugal-ul de ele. Vinul aflat la judecata este un soi de entry-level in panoplia destul de incarcata a neamtului nostru. Dar ce entry-level, dragilor. Sa tot bei din astea...

De cum il torni in pahar, te intampina mici si nenumarate bule, de am avut impresia ca am in fata un spumant usor rasuflat. Trebuie lasat sa se calmeze putin, dupa care nasul tipic de RR te ia pe sus cu notele sale de fructe albe bine coapte, mandarina si alte citrice de soi, caisa, mar golden si putin mango; peste tot amalgamul de fructe se aseaza linistit o mantie minerala foarte placuta si fina. Gustativ, vinul debuteaza cu note de fructe coapte, plus un rest de zahar care isi face simtita prezenta dar nu deranjeaza defel. Ei bine, cam aici se termina si caracterul demisec al vinului, pentru ca finalul citric vireaza in directia opusa, este cat se poate de sec, iar aciditatea se afla la cote inalte. Totusi, nu am avut impresia usor haotica pe care mi-au creat-o alte exemple asemanatoare, totul pare aici mai bine echilibrat si mai precis in aceasta tranzitie de la dulce la sec. Potential de invechire exista cat cuprinde; structura acestui Kabinett pare nealterata, chiar daca au trecut deja 4 ani de la nasterea sa.

12,50 Euro - belvini.de


Vinul de care m-as putea lipsi oricand: Lacerta Cuvee IX 2009 (magnum)

miercuri, 7 august 2013

0 comentarii
Nici macar nu am sa insist cu vreo nota speciala de impresii, izvorate din experienta avuta cu acest vin. Pentru ca nu vad rostul de a detalia despre o licoare care nu mi-a placut. Este deja al doilea vin care ma dezamageste in ultimele zile, si de la care aveam asteptari cat de cat indreptatite. Asta daca e sa ma iau dupa valul de pareri pozitive care au urmat lansarii acestuia. Unde mai pui ca am avut la dispozitie si o sticla magnum, unde evolutia lichidului ar trebui sa fie mai lenta. Apropos de asta, multumiri speciale lui George, stie el de ce :)

Scurt pe doi, as caracteriza vinul cam asa: fruct si baric din abundenta, lipsa completa de substanta, mijloc total inexpresiv, plat, obositor, fara zvac, aciditate deficitara si taninuri plecate in lumea celor drepti. Nu are nici o urma de structura si complexitate, care sa-l faca sa adere la o liga superioara si din care are pretentia ca face parte. In acest moment, pare ca fructul si lemnul au supt toata viata din el, rezultand un vin comun, lipsit de personalitate, replicabil peste tot in lumea asta. Sincer, in Lumea Noua se fac vinuri din astea la 1/3 din pret si parca multe tot etaleaza o prospetime superioara. Am baut vinuri de Rhone la 7 Euro care ar face soparla sa se retraga intr-un colt, cu a ei coada intre picioare. Acum ceva timp, la Ethic Wine, am incercat un Cab/Shiraz parca, si care s-a prezentat cam in acelasi mod.

Un exemplu tipic de vin umflat cu pompa, machiat, manipulat si aruncat direct in groapa cu lei "premium". Doar pentru fanii hardcore ai stilului deoarece, in esenta, este totusi un vin cat de cat ok.

@foto: George Mitea (lucruribune.blogspot.com)



Mic ghid al anilor de recolta - part II

marți, 6 august 2013

0 comentarii
Cu mult timp in urma, scriam un articol in care va prezentam un oaresice ghid al recoltelor, din 1982 si pana in 2008. Mi-a luat aproape 4 ani sa imi dau seama ca nu ar strica si o privire la anii dinainte de 1982, mai ales ca pot exista pe la noi unii amatori de vinuri vechi. In plus, daca faci un cadou unui maniac de profil, ar fi mai indicat sa nu ii cumperi chiar orice, doar pe considerentul ca vinul vechi e automat si mai bun. Si nu uitati: indiferent de profilul general al unei recolte, pot exista exceptii. Mai ales cand aducem in discutie anii mediocri sau slabi de-a dreptul. Sa purcedem...

1981 - in general, un an nu prea grozav in Europa, dar s-ar putea sa aveti destule surprize placute cu Bordeaux si Rioja. Din propria experienta, pot spune ca Bdx 1981 nu m-a dezamagit pana acum.

1980 - anul nasterii mele si unul cu ghinion pentru mai toata Europa; ceva mai bine in California si Australia, asta daca intereseaza oricum pe cineva...

1979 - an bunicel in Bordeaux, chiar daca unii sustin contrariul; si Barolo de top e posibil sa va dea marete satisfactii.

1978 - legendar in Rhone (o sticla de Rayas poate sari de 1000 de euro acum), excelent in Burgundia, Barolo, California si Rioja; in Bordeaux, oarecum asemanator cu 1979.

1977 - vinurile de Porto in mare forma, in rest nimic demn de semnalat.

1976 - excelent pentru Riesling-ul german si California; foarte bun si pentru Burgundia, de unde s-ar putea sa aveti surprize mai mult decat placute.

1975 - hmm, un an sa-i spunem ok mai peste tot, dar nimic deosebit; pentru Bordeaux, mai ales Sauternes, St. Emilion si Pomerol; in rest, sa spunem Rioja, Germania si Champagne.

1974 - dezastruos in Bordeaux, doar producatorii de top din Piemont, Toscana si Rioja.

1973 - alt dezastru in Bordeaux; in afara de Germania, nimic demn de semnalat.

1972 - slab peste tot

1971 - excelent in Germania; in Bordeaux, chiar daca e complet trecut cu vederea, au iesit cateva vinuri bune.

1970 - Porto excelent; in Bordeaux, il consider un an subapreciat, vinuri foarte bune in St. Emilion si Pomerol; Burgundia, in general de evitat, poate la nivel de Grand Cru sa gasiti ceva baubil; vinurile de top din Rhone si California inca ok

1969 - excelent in Burgundia; slab in Bordeaux

1968 - destul de slab in mai toata Europa

1967 - as merge pe Sauternes, in rest de evitat

1966 - un an in general bun spre foarte bun; as merge pe Burgundia si Porto, dar si din Bordeaux puteti nimeri exemple inca in viata, daca alegeti cu grija si atentie.

1965 - slab cam peste tot

1964 - an bun spre foarte bun, preturi bune pentru Bordeaux.

1963 - slab, cu exceptia celor de Porto

1962 - an foarte bun; in Bordeaux, aflat in umbra legendarului 1961, dar asta inseamna preturi inca foarte ok.

1961 - legendar in Bordeaux, Latour se vinde la preturi astronomice in zilele noastre; puteti alege la discretie din toata zona, dar atentie la preturi.

1960 - nimic demn de semnalat

1959 - alta recolta legendara in Bordeaux, alaturi de 1961; excelent in Burgundia si Rhone.

1958 - an foarte bun in Bordeaux, aflat in umbra lui '59.

1957 - excelent in Tokaji; nu foarte grozav in Bordeaux, dar e posibil ca unele vinuri sa fi supravietuit datorita nivelului ridicat de aciditate.

1956 - pas

1955 - an considerat destul de mediocru, dar surprize placute ar putea iesi din Bordeaux si Burgundia.

1954 - alt an mediocru, va urez succes :)

1953 - excelent in Bordeaux si in mai toata Europa.

1952 - an foarte bun si aflat sub actiunea radarelor; St. Emilion si Pomerol in forma foarte buna.

1951 - nimic grozav aici.

1950 - nu atat de rau pe cat ar lasa unii sa se inteleaga; vinurile de top inca in forma buna si vintage declarat in Porto.

1949 - legendar in Burgundia, ar trebui sa faceti imprumut pentru a supravietui; excelent in Bordeaux.

1948 - bun doar pentru Porto.

1947 - din nou superb in Bordeaux, Burgundia, Rioja; anul care a dat cateva vinuri legendare, precum: Cheval Blanc, Lafleur, Petrus sau Heredia.

1946 - caz clasic de an decent, aflat in umbra unuia legendar ('45 in acest caz).

1945 - fabulos mai peste tot in Europa; Mouton '45 este legendar.

1944 - sa spunem, Sauternes...si cam atat

1943 - un an bun spre foarte bun in Bordeaux; posibil sa aveti surprize mari si placute aici.

1942 si 1941 - vi le prezint la pachet, ambele slabe.

1940 - foarte bun in Bordeaux, dar stocuri extrem de limitate; suntem totusi in plin razboi.

Ma opresc aici. Daca mi se pune pata, voi mai prezenta si un ghid al recoltelor dinainte de 1940. Dar ceva mai tarziu. Spor la aruncat banii :D

The Legend: '45 Mouton

Revisited: Cuvee Charlotte 2007 - SERVE (Romania)

luni, 5 august 2013

2 comentarii
Candva, acum cativa ani, am fost un fan declarat al acestui vin. Cu toate ca era mai tanar, mi s-a parut la acea vreme un vin mediu, aflat pe drumul cel bun si cu destul potential. Dar alchimia vinului poate fi complet imprevizibila de multe ori. Ce am gasit in sticla acum cateva zile, m-a convins definitiv ca previziunile asupra potentialului de invechire sunt mai mult chestii inutile si fara prea multa baza in realitatea concreta si tangibila.

Acest Charlotte 2007 mi-a adus aminte de un cunoscut personaj din seria Batman: Two-Face. Cei care sunt familiarizati cu benzile desenate sau cu filmul lui Nolan, stiu despre cine vorbesc. Pe scurt, Two-Face este initial un personaj cat se poate de pozitiv, un procuror pe nume Harvey Dent, cel care lupta cu toata scursura orasului Gotham. Si o face cu mare succes. Dar, printr-o turnura nefericita a evenimentelor, Dent se transforma intr-un personaj negativ care-i face zile fripte lui Bruce Wayne (aka Batman). Cam asta s-a intamplat si cu draga noastra Charlotte, la o scara mai redusa totusi. Nu e chiar totul pierdut inca, dar in curand e foarte probabil sa treaca de partea intunecata a fortei. Na, ca acum am dat-o in Star Wars...

In primul rand, culoarea. Avem un rubiniu sanatos in mijloc dar cu semne evidente de evolutie spre bordurile caramizii-portocalii. Si acum, impresiile olfactive. Ei bine, aici il avem pe Two-Face. Debut in forta cu puternice note de rom, mult lemn, vanilie, boabe de cafea, diverse condimente gen scortisoara, cardamon si alte cele. Apar si niste placute impresii herbal-vegetale. Fruct? Nu prea mai e de gasit, doar usoare aluzii de pruna dar ascunse hat in spatele torentelor lemnoase. Aici pare a fi un caz clasic de integrare deficitara a lemnului sau, mai degraba, de lipsa acesteia. Nu zic nu, pentru unii e posibil sa fie un nas interesant, pentru mine e doar prea mult lemn care domina fructul. La nivel gustativ, Harvey Dent incearca sa-si recastige gloria de odinioara. Fructul bine copt este mult mai prezent, initial un atac usor dulceag, placut papilelor. Corp mediu, chiar elegantos pe alocuri, suculenta ridicata, aciditate bine integrata si o structura taninoasa inca foarte prezenta. Final lung si persistent, asa cum ii sta bine unui vin de liga superioara. Asta in prima zi. A doua zi, din pacate, Two-Face castiga meciul dublei personalitati, impresiile de lemn ud dominand si gustativ.

La final, un sfat: daca se intampla sa mai detineti sticle cu varianta 2007, eu cred ca e timpul sa le dati cep. Macar sa prindeti vinul in acest stadiu, pentru ca nu vad loc de imbunatatire pe viitor. Da, ma refer chiar si la variantele magnum, deoarece am auzit zvonuri nu prea incurajatoare nici in cazul lor. Sunt inca semne ale unui vin foarte bun, dar Two-Face abia asteapta momentul controlului absolut...

P.S. Sticla a venit direct de la producator si a fost pastrata in conditii optime de temperatura


Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp