Un monument al echilibrului: Vina Bosconia 2003 - R. Lopez de Heredia (Spania)

marți, 28 ianuarie 2014

4 comentarii
Da, iubesc vinurile produse de Heredia si nu cred ca mai este vreun mare secret pentru cei care imi cunosc preferintele. Intotdeauna am preferat, prefer si voi prefera vinurile si metodele old school, oricat ar incerca modernitatea si progresul tehnologic sa-mi demonstreze ca acum e mai bine ca inainte. O fi mai bine din unele puncte de vedere, dar asta nu inseamna mare lucru pentru mine. Vinurile moderne mai au destule de demonstrat, nu doar ca pot fi baubile din primii ani de viata. Dar, ma rog, asta poate face obiectul unei discutii aproape interminabile.

Sa va spun totusi cateva cuvinte despre Vina Bosconia 2003. Anul in cauza a fost unul extrem de fierbinte in toata Europa si multe regiuni au avut de suferit in urma valului de caldura. Fruct supra copt, chiar ars in unele cazuri, aciditate scazuta si tanini plecati in lumea celor drepti. Bombe de fruct lipsite de prospetime, a caror longevitate a sucombat inainte de vreme. Ei bine, au existat si exceptii. Se pare ca cei de la Heredia au stiut cum sa puna problema, pentru ca acest Bosconia sare clar din schema creionata mai sus. Olfactiv, am fost intampinat de un mix exploziv de fruct matur, dar si proaspat, condimente, tutun aromat de calitate, piele si aluzii pamantoase. Gustativ, atacul are o intensitate medie si o rotunjime de invidiat, iar mijlocul este dominat de fruct proaspat si pur; totul curge lin, nu exista margini aspre, aciditatea este la cote inalte, iar taninii rafinati sunt inca prezenti la datorie. Final mediu-lung, dominat de note condimentate si de fruct usor confiat.

Vinul a ajuns intr-o moment optim de consum, dar mai are ani destui in fata si poate rezista cu brio in acest stadiu. Toate elementele sale se afla intr-un echilibru desavarsit, fara cusur. "It's flawless", dupa cum ar spune englezul. Spiritul analitic dispare si tot ce iti doresti este sa te lasi purtat de simfonia lichidului. Si toate astea le-am primit pentru vreo 40 lei, daca imi aduc bine aminte. Mai are rost sa comentez pe marginea pretului in comparatie cu marile opere de arta ale oenolgiei romanesti?


Beta tasting - Intervitt (Crama Voievodului)

luni, 27 ianuarie 2014

2 comentarii
Nu se intampla foarte des sa iti fie trimise vinuri atat de proaspete, abia iesite din pantecul fermentarii (recolta 2013). Am mai incercat astfel de exemplare direct la locul faptei, a se citi la crama, dar este prima oara cand primesc asa ceva la usa casei. Vinovat este Gabi Lacureanu, caruia ii multumesc inca o data pentru ideea de "sneak preview" sau en primeur, sau cum vreti sa-i mai spuneti. Despre Cramposia obtinuta din vii vechi, v-am povestit deja. Dupa ce am incercat toate mostrele, va pot spune ca vinul cu pricina este si cel mai reusit.

De altfel, este dificil sa dai o "sentinta" unor astfel de vinuri. In afara de niscaiva sulfiti adaugati, nu au fost conditionate in nici un fel, toate au arome primare de fruct, echilibrul inca nu este foarte reusit la cele mai multe dintre ele. Cramposia este o exceptie si, sincer, as prefera sa ramana foarte aproape de ceea ce am avut in sticla respectiva. Locul 2 dupa Cramposie a fost ocupat de un Pinot Noir Roze, surprinzator de bine echilibrat, cu arome elegante pe alocuri si retinut in exprimare. Ceilalti suspecti au fost urmatorii: Riesling Italian, Chardonnay, Sauvignon Blanc si Feteasca Regala. Dupa cum am mentionat deja, mare lucru nu pot spune despre ele dar, totusi, va pot spune ca nu prea mi-a placut SB-ul, incarcat si lipsit de zvac. Cel putin aceasta varianta beta. In rest, coordonatele sunt asemanatoare: mult fruct primar, tonuri florale, exotice de-a dreptul la Feteasca Regala, aciditate ridicata.

In concluzie, viitorul suna destul de bine pentru Intervitt. Din cate am inteles, Gabi Lacureanu se intoarce in Dealu Mare dar va ramane, in continuare, consultant pentru producatorul din Zimnicea. Si incercati sa nu pierdeti minunata Cramposie, atunci cand va lovi rafturile.



Linderhof Trocken 2011 (Germania)

joi, 23 ianuarie 2014

0 comentarii
De aceasta data, este vorba de un spumant produs in Deutschland, special pentru Lidl, din cate se pare. Partea cu adevarat interesanta este pretul modic la care se vinde: 13 lei. Da, ati citit bine, un spumant sec, cu mentiunea anului de recolta pe eticheta (vintage, daca e sa fim mai fancy), se poate da la banii astia.

Cum s-a prezentat? Ei bine, va pot spune ca are miros si gust de vin, lipsit de intensitate aromatica dar curat in exprimarea lui limitata; predomina notele de mar verde, nuantele drojdioase nu prea sunt de gasit. Gustativ, atacul este destul de viguros si proaspat, fructul copt isi face simtita prezenta, exista si o senzatie dulceaga pe acolo (la nemti, trocken nu exclude un rest de zahar generos), dar neintruziva sau deranjanta peste masura. Aciditate buna si echilibru surprinzator de reusit pentru maldarul de bani ceruti.

Sincer, nu cred sa existe un spumant mai curat pe piata noastra, la doar 13 lei. Poate ma insel, nu le-am incercat chiar pe toate. Da, este un vin simplu, dar isi face datoria cu varf si indesat. Si mai retineti un aspect: a intrat deja in al 3-lea an de viata, fara vreun semn de oboseala sau oxidare prematura. Ce naiba sa-ti doresti mai mult la acesti bani?


Origini Cabernet Sauvignon 2011 - Budureasca (Romania)

miercuri, 22 ianuarie 2014

3 comentarii
Alaturi de Shiraz din aceeasi gama, acest Cab mi-a atras atentia intr-un mod placut la Goodwine. Asa ca am zis sa-l incerc si in confortul propriului barlog. Zis si facut. Iata si scurtele impresii rezultate.

Inca de la turnarea in pahar, iti dai seama ca vei avea de-a face cu un mic monstru. Culoare rubiniu-inchis, opac, aproape negru. Nasul este intens si tradeaza initial contactul prelungit cu lemnul: vanilie, condimente si multa ciocolata. Dupa care vine un tavalug de fructe de padure, condus de coacaze si afine, plus visina putreda. La un moment dat, rasar si ceva impresii de ardei gras, dar la un nivel foarte timid. Gustativ, se continua linia nasului, fructul foarte bine copt este vioara intai; vinul poate fi vazut drept o mica bomba de fruct, dar nu e chiar unul dintre multele exemple obositoare. Are suculenta, densitate, este expansiv dar, in acelasi timp beneficiaza si de o aciditate foarte buna si o intepatura de tanini catifelati si bine copti. Finalul este mediu si dominat de aceleasi fructe de padure si condimente.

In concluzie, un Cab in stil New World, sexy si cremos, dar si cu un dram de prospetime care il salveaza de la a fi inca un vin ultra plictisitor pentru ale mele papile. Nu sunt un fan al stilului, dar exemplarul de mai sus este bine facut si frumos lucrat. Daca va place Hyperion de la Halewood, atunci il puteti incerca si pe acesta cu incredere. Stilistic vorbind, sunt destul de asemantoare.


Babeasca Neagra la raport

duminică, 19 ianuarie 2014

2 comentarii
Zilele trecute, am avut onoarea de a participa la o premiera nationala, mondiala si galactica in peisajul vinului de oriunde: o degustare de Babeasca Neagra, organizata de George, a carui obsesie pentru acest soi s-a materializat in cele din urma. Detalii despre istoria acestui soi neaos, trecut prea des cu vederea la noi, puteti vizualiza tot la George. Ma pot lauda ca am avut si eu o neinsemnata contributie la acest eveniment, si anume o sticla de La Sapata 2012 (Crama Delta Dunarii). Si care, surpriza sau nu, s-a dovedit la final a fi si cel mai apreciat si prezent vin in topurile participantilor. Initial, s-a intentionat a fi o degustare la vedere dar, ulterior, s-a nascut ideea de a incerca vinurile in orb. Nu neaparat din ratiuni iluzorii de obiectivitate, ci mai degraba ca un exercitiu distractiv. Si distractiv a fost, parol. Pe aceasta cale, va anunt ca subsemnatul si posesorul acestui blog, a apelat pentru prima oara la punctaje, pentru a delimita ceva mai clar castigatorii la final. Nu, puteti sta linistiti, nu voi nota vinurile incercate de acum incolo si nu mi-am schimbat cu nimic optica in aceasta problema. Totul a fost in numele distractiei si al unui simt mai practic, si doar pentru astfel de cazuri, nimic mai mult.

Nu voi insista pe note de degustare, ci voi incerca sa creionez cateva concluzii generale privind vinurile participante. Care, a propos, au fost urmatoarele, in ordinea intrarii in concurs:

1. Casa Panciu 2011
2. La Sapata 2012 - Crama Delta Dunarii
3. Arezan 2012 - M1
4. Glia 2009 - Senator Focsani
5. Hereditas 2010 - Senator Focsani
6. Nicoresti 2009
7. Rara Neagra 2011 - Purcari

Uitandu-ma pe notele personale de degustare, pot spune ca, in mare parte, vinurile s-au aflat la un nivel de calitate oarecum apropiat, fara derapaje masive. Diferentele au fost facute de mici detalii si asta doar daca le iei puternic la analizat. Punctajele personale s-au aflat in plaja 78-84, 78 primind si cel mai slab vin al serii, cel de la Nicoresti. Nu au fost defecte majore, ci doar o sticla iesita din forma, pentru ca vinul a fost baubil dar destul de confuz si trivial. Se pare ca exista ceva variatii in acest caz, deoarece am nimerit si variante mai reusite ale aceleiasi Babesti. Am avut punctaje similare la unele vinuri, asa ca decizia finala a trebuit sa fie luata pe loc, fara prea mult timp de gandire.

Clasamentul final, propriu si personal, s-a prezentat cam asa: 1. La Sapata; 2. Rara Neagra de Purcari; 3. Arezan. Punctajele au fost asemenatoare pentru cele 3 probe, diferentele fiind facute pe criterii cat se poate de subiective. La Sapata mi s-a parut cel mai bine inchegat exemplar dintre toate, cu un profil mai inchis si mai sobru, cu note spicy si pamantoase, plus o alura compacta si precisa. Rara Neagra a fost surprinzator de bine inchegata, suculenta si interesanta per total. Arezan este un vin reusit, foarte bine lucrat si chiar rafinat, daca e sa fiu drept. Problema e ca notele lemnoase se simt cam tare si ca, la acel moment, mi s-a parut mult prea lucrat, prea cremos si cam machiat.

Surpiza serii, cel putin pentru unii, a fost Babeasca de la Crama Panciu, o varianta demisec, si care la banii ceruti pe ea, este un vin chiar ok. Problema este ca mi s-a parut un lichid comun, care poate fi confundat oricand cu un Merlot, de exemplu, si cu aburi de alcool care ies cam puternic din corp. In rest, dupa cum va spuneam, poate trece drept un vin baubil si ok. Votul popular a plasat-o pe locul 2 la final, o stare de fapt care nu m-a mirat defel. Babestile de la Senator s-au prezentat bine si foarte asemanatoare ca profil aromatic. As putea spune ca au fost si cele mai apropiate de ideea mea de Babeasca, vinuri light, suculente si foarte baubile. Diferenta a fost facuta de finalul usor amarui si nu din cale afara de expresiv.

Dar toate acestea sunt doar detalii izvorate din mintea analitica a unui maniac si care, pentru cei mai multi, nu conteaza atat de mult. Ce conteaza cu adevarat este ca, atat cat se produce pe la noi, Babeasca Neagra este un soi cu potential de mai bine si ca este nevoie de astfel de vinuri usoare, vesele si lipsite de pretentii exagerate. Mi-as dori sa apara mai multe exemple pe rafturile noastre si, in viitor, sa putem spune ca acest soi ne poate reprezenta cu succes si pe afara, unde se cauta din ce in ce mai mult autenticitatea si amprenta originala data de locul de origine. Iar la aceste capitole, imi mentin parerea ca Babeasca are mai multe sanse de reusita decat Feteasca Neagra. Chiar si numai 6 exemplare au demonstrat ca exista o anumita unitate de exprimare si ca, lasata sa se manifeste in voie, Babeasca poate da rezultate mai mult decat satisfacatoare. Trebuie doar vointa si o dorinta mai mare din partea publicului de a incerca astfel de vinuri. Asa ca, nu dati bir cu fugitii atunci cand vedeti la raft asa ceva. Lasati curiozitatea sa puna stapanire pe voi si s-ar putea sa aveti surprize din cele mai placute. Si mai putine batai de cap decat in cazul mai sus-amintitei Fetesti...

sursa: lucruribune.blogspot,com



Chateau Darzac 2012 Cuvee Reserve (Franta)

miercuri, 15 ianuarie 2014

0 comentarii
Dupa cum v-am tot mentionat in trecut, vinurile albe de Bordeaux (mai ales cele din zona Entre-deux-Mers) sunt foarte des trecute cu privirea. Este o situatie oarecum nedreapta, dar nu e un caz singular in lumea vinului. Preturile sunt inca destul de jos, cu exceptia albelor de Graves, si mai ales ale unor case producatoare cu pedigree. In rest, rpc-ul este de la foarte bun in sus, iar pentru o masa simpla de zi cu zi, aceste exemplare reprezinta o alternativa foarte inspirata. Si in cazul Darzac, cupajul este unul clasic pentru aceasta zona: Sauvignon Blanc, Semillon, Muscadelle. Din cate se pare, este aruncat in joc si un 5% de Sauvignon Gris.

Culoare galben-pai, cu irizatii verzui. Pentru un vin ieftin, nasul este chiar intrigant. Initial, narile iti sunt lovite in plin de un melanj parfumat si exotic, destul de ciudat si de greu de apucat: note florale puternice (ceva in genul crinilor si ceva soc), mixate cu aluzii de mango si ananas. Partea exotica se cam termina in acest stadiu, deoarece vinul vireaza imediat catre nuante puternic vegetale-minerale-leguminoase. Un mix foarte interesant si destul de original, parol. Si mai interesant este ca intregul ansamblu nu lasa impresia de artificial si de drojdii selectionate de cine stie ce neam. Totul curge natural si nefortat, impresia de confectionat nu prea apare aici. Gustativ, avem de-a face cu un corp mediu, fruct bine copt in mijloc si destul de expresiv; aciditatea este puternica dar bine integrata in peisaj, iar finalul scurt-mediu este dominat de impresii tonice de grapefruit, dublate de note minerale.

Acest Darzac este surprinzator de bine facut si are unele momente in care isi lasa o amprenta particulara asupra simturilor. Pentru 20 lei (Lidl) este o mica afacere.


O incursiune in lumea lui Balla Geza

vineri, 10 ianuarie 2014

3 comentarii
Cu ceva timp in urma, am avut ocazia sa trec in revista, la foc automat, cateva vinuri din portofoliul lui Balla Geza. Nu voi insista pe note detaliate de degustare, pentru ca George le-a surprins cum nu se poate mai bine, aici.

Voi incerca, pe scurt, sa va prezint imaginea plenara pe care mi-au lasat-o cele 5 licori. In primul rand, este de remarcat senzatia unitara pe care mi-au lasat-o exemplarele cu pricina. Exista un stil aparte in lumea lui Balla Geza, iar vinurile respective par a se incadra intr-o schema prestabilita, din care se sare foarte rar. Bineinteles, exista ceva diferente, dar acestea apar, mai degraba, in momentul in care incepi o disectie amanuntita a subiectilor. Nu veti gasi fructe cu nemiluita, gemuri sau dulceturi cleioase; totul se indreapta undeva in zona clasicului, unde structura si rabdarea sunt cuvintele de ordine. Mai toate vinurile prezinta o structura de tip monobloc, cu tanini puternici pe final si par a-ti spune: nu e chiar timpul potrivit sa ne incerci acum. Exista si o exceptie, Pinot Noir Stonewine 2009, dar aici e mai mult vorba de capacitatile soiului. Totusi, fara a avea un schelet din cale afara de bine definit, acest Pinot ofera ce nu prea ofera cele mai multe vinuri autohtone obtinute din acest soi: acel grad minim de tipicitate, pe care nu-l intalnesti neam prin Dealu Mare, de exemplu. Mai adaugam fructul light si suculent si avem ceva cat de cat interesant.

Dar autenticitatea acestor vinuri de Minis este reprezentata cel mai eficient de Burgund Mare Stonewine 2009 si Cabernet Franc 2009. Ei bine, dragii mei, m-am declarat incantat de ce am gasit in cele 2 sticle, in primul rand datorita acelui strop de personalitate care lipseste aproape cu desavarsire pe aste plaiuri mioritice. Cu toate ca nu e cine stie ce mare soi, Burgund-ul cu pricina este un vin cat se poate de serios si chiar original pe alocuri, mai ales aromatic. Despre Cab Franc, pot spune ca este cel mai reusit vin de la Geza, incercat de mine pana acum. Este un mic monstru, cu multi ani in fata si cu cei 15% alc. excelent integrati.

Cuvee Diorit 2011 nu s-a prezentat la fel de expresiv fata de cum mi s-a infatisat la Goodwine dar, in continuare, e acelasi vin care se duce usor pe gat si fara complicatii inutile. Ar mai fi de amintit si Cuvee David 2010, cel mai "comun" dintre toate, dar aflat totusi in categoria vinurilor serioase. Cu toate astea, exista o problema in acest caz; muntele de tanini de la final se revarsa ca un tavalug si nu s-a calmat nici dupa 3 zile de la destuparea sticlei. Sincer, am o banuiala ca fructul nu va rezista in timp acestui atac salbatic si e foarte posibil ca vinul sa se usuce. Gandurile mi s-au dus imediat spre Bordeaux '75, caz in care s-a intamplat acelasi lucru nefericit. Dar nu se stie niciodata cu vinul, te poate surprinde placut fix cand toate sperantele iti sunt naruite. Singura chestie usor negativa pe care as semnala-o ar fi o caracteristica oarecum comuna a vinurilor incercate: finalul nu este atat de persistent si expresiv, mai ales la banii ceruti. Exceptia este tot Cab Franc-ul, care mi s-a parut si cel mai complet exemplar dintre toate.

In concluzie, ma bucura faptul ca in aceasta zona a tarii, se incearca o delimitare fata de marea masa a vinurilor produse in alte parti. Exista acel strop de autenticitate si personalitate, care sa aduca un interes in plus celui care se aventureaza in aceasta lume.




O Cramposie delicioasa, semnata Gabi Lacureanu

duminică, 5 ianuarie 2014

0 comentarii
Ast vin cred ca a fost cea mai placuta surpriza in materie de albe romanesti, de multa vreme incoace. Este vorba de o Cramposie selectionata, made by Gabi Lacureanu, pentru cei de la Intervitt - Crama Voievodului. Se pare ca viile din care s-a obtinut aceasta licoare au o varsta cat se poate de respectabila, undeva la 30 de ani. Si se simte. Si da, astfel de vii vechi sunt inca o raritate pe la noi, mai ales dupa febra replantarilor si reconversiilor de tot felul. Ii multumesc lui Gabi pe aceasta cale, cel care a avut amabilitatea sa-mi trimita mostra respectiva. Mai adaug doar faptul ca am avut de-a face cu un vin aflat inca in faza beta, fara conditionari, "corectii" sau alte minuni izvorate din binefacerile tehnologiei moderne. Tare m-as bucura sa si ramana asa...

Vinul debuteaza in forta, cu aluzii de fruct bine copt, mar, flori de salcam, impresii ierboase si citrice foarte placute. Totul este deja surprinzator de bine integrat. Gustativ, am fost luat pe sus de o concentratie masiva a fructului (sa nu uitam de ce soi vorbim aici); mijlocul este foarte consistent si expresiv, cu multa caisa, gutuie si grapefruit. Aciditatea este perfect integrata in peisaj, finalul este sec si dominat de note citrice si usor vegetal-picante.

Mai pe scurt, un vin delicios care, daca ar costa vreo 60 de lei, nu ar fi o surpriza pentru piata noastra. Sper ca pretul sa ramana totusi la un nivel decent, ca in cazul celui din 2012. Sa fie primit, am zis.


Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp