Culesul strugurilor la Chateau d'Yquem

joi, 23 septembrie 2010

11 comentarii
Un post al lui Jamie Goode care mi-a atras atentia. Pe youtube a fost pus un scurt, dar edificator filmulet despre cum decurge prima parte a culesului pe mai mult decat celebra proprietate Chateau d'Yquem. Pentru cei nefamiliarizati cu numele in cauza, va spun doar ca acest vin alb dulce este, de departe, cel mai celebrat din cate exista in asta lume.

Acum, dupa ce am vazut acest film, mi-am cam schimbat optica asupra preturilor cerute pentru astfel de vinuri. Bineinteles, o buna parte a pretului este dictat de faima, calitate, lacomie sau mai stiu ce dar, de cele mai multe ori, se pierde din vedere un anume aspect: volumul de munca din spatele vinului respectiv; iar acest volum implica destule costuri care trebuiesc acoperite. Din pacate, despre asa ceva nu prea se vorbeste. Ei bine, mai jos aveti dovada. Daca imaginile nu sunt clare, va voi explica, pe scurt, ce se intampla: sunt alese doar acele boabe deja extrem de stafidite. Imaginati-va ca acest proces se reia de fiecare data cand este necesar; in acest moment, avem de-a face doar cu o prima triere a acestor boabe, urmata de multe altele. Vorba lui Goode, asa ceva este curata nebunie. Intr-adevar, mai artizanal de-atat nu prea se poate.

Enjoy!

Maiastru Sauvignon Blanc 2009 - Crama Oprisor (Romania)

sâmbătă, 18 septembrie 2010

15 comentarii
Scurt si la obiect. Culoare "spalacita" cu tente verzui. Nas destul de intens de frunze de vita, pere coapte chinezesti si soc. Gustul nu se distinge prin nimic deosebit, doar cateva nuante ierboase pe finalul grabit, care sa-ti aminteasca oarecum ca ai de-a face cu un Sauvignon Blanc.

Probleme? Lipsa tipicitatii si a unei aciditati adecvate care sa sustina fructul si sa-l balanseze cum trebuie.

Merge de-un spritache? Bineinteles, c-asa-i la noi, la romani.

Face 17 lei? Daca e sa ma intrebati pe mine, nu. Pentru altii s-ar putea sa fie o "cautatura" buna. Doar ca, in banii astia, cred ca voi gasi exemple chiliene mai reusite.

Razboiul romano-chilian

vineri, 17 septembrie 2010

2 comentarii
1. Prahova Valley Chardonnay Reserve 2008 - Halewood (Romania)
- vinul a obtinut o medalie de argint la concursul "Le Chardonnay du Monde", care s-a desfasurat in martie 2009, in Franta. Dupa cum cred ca stiti deja, nu prea sunt impresionat de prezenta pe eticheta sticlei a unor astfel de mentiuni. Vinul nu a fost ales de mine dar, la sfarsit, nu a fost rau deloc. Un vin corect, dominat de arome citrice si mere verzi, prezenta decenta in gura, fara giumbuslucuri untoase care atarna greu, cel putin pentru mine. Un Chardonnay destul de tipic, fresh, aciditate buna, perfect pentru zile ceva mai calduroase. O surpriza destul de placuta. Cred ca e undeva sub 20 Lei, mai prin toate magazinele.

2. Errazuriz Chardonnay-Sauvignon Blanc 2009 (Chile)
- acest producator s-a bucurat la noi de nenumarate aprecieri, mai ales in ceea ce priveste gama "Max Reserva". Acest cupaj entry-level arata de ce Chile ofera unul dintre cele mai bune raporturi calitate-pret de pe piata. Nu este un vin care sa te dea pe spate si nici nu isi doreste acest lucru. In schimb, este bine facut, destul de echilibrat si scoate in evidenta ambele soiuri folosite in obtinerea lui. Notele ierboase ale Sauvignon-ului se imbina cu cele citrice ale Chardonnay-ului, lasand in urma un vin fresh, cu o aciditate foarte buna, deloc greu, fara lemn, unt sau mai stiu eu ce. Combinati astea si cu ceva arome de pere coapte si fructe tropicale si aveti un vin care face exact banii ceruti pe el - aprox. 20 lei/sticla (de la Cramele Rhein).

La capitolul "albe", cei din Lumea Noua au inceput sa vireze intr-o directie mult mai pe placul meu. In ultima vreme, am gustat destul de multe vinuri de acest tip si care au fost fresh, cu o aciditate persistenta, scotand in evidenta virtutile fiecarui soi in parte.

Cine a castigat razboiul? Ehhh, nu prea conteaza, dar putin dramatism in titlu nu strica, nu-i asa? -:)

Simonsig: una rece si una calduta de la "Capul Eternei Sperante"

joi, 16 septembrie 2010

2 comentarii
Dupa cum v-am promis, revin cu scurta analiza a doua vinuri rosii sud-africane, create de Simonsig in celebra deja zona Stellenbosch. Vinurile acestui producator le puteti gasi la noi pe filiera Halewood.

Dupa experienta avuta cu cei 2 suspecti de mai jos, mi-am pus serios problema daca voi mai incerca foarte multe vinuri rosii din Lumea Noua (cu exceptia Carmenere-ului chilian, pe care il ador). Cred ca voi ramane la cele albe. Nu de alta, dar cele rosii au inceput sa ma oboseasca cumplit; adaugati asta la plictisul meu existential bine inradacinat si rezultatul nu este unul care sa ma incante. Da, stiu, sunt vinuri cu sex-appeal, democratice, pline de fruct, cu un excelent raport calitate-pret, bla-bla-bla. Dar cand toate incep sa aiba acelasi gust, de parca sunt facute de acelasi producator indiferent de zona din care provin, deja ma ia cu un mare bleah. Si nu vorbesc doar de gamele low-end, pentru ca situatia nu este roza nici in segmentele superioare. Bineinteles, exista si exceptii, dar acestea sunt prea putine intr-un ocean de alternative care stau si iti fac cu ochiul dupa fiecare colt. Dar haideti ca iar m-am aprins. Sa trecem la disecarea vinurilor.

1. Simonsig Cabernet Sauvignon-Shiraz 2006 - Stellenbosch (cea rece)
- un cupaj tipic mai degraba Australiei. Rubiniu intens cu o usoara bordura caramizie. Nasul aduce suspectii obisnuiti in astfel de cazuri: gem de fructe la greu si putin piper sa-ti dai seama ca e si un pic de Shiraz pe acolo. In gura, vinul nu este rau, e destul de catifelat, corp mediu, tanini abia perceptibili. Final scurt si neinteresant. Din nou, nu prea ai ce-i reprosa din punct de vedere tehnic. Este un vin corect, doar ca mult prea plictisitor si obositor dupa 2 pahare pentru gusturile mele. Ce-i drept, a mers binisor la un gratar copios si cam atat.

2. Simonsig Cabernet Sauvignon-Merlot 2006 - Stellenbosch (cea calduta)
- pe langa Pinotage si Chenin Blanc, sud-africanii se lauda cu ale lor cupaje tipice pentru Bordeaux. In comparatie cu vinul de mai sus, pot spune ca acesta a fost ceva mai pe placul meu. Pe langa inevitabilele atacuri de coacaze si prune, am mai depistat si ceva note de pamant si tutun. Gustul a fost ceva mai echilibrat datorita Merlot-ului, mai retinut in arome de tot felul. Aciditate buna si alcool bine tinut in frau. Oricum, una peste alta, acest cupaj mi s-a parut o idee mai complex decat cel de Cabernet si Shiraz.

23 Lei/sticla de la Cramele Rhein. In magazinele de specialitate, cred ca le puteti gasi undeva in jurul a 30 lei. Nu sunt vinuri rele, doar ca sunt destinate fanilor unui asmenea stil modern si pompos.

La Catina Vineyard Pinot Noir 2008 - Halewood (Romania)

miercuri, 15 septembrie 2010

0 comentarii
Am tot vorbit despre Pinot Noir pe ast blog. Ba chiar am avut si un scurt foileton despre Burgundia si vinurile sale. Se cam stie deja ca vinurile obtinute din acest soi extrem de sensibil se vand, de obicei, la preturi destul de mari. Bine, exista si Pinot Noir-uri la preturi mici, dar aveti 90% sanse sa dati peste ceva cel mult mediocru. Asta este valabil mai ales cand aducem vorba de Burgundia sau Noua Zeelanda. Romania este inca perceputa in afara ca o tara care produce Pinot Noir ieftin si destul de corect. Din pacate, nu am fost in stare pana acum sa iesim din aceasta categorie si nu prea inteleg de ce. Potential exista din plin, suntem printre putinele pamanturi privilegiate sa adaposteasca acest soi si, totusi, nu profitam cum se cuvine de aceasta oportunitate. Intr-adevar, nu ne putem lua la tranta cu producatorii traditionali, dar macar sa insistam mai mult tot ar fi o chestie demna de incercat.

Acest Pinot Noir Single Vineyard, produs de Halewood, este mai mult decat corect: este un vin chiar bun si al carui pret nu reflecta realitatea "din teren" - 21 Lei (Cramele Rhein). Pe pietele externe, un Pinot Noir sub 10 Euro este perceput ca fiind o posirca si este pacat, pentru ca vinul in cauza ofera destule. Dar, ma rog, aici este treaba celor care se ocupa de marketing...

Incepem cu aspectul vizual. Culoare rubinie intensa, ceea ce m-a facut sa stramb din nas putin. De obicei, acesta este un semn de extract impins peste limita, mai ales la un Pinot Noir. Totusi, mi-am putut vedea degetele prin pahar, asa ca nu s-a exagerat din cale afara la acest capitol. Nasul este dominat de arome concentrate de fructe de padure, cirese negre si putina pruna. Lemnul este foarte bine integrat, doar cat sa-i confere eleganta. In gura, vinul prezinta o concentratie surprinzatoare si are adancime; din nou cirese negre, capsuni. Finalul vine ca un tavalug, cu tanini fermi care-ti cuprind instant gura. Ca sa vezi, vinul asta mai are si potential de invechire bunicel. Inca 2-3 ani pus deoparte si cred ca veti avea surprize si mai placute. Exista o umbra de dulceata in post-gust, dar este naturala si nefortata.

In concluzie, un vin in stilul Lumii Noi dar care nu impinge limitele. Nu ai impresia ca bei un Shiraz, ca in cazul multor Pinot Noir-uri din California sau Noua Zeelanda. Din nou, o surpriza placuta, ca si in cazul celor doua cupaje albe din aceeasi gama single vineyard al celor de la Halewood. Si inca ceva. La Catina a impuscat 82 pct de la Vinul.ro si 87 pct de la Tom Cannavan.

La cealalata extrema s-a situat un Pinot Noir 2008 Vinul Cavalerului. Nu insist asupra lui pentru ca nu este mai nimic de spus. Chit ca mi-a placut mirosul initial de grajd si lana umeda (off, draga Burgundie!), disipat mai tarziu si transformat in nuante timide de cirese si capsuni, gustul a fost de-a dreptul flasc. Un soi de apa colorata cu arome vagi de vin. Si cam atat.

In episodul urmator, voi trage o fuga in Africa de Sud, asa ca stati pe aproape :)

Scurta Vineyard 2009 (Viognier & Tamaioasa) - Halewood

marți, 14 septembrie 2010

2 comentarii
O scurta perioada de concediu a prilejuit un mini-sejur pe Valea Prahovei si, implicit, vizite multilple la Cramele Rhein din Azuga :). Astfel, am avut ocazia sa "degust" mai toata gama Single Vineyard de la Halewood, rezultatele fiind mai mult decat satisfacatoare. Inainte de a trece in revista vinurile incercate, tin sa mentionez ca acestea nu au fost degustate in conditii perfecte. Ceea ce urmeaza sunt impresiile lasate in acel moment, daca memoria mea inca mai functioneaza la cote acceptabile.

Pentru inceput, voi aminti despre un cupaj interesant si unic pe la noi: Viognier si Tamaioasa Romaneasca. Viognier este un soi aromat si expresiv, cu un potential urias daca este vinificat cum trebuie. In acest moment, cele mai de incredere exprimari ale sale le puteti gasi in zona Rhone-ului si in Argentina. Dar iata ca soiul in cauza a aterizat si la Dealu Mare. Si cu rezultate surprinzatoare, as putea spune. O descriere mai ampla a vinului din titlu puteti gasi si pe blog-ul lui George. Un nas demn de un Viognier autentic, cu arome de fructe exotice, flori, pere, dar in acelasi timp si de o eleganta aparte. Gustul este pe aceleasi coordonate, intens, plin, dominat de fructe exotice. Aciditatea este buna dar, pentru gustul meu, se putea si mai bine. Final mediu spre lung, destul de persistent. George a amintit faptul ca acest cupaj i-a amintit foarte mult de Feteasca Regala. Este aceeasi impresie pe care mi-a lasat-o vinul la momentul respectiv si chiar mi-am exprimat gandurile in acest sens, catre companionii mei de la masa. Dar cu o completare: daca Feteasca noastra s-ar vinifica intr-un asemenea mod, atunci putem spune ca suntem pe drumul cel bun.

La sfarsit, m-am declarat placut surprins de acest interesant si reusit cupaj. Vorba lui George: chiar se misca ceva la Halewood si asta nu poate decat sa ne bucure. 21 Lei/sticla, daca achizitionati vinul de la crama. Un pret foarte corect, pentru un vin care ofera chiar ceva mai mult.

Ramaneti in zona pentru ca vor urma si alte surprize :)

P.S. Pentru a nu mai aloca un post suplimentar, voi spune si cateva cuvinte despre cupajul de Viognier si Chardonnay (2008), din aceeasi gama si acelasi areal: Scurta.

In mare, este cam aceeasi poveste ca si in cazul vinului descris mai sus, mai ales datorita dominatiei impuse de Viognier. Aceleasi note tropicale, elegante si complexe; am simtit ceva mai mult lemn (nu la fel de mult cum sesizasera editorii de la vinul.ro, aici). Gustul este dominat de arome de fructe exotice, ceva fan proaspat cosit si o mineralitate interesanta. Ceea ce mi-a placut a fost un "kick" in plus de aciditate din partea Chardonnay-ului si care, pe final, a adus o senzatie binevenita de prospetime. Sincer, nu mi s-a parut un vin obosit sau care sa-si arate varsta. Cred ca evolutia sa este in directia cea buna, asta daca nu m-au inselat simturile la momentul respectiv. Repet, conditiile au fost departe de a fi propice unei degustari ca la carte. Oricum, un vin care trebuie incercat din nou, pentru siguranta.

La Cetate Cabernet Sauvignon 2008 - Crama Oprisor (Romania)

duminică, 5 septembrie 2010

5 comentarii
Am achizitionat acest vin in urma unui discount bun din Real - aproximativ 29 Lei/sticla. Recunosc, de obicei imi plac vinurile Cramei Oprisor, mai ales datorita constantei in calitate, lucru deloc la indemana multor producatori autohtoni.

La sfarsit, problema acestui vin nu a fost calitatea, ci stilul. Culoare clara, rubinie, nu din cale afara de intunecata (ceea ce e semn bun pentru mine). Primul atac olfactiv este intens, domina fructele de padure, visinele confiate si putin lemn. Dupa vreo 2 ore de respirat si-au facut aparitia si cateva note subtile de piele. In gura, vinul este rotund si invaluie placut simturile. Din nou, visine supra-coapte si lemn. Aciditate sustinuta si final mediu, putin dulceag, doar o idee condimentat. Taninii sunt fini, parca prea fini pentru un Cabernet, de la care astept, de obicei, o structura ceva mai barbateasca.

Nu ma intelegeti gresit, vinul este foarte bine facut, echilibrat si sexy. Se adreseaza in mod clar unei audiente mai largi, il are pe acel vino-ncoa, prinde imediat. Tocmai acest aspect nu m-a incantat. Este un vin cam prea modern pentru mine, cu acea concentratie de fructe dusa putin peste limita. De exemplu, prima impresie cand am dus paharul la nas a fost ca miros un Malbec argentinian sau un Cabernet californian. De aceea prefer vinurile ceva mai retinute, am impresia ca atunci miros si gust ceea ce ofera cu adevarat strugurele. Asta e, nu sunt un fan al acelor vinuri care imping strugurele spre limita doar pentru a potenta paleta aromatica. Din nou, am simtit ca, dupa 2 pahare, vinul a inceput sa devina obositor pentru papilele mele. Pentru amatorii acestui stil, Cabernet-ul de la Oprisor va fi o alegere perfecta. Pentru mine insa, ramane doar un vin bine facut si corect pentru categoria din care face parte. Nimic mai mult. Poate un strop de complexitate l-ar fi facut ceva mai interesant...

Easy by Enira 2008 - Bessa Valley (Bulgaria)

miercuri, 1 septembrie 2010

2 comentarii
Puteti citi o recenzie la obiect a acestui vin pe blogul lui George. Am tot respectul pentru ce s-a reusit cu aceasta proprietate si pentru vinurile realizate aici, dar ceva nu  fost in regula cu acest Easy.

Imediat dupa deschidere, vinul a fost foarte placut ca prezenta generala. Nas putin condimentat, note de tomate si fructe rosii, dar si alcool cat cuprinde. Atacul a fost elegant, usor, discret, lasand o senzatie placuta in gura. Dupa vreo jumatate de ora de respirat si frapat, vinul a virat intr-o directie cel putin ciudata. A devenit ceva mai intunecat (destul de logic in context), nasul mi-a amintit de un australian mai ieftinut, dominat de o senzatie de dulceata de fructe si lemn. Atacul a fost ceva mai salbatic de data asta, din nou fructe confiate, ceva tanini si o aciditate puternica. Din pacate, toate aceste elemente cam care-incotro. Alcool-ul a ramas extrem de prezent, oferind o senzatie greu suportabila papilelor mele. Efectiv, 2 pahare de asa ceva iti pun capac si te mai si pricopsesti cu o durere de cap sanatoasa spre dimineata. Exact cum am patit eu.

Face banii la care il puteti gasi prin Ruse (aprox. 20 lei), dar in nici un caz pretul la care il puteti impusca la noi - 50 de lei. Pentru a face o comparatie, as bea la orice ora un Belleruche de la Chapoutier (30 de lei), un vin modern dar echilibrat si al carui fix acelasi nivel de alcool (14,5%), nu deranjeaza defel. Ba din contra, este atat de bine stapanit ca te uiti de cateva ori pe eticheta sa te convingi ca ai citit cum trebuie.

In concluzie, un vin deloc "easy", mai ales in a doua parte a evolutiei sale, fara defecte majore, dar supraevaluat si replicabil la niveluri de pret mai mici.

Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp