Conde de Valdemar Gran Reserva 1978 - Bodegas Martinez Bujanda (Spania)

miercuri, 2 octombrie 2013

As fi dorit sa fiti la fata locului cand am turnat acest vin in pahare si sa observati reactiile celor prezenti. Pentru ca lichidul respectiv ne-a luat ca din oala, nu banuiam defel ca ne va astepta o furtuna plina de fruct in pahar.

Dopul a iesit intr-o bucata, inundat cu lichid dar in stare buna. Prima oara am mirosit vinul direct din sticla si am ridicat intrigat din sprancene. Prune ca la balamuc. Hopa, imi zic, si ma mai uit inca o data pe eticheta: scrie clar 1978. Torn in pahare, si un rubiniu sanatos se revarsa inauntru. Bordurile caramizii sau maronii care sa indice gradul de maturitate nu prea sunt de gasit. Nu mai spun ca peste vreo jumatate de ora de respirat, culoarea vinului a devenit aproape opaca. Nasul este proaspat de-a dreptul si musteste de fruct: afine, prune, visine si cirese negre. Incredibil pentru un batranel de 35 ani. Cu timpul, au aparut si arome secundare de foaie de tutun, piele si cedru dar aceste nuante nu au preluat nici o clipa controlul, fructul rezistand cu brio in linia intai. Gustativ, se continua linia olfactiva, fructul este din nou la datorie, invaluie absolut toate colturile gurii. Atacul este direct si fara mila, aciditatea la cote inalte si taninii extrem de fini sunt aproape complet integrati. Final lung si dominat de note de visine si condimente uscate.

Trebuie sa recunosc, ast Valdemar a fost cel mai proaspat vin matur pe care l-am incercat pana acum. Pun pariu pe oricat ca, intr-un blind, exemplarul de fata ar pacali si pe cei mai experimentati degustatori. Pur si simplu, nu te gandesti nici o clipa ca ceea ce vezi, mirosi si gusti poate avea 35 de ani. Hai, 7-8 ani poate, ii poti da si 10, dar mai mult sa-ti iei o marja de eroare personala. Interesant este ca, peste vreo 2 saptamani, am mai incercat o sticla cu George si vinul s-a prezentat oarecum in aceeasi forma; doar ca de data aceasta, fructul a fost ceva mai light, senzatia lasata fiind mai mult catre un Pinot Noir. In rest, acelasi sentiment de prospetime maxima. Da, a fost o experienta hedonista, cu toate ca urasc termenul. Iar in acea seara, m-am gandit tot timpul cum naiba o fi fost vinul asta in tinerete. Probabil o adevarata bomba de fruct, care tragea cu toate tunurile din dotare...


3 comentarii:

Anonim spunea...

Foarte interesant articolul!

Anonim spunea...

De unde l-ati cumparat?

Ciprian spunea...

se va gasi in curand pe vinescu.ro

Trimiteți un comentariu

Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp