Merry Metallica Christmas!

Tinand cont de profilul acestui blog, ar trebui sa fac ceva recomandari privind vinurile care vor sta la loc de cinste pe masa de sarbatori. Ei bine, voi evita sa fac acest lucru. Ma rezum la a va dori sa aveti o masa bogata, plina de bunatati de tot felul si de vinuri cat mai cinstite. Atat. In definitiv, tot ceea ce conteaza este sa va simtiti cat mai bine si impliniti. Tot ce va rog este sa fiti cumpatati si sa nu faceti abuzuri inutile!

Si pentru ca meniul sa fie complet, alaturi de o cana sanatoasa de vin fiert dupa minunata reteta a lui George, cel mai bun remediu pentru aceasta vreme este ultimul dvd Metallica - Francais Pour Une Nuit. Un concert superb intr-o locatie superba si care va va tine de cald cu siguranta. Enjoy!

Sarbatori Fericite si Rock On!!!

Mic ghid al anilor de recolta

Probabil ca cei mai multi dintre voi au tot auzit, cu diverse ocazii, expresii de genul: "a fost un an bun" sau "a fost un an prost". La fel de probabil este ca aceste expresii sunt considerate un soi de limbaj de lemn al celor care vor sa demonstreze ca se pricep la vinuri fine. Sau, cum ar spune americanul, totul este nimic mai mult decat "show off". Ei bine, nu este chiar asa. Pentru multi iubitori de vinuri sau colectionari, anul de recolta inscris pe eticheta unei sticle de vin este de o importanta majora. Prezenta unei asemenea mentiuni poate fi un indicator foarte important privind calitatea unui vin.

Anul de recolta este cel in care strugurii au fost culesi si spune multe despre conditiile meteorologice in care au crescuti acei struguri si, implicit, despre calitatea lor generala. Daca veti da un search pe google, veti gasi o gramada de tabele cu ani de recolta pentru diverse regiuni viticole ale lumii. De obicei, aceste tabele au la baza sistemul de notare american - scara celor 100 de puncte. Totusi, este important sa retineti unele aspecte importante:

1. Toate aceste tabele nu sunt nici pe departe litera de lege; trebuiesc privite cel mult ca un ghid general al calitatii unei recolte. Cu toate ca un an poate fi foarte prost intr-o anume regiune, exista posibilitatea ca unii producatori sa realizeze vinuri excelente, chiar si in aceste conditii. In consecinta, puteti apela la producatorii respectabili chiar si in ani mai putini reusiti; in plus, puteti profita si de preturile mai mici care rezulta intr-o atare circumstanta. Exista nenumarate exemple de vinuri produse in ani considerati dezastruosi si care, mai tarziu, s-au dovedit a fi surprize neasteptat de placute.

2. Nu exista un set determinat de criterii care sa duca la o caracterizare de genul "an exceptional", in afara celor conforme cu gusturile fiecarui specialist care realizeaza astfel de tabele. In mod evident, gusturile difera de la om la om, asa ca exista si un grad destul de ridicat de subiectivitate in evaluarea calitativa a unei recolte.

Acestea fiind spuse, voi incerca sa fac un scurt ghid al anilor de recolta din 1982 si pana in prezent. Pentru tabele mult mai "stufoase" si mai complexe, puteti consulta informatiile furnizate de Robert Parker sau de reputatul comerciant Berry Bros & Rudd. Aceste tabele pot fi folositoare si pentru cei care isi aniverseaza zilele de nastere sau vor sa ofere un cadou deosebit cu o astfel de ocazie -:)

1982 - anul din Bordeaux care l-a facut celebru pe Robert Parker; in rest, calitatea a fost destul de slaba, cu un plus pentru unii producatori din Champagne, Barolo si Porto.

1983 - an destul de bun in Bordeaux, cu vinurile de top inca in viata; deasemenea, vinurile de Porto si cele germane foarte reusite.

1984 - an destul de slab in mai toata Europa

1985 - vinuri foarte bune in Bordeaux, Porto si Champagne; vinurile de top din Burgundia, deasemenea.

1986 - vinuri longevive in Bordeaux (inclusiv Sauternes); foarte bune in California si Australia.

1987 - oh, dear! cam dezastru in toata Europa si Australia; totusi, Cabernet-urile californiene foarte bune.

1988 - vinuri bune in Bordeaux si Champagne (preturi si mai bune); Sauternes - excelent.

1989 - excelent in Bordeaux, Sauternes, Rhône, Germany, Barolo si Champagne.

1990 - an de exceptie in mai toata Europa; bun in Australia si California.

1991 - oops! din nou foarte slab in Europa dar, cel putin in Burgundia, e posibil sa aveti parte de surprize placute la producatorii de top; foarte bun in California.

1992 - din nou oops! Europa la pamant; singura exceptie se numeste Porto, unde s-au produs vinuri superbe.

1993 - din nou un an destul de slab in Europa; alegeti cu mare atentie daca va impiedicati de astfel de vinuri.

1994 - in Bordeaux, un mic plus pentru vinurile din St Emilion si Pomerol; an bun in Germania, Porto si California.

1995 - foarte bun in Bordeaux, Rhone si Burgundia (vinurile rosii); si Rioja e de luat in calcul.

1996 - vinuri excelente in Bordeaux (Medoc, in special), Piemont, Ribera del Duero (Spania) si Australia.

1997 - slab in Bordeaux (si preturi exagerate, pe deasupra); excelent in Piemont si Toscana (recomand Chianti Classico si Brunello pe toata linia)

1998 - excelent in Bordeaux (St Emilion si Pomerol), Chateauneuf du Pape, Piemont si Australia.

1999 - an destul de solid in Europa, cu un plus pentru Italia; slab in California.

2000 - ehee, febra mileniului! an foarte bun in toata Europa, dar atentie la preturi! Excelent in Bordeaux pe toata linia; Barolo si Barbaresco superbe.

2001 - an foarte bun in Bordeaux, dar in umbra lui 2000; Sauternes si Germania superbe; excelent din nou in Italia (mai ales Barolo, Barbaresco si Chianti Classico), Chateauneuf du Pape si Spania.

2002 - dupa cum am mai spus, aproape dezastruos in mai toata Europa; Cabernet-ul favorizat in Bordeaux si  poate Alsacia; excelent in Burgundia, California si Australia.

2003 - anul in care un val extrem de caldura a lovit Europa; in Bordeaux, taberele sunt impartite dar, oricum, un an destul de bun; foarte reusit in Rhone si California.

2004 - in Bordeaux, un an clasic aflat in umbra lui 2005 (preturi mai realiste); bun in Rhone si mai bun in Italia, Spania si Germania

2005 - an excelent in mai toata Europa, California si Australia; un plus pentru Bordeaux si Burgundia, dar atentie mare la preturile exorbitante!

2006 - an foarte bun in Rhone (Cote Rotie/Hermitage), Chianti si Argentina; in rest, calitatea variaza destul de mult.

2007 - exceptional in Chateauneuf du Pape si Porto; an slab in Bordeaux, cu aceeasi situatie ca in 1997 - exceptia o reprezinta Sauternes; excelent  pentru Cabernet-ul chilian si Italia.

2008 - potential bun in Bordeaux; in rest, lucrurile sunt destul de neclare, dar se pare ca e o recolta buna si atat.

Dupa cum puteti observa, despre al noastre drage vinuri mioritice nu va pot spune mare lucru. Eu, unul, nu am gasit nici un tabel sau informatii cat de cat centralizate referitoare la anii de recolta autohtoni, macar din 2000 incoace. Daca unii dintre voi detin astfel de analize,  va apreciez anticipat ajutorul...

*Foto: Domaine de la Romanee-Conti La Tache 1990 - considerat unul dintre cei mai buni ani din ultimii 40, pentru acest producator legendar. Nu vreti sa stiti pretul unei sticle -:))

Chateau Latour - In cautarea perfectiunii

Am neglijat putin domeniul meu principal de interes in ale vinurilor, asa ca revin in forta cu prezentarea principalilor "jucatori" din zona Bordeaux. Dupa Chateau Margaux, a venit randul lui Chateau Latour, probabil cel mai cunoscut si respectat nume cand vine vorba de Bordeaux si nu numai. Aceasta proprietate este considerata de foarte multi specialisti ca fiind responsabila pentru producerea celor mai bune vinuri din lume. Bineinteles, dupa umila mea parere, este aproape imposibil sa poti considera un vin anume ca fiind "cel mai bun", pentru ca exista o gramada de factori subiectivi intr-o astfel de analiza. Dupa cum vom vedea ceva mai incolo, exista insa si doua elemente-cheie care au dus la o asemenea concluzie a diversilor analisti. Dar, mai intai, sa ne intoarcem putin in timp...

Scurta istorie

Inceputurile acestui chateau pot fi plasate undeva prin secolul al XIV-lea si, cum era de asteptat, sunt sinonime cu prezenta celebrului turn care a devenit o adevarata emblema pentru Latour. Nu voi insista asupra acestor inceputuri destul de tulburi; voi aminti doar faptul ca acest turn a avut un rol destul de important in cadrul Razboiului de 100 de ani si ca, ceea ce putem admira astazi, nu este acelasi edificiu construit in anul 1331. Oricum, cei mai multi sunt de parere ca actualul turn a fost construit folosindu-se materiale din cel original.

La inceputul sec. al XVII-lea, Latour isi crease deja o reputatie in lumea vinurilor fine, mai ales pe piata din Anglia. Acest succes rapid nu a trecut neobservat. Alexandre de Segur, unul dintre cei mai mari proprietari de pamanturi din Medoc, s-a casatorit cu Marie-Thérèse de Clauzel si a adaugat Latour la zestrea sa deja de invidiat (acesta detinea si Chateau Lafite, printre altele). La moartea lui Alexandre in 1716, proprietatea a trecut in mainile fiului sau, Marquis Nicolas-Alexandre de Ségur, cunoscut si drept Prince des Vignes (Printul Viilor). Cu toate ca Latour nu s-a bucurat de un "management" grozav in aceasta perioada, vinul casei era exportat la scara larga, in special in Anglia; deasemenea, s-a bucurat si de aprecierea unui celebru iubitor de vinuri - Thomas Jefferson, pe atunci ambasadorul Statelor Unite in Franta.

Secolul al XIX-lea a reprezentat o perioada revolutionara dar si dezastru pentru regiunea Bordeaux. Practicile in viticultura s-au imbunatatit dar, in acelasi timp, au aparut si diversi factori destructivi pentru vita-de-vie: boli, mana si, desigur, Phylloxera. S-a trecut la o selectie mai atenta a butasilor, iar soiurile mai slab calitative au fost eliminate pentru a domina Cabernet Sauvignon-ul. Au fost si cateva incercari timpurii de imbuteliere la proprietate. Vinurile au castigat o reputatie superioara, au fost vandute la preturi bune si, in consecinta, Chateau Latour a fost ridicat la rangul de premier grand cru classe in urma clasificarii din 1855. Aceasta perioada de evolutie in plan calitativ a fost intrerupta de aparitia Phylloxerei, cu care Chateau Latour s-a confruntat pentru prima oara in 1880. Abia dupa anul 1920, intreaga podgorie a fost replantata. In ciuda acestor factori negativi, este laudabil faptul ca s-a raportat o mentinere a calitatii vinului in perioada mai sus amintita.

Abia in anul 1962, familiile Beaumont si Courtrivon au vandut o mare parte din actiunile proprietatii catre Pearson & Sons si catre comerciantii Harvey's din Bristol. Aceasta miscare a deschis o noua era pentru Latour, marcata de cercetare si investitii prin numirea ca manageri a lui Henri Martin (de la Chateau Gloria) si a lui Jean-Paul Gardère. Plantatia de vie a fost extinsa, inlocuita pe alocuri si au fost achizitionate noi cuve de inox cu temperatura controlata. In ciuda investitiilor considerabile, Chateau Latour a nimerit in mainile lui Allied Lyons in 1989, iar in 1993 a trecut sub managementul miliardarului francez François Pinault. Avand drept proprietar unul dintre cei mai bogati oameni din lume, Latour a beneficiat in mod natural de avantajele uneu asemenea situatii, mai ales in termeni de investitii financiare. Pinault l-a incredintat pe Frederic Engerer cu managementul de zi cu zi al proprietatii; acest duo dedicat este responsabil pentru imbunatatirile continue care au loc la Chateau Latour si se afla printre numele cele mai respectate in regiune.

Vinul

Plantatiile cu vie ale Chateau Latour acopera o suprafata de circa 78 de hectare, in comuna Pauillac din Bordeaux. Cum este de asteptat in aceasta zona, soiul Cabernet Sauvignon este dominant (80%); Merlot-ul detine 18% din totalul plantatiilor si poate fi gasit acolo unde predomina solul argilos; soiurile Cabernet Franc si Petit Verdot detin si ele in jur de 2%.

Dupa ce are loc o selectie extrem de riguroasa a strugurilor, este produs asa numitul grand vin - Chateau Latour. Acesta reprezinta un cupaj de circa 75% Cabernet Sauvignon, 20% Merlot, iar restul Petit Verdot si Cabernet Franc. Oricum, procentele de mai sus pot varia destul de mult, in functie de anul de recolta. Se produc anual in jur de 18 000 de cutii de grand vin (din nou, un numar destul de variabil). Urmatorul vin din gama Latour este Les Forts de Latour, introdus in anul 1966, un cupaj tipic de 70% Cabernet Sauvignon si 30% Merlot; circa 11 000 de cutii din acest vin sunt produse anual. Desi este considerat un vin secundar, aceasta descriere nu este in intregime corecta. Strugurii folositi pentru producerea Les Forts de Latour sunt recoltati in fiecare an, din aceleasi zone al podgoriei; rezulta astfel un vin distinct, obtinut dintr-un set delimitat de butuci tineri si un terroir specific, nefiind un banal recipient pentru fructul respins pe motive de calitate inferioara. Exista un al treilea vin produs aici si vandut sub numele generic de Pauillac de Latour; acesta este obtinut din vite tinere aflate in afara L'Enclos (zona de plantatii din jurul chateau-ului).

Dupa selectie, vinurile sunt cupajate inainte de fi invechite in baricuri de stejar, pentru o perioada d 18 luni. Pentru Latour sunt folosite doar baricuri noi, iar pentru Les Forts se foloseste un amestec 50/50 de baric nou si vechi de un an de zile.

Pentru multi, Chateau Latour este liderul celor mai cunoscute vinuri din Bordeaux si chiar ale lumii. De unde aceasta concluzie care ar parea, la prima vedere, una extrem de subiectiva? Ei bine, totul tine de constanta in calitate a proprietatii in cauza. Punctul forte al lui Chateau Latour sta in capacitatea sa de a produce vinuri foarte bune si in ani de recolta mediocri. Acesta este un avantaj mai ales pentru iubitorii vinului, care nu au posibilitatea financiara de a achizitiona un Latour produs in ani foarte buni. Daca nu ma credeti, dat un search pe gugal si minunati-va la ce tarife se poate cumpara un Latour din 1982, 1990, 2000 sau 2005. Chiar si Les Forts de Latour este o solutie, tinand cont ca in anii foarte buni poate depasi multe vinuri cru classe mult mai bine vazute decat acesta. Chateau Latour este cunoscut si ca un vin cu o capacitate fenomenala de invechire; multi degustatori au remarcat starea excelenta in care se afla inca vinuri produse in 1899, 1900, 1928 sau legendarul 1945. Toate aceste elemente vin sa indice Latour, intr-adevar, ca fiind "cel mai bun" vin din lume. Dar, trecand peste aspectele de mai sus, aceasta sintagma este putin fortata. Fiecare dintre noi are propria viziune despre cum arata "cel mai bun" vin si tine mai mult de gusturile personale.

Din pacate, nu am avut inca placerea sa degust vreo recolta de Chateau Latour. Alaturi de Chateau Lafite, acestea sunt singurele premier grand cru classe de care nu m-am "impiedicat" pana acum. Oricum, sper ca aceasta situatie sa se schimbe cat mai curand, mai ales datorita avantajelor descrise mai sus. Sunt foarte putine vinuri in lume care se pot lauda cu performanta de a pastra o calitate ridicata si atunci cand conditiile naturale sunt potrivnice. Iar acest aspect nu poate fi decat un avantaj pentru amatorii de vinuri bune si care nu urmaresc castiguri financiare speculand principiul "anu' bun si vinu' scump".

Castillo de Liria Reserva 2002 - Valencia (Spania)

Sticla achizitionata in urma unei scurte si vechi vizite la Cramele Rhein din Azuga. Tinand cont de pret (in jur de 12-13 lei) si de anul inscris pe eticheta, nu aveam mari asteptari de la acest vin.

Inainte de a trece la putinele mele impresii legate de lichidul propriu-zis, doresc sa aduc o avertizare celor care detin sau se vor gandi vreodata sa cumpere un vin european produs in 2002. Acest an a fost unul extrem de mediocru in mai toata Europa. Marea exceptie de la regula se numeste Burgundia, unde 2002 s-a dovedit a fi un mare clasic. Si in Bordeaux a fost un an bunicel, in special pentru zona Medoc, unde Cabernet Sauvignon-ul a fost cel favorizat. In afara Europei, va puteti opri asupra vinurilor californiene. In rest, cam tot ce zboara pe rafturi este de evitat.

Castillo de Liria este un vin spaniol produs in regiunea Valencia, dintr-un cupaj clasic pentru aceste meleaguri: Tempranillo si Garnacha (Grenache, in zona Rhone-ului). Mare lucru nu pot spune despre el. Nu prea inteleg de ce apare mentiunea "Reserva" pe eticheta, dat fiind anul mediocru in care a fost produs; o fi vreo gaselnita de marketing, pentru ca alt motiv nu prea vad. Culoarea este interesanta, un rubiniu intens dar nu exagerat. Nici dupa vreo 2 ore de respiro, nasul nu ofera mare lucru, in afara unor note timide de cirese negre si o mica pala de fum. In gura, aceeasi senzatie de timiditate; domina notele "verzi", rustice, de strugure putin necopt. In plus, componentele nu ajung la nici un numitor comun, ceea ce creaza un dezechilibru evident. Post-gustul se pierde rapid in peisaj si lasa in urma o usoara tenta de diluare (oare de ce nu ma mira?).

In concluzie, un vin simplu, nepretentios, marcat clar de conditiile generale din 2002. Oricum, sa nu va inchipuiti ca a fost de nebaut; din contra, a mers chiar binisor in compania unei friptane de porc :) Macar la atat sa se rezume si contributia acestui Castillo de Liria...

Feteasca regala "Traditii" 2008 - Cramele Odobesti (Romania)

In primul rand, cer mii de scuze lui George pentru "furtul" pozei de pe al sau blog. Din pacate, n-am gasit nici o alta poza a acestei sticle pe gugal si am fost nevoit sa apelez la acest tertip, deoarece nu am degustat acest vin in cadrul minunatei sali de degustare de acasa :). George, ori imi accepti scuzele, ori stabilim o intalnire a avocatilor nostri :))

Dar sa trecem si la subiectul acestei scurte postari. Am dat peste acest vin intamplator, in urma unei vizite in Metro. La sectiunea de vinuri, dau peste aceasta sticla deschisa si expusa pentru degustare. Amintindu-mi de impresiile lui George, mi-am zis ca e bine sa profit de ocazie si sa vad ce si cum. Acum, eu am un sistem de alarma destul de bine pus la punct atunci cand elementele ecuatiei sunt: pret sub 10 lei, Odobesti (sau Vrancea, in general), demisec. Dar, tinand cont de imprejurari, nu aveam nimic de pierdut.

Scot dopul, torn putin in pahar si primul lucru care ma impresioneaza este culoarea - un galben auriu deschis, foarte limpede. Nasul este floral si destul de tipic fetestii regale, dar si cu acea nuanta de fan proaspat cosit pe care o iubesc la unele vinuri albe. Cum era de asteptat, gustul nu este de o complexitate covarsitoare dar...tinand cont de pretul vinului, am fost mai mult decat impresionat - destul de bine structurat, aciditate buna si un final usurel, scurt spre mediu, chiar placut. Nu sunt deloc un fan al vinurilor demiseci dar, de aceasta data, acea dulceata tip muscat parca ajuta mai bine la definirea acestui vin. Se integreaza foarte bine in sistem, sa zic asa.

De mentionat ca vinul nu a fost degustat in conditii propice, temperatura fiind destul de mare pentru un soi alb. In consecinta, e posibil sa imi fi scapat anumite nuante care apar in conditii ideale de degustare. Oricum, la pretul si numele implicat, aceasta feteasca regala a fost o surpriza placuta. Credeti-ma, printre sutele de posirci infame aflate pe rafturile magazinelor, vinul in cauza este o alegere foarte buna pentru consumul curent.

Scurta vizita la SCDVV Bujoru

Zilele trecute, printr-un concurs fericit de imprejurari, am reusit sa fac o scurta vizita "de lucru" la SCDVV Bujoru sau, mai pe romaneste, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Bujoru.

Nu am sa intru in detalii privind istoria acestui stabiliment, pe care le puteti gasi aruncand o privire aici. Din pacate, si aici se simt efectele nepasarii, lipsei de fonduri financiare si a altor probleme care apasa greu pe umerii cercetarii de orice fel din minunata noastra patrie. Sincer, ma asteptam la un tablou mult mai dezolant in momentul in care m-am hotarat sa fac aceasta incursiune in lumea viticulturii galatene. Din fericire, nu a fost chiar asa de rau. S-a vazut ca oamenii implicati in aceasta institutie sunt devotati total meseriei si, mai important, au reusit sa extraga maximum din putinul care le-a fost oferit. Daca nu ar fi existat posibilitatea de a accesa anumite fonduri europene, cred ca SCDVV Bujoru ar fi afisat o imagine mult mai neagra in aceste vremi de restriste nationala.

Evident, meritul principal revine specialistilor care lucreaza aici, adunati intr-o echipa care m-a impresionat foarte placut. Ei sunt oamenii condamnati sa stea mereu in umbra; sunt cei despre care nu veti auzi aproape niciodata si care se bucura de apreciere mai mult din partea colegilor de breasla din strainatate. Roadele muncii lor le puteti vedea doar daca intrati in interiorul statiunii. O astfel de vizita te face sa descoperi cat de complexa este, de fapt, aceasta "simpla" bautura numita vin si cata stiinta se afla in spatele obtinerii acesteia.

Din pacate, domeniul cercetarii in asta tara risca sa se afunde si mai tare in prapastie, daca nu va fi sustinut ceva mai puternic de cei care trebuie, teoretic, sa faca asta. Si asta am vazut-o cu ochii mei proprii si personali. Cu putinele fonduri accesate, s-a reusit dotarea laboratoarelor de cercetare cu ceva aparatura moderna si s-a reusit achizitia unor utilaje care sa ajute la inlesnirea procesului de vinificatie. Dar, dupa ce faci turul de onoare al statiunii, iti dai seama ca este prea putin. Fata de potentialul zonei, fata de oamenii devotati de acolo, fata de acest domeniu care se vrea un ambasador al pamantului mioritic in afara granitelor. Mi s-a spus ca este frustrant sa nu poti duce pana la capat procesul de vinificatie; aceasta statiune de cercetari nu detine, in acest moment, o linie de imbuteliere; un mic amanunt care este vital pentru a putea aduce fonduri financiare suplimentare si chiar insemnate. Da, este extrem de frustrant dar, in final, iti amintesti brusc in ce tara ai onoarea de a locui. O tara in care specialistii sunt aruncati in mediocritate, iar nulitatile sunt scoase in fata...

La final, as dori sa-mi exprim recunostinta D-lui Aurel Ciubuca, biologul statiunii (sper ca nu am gresit specializarea), care a avut amabilitatea si rabdarea de a-mi face turul statiunii si a carui explicatii privind fiecare proces derulat in aceasta zona mi-au fost de un real ajutor. Nu in ultimul rand, mii de multumiri lui Lucian si familiei sale, care mi-au inlesnit accesul in cadrul statiunii.

Daca veti avea posibilitatea sa vizitati vreodata o astfel de statiune de cercetari, nu ratati ocazia. Veti avea sansa de a descoperi o lume fascinanta, foarte putin cunoscuta si criminal trecuta cu vederea; o lume in care obtinerea unui vin bun este, in primul rand, o stiinta...si la propriu si la figurat.

"Gigantul" Antinori trece la productia de vinuri mioritice

Ei da, asta este o veste interesanta venita pe filiera Decanter. Marele Piero Antinori, taticul conceptului super-tuscan, impreuna cu John Halewood si-au unit fortele pentru a lansa pe piata noastra un nou vin.

Crama Vitis Metamorfosis, detinuta de Marchese Antinori si Halewood, lanseaza 13.000 de sticle ale conceptului Cantus Primus 2007. Vinul este produs in Dealu Mare si obtinut din struguri Cabernet Sauvignon. Oenologul Fiorenzo Rista va superviza procesul de vinificatie.

Antinori a declarat ca el crede cu adevarat in potentialul viticulturii romanesti si ca tara noastra detine toate ingredientele care sa contribuie la obtinerea unor vinuri deosebite: climat perfect, expunere buna si soluri excelente. Hmmm, la cati specialisti din afara am tot auzit si citit astfel de aprecieri? Eh, se pare ca mai adaugam un nume celebru la aceasta lista :)

Cantus Primus va fi comercializat deocamdata doar in Romania, urmand a fi lansat pe piata italiana si britanica in 2010, respectiv 2011. Se pare ca va avea un pret initial de 8-9 Euro, in magazinele specializate de pe la noi.

Asteptam cu interes vinul pe rafturile si mesele noastre...

Foto: Piero Antinori