Puterea maturitatii: Vincent Delaporte Cuvee Maxime Vieilles Vignes 1999 (Sancerre)

luni, 11 iulie 2016

0 comentarii
De fiecare data cand incerc un vin matur deosebit, ma gandesc la cat de grabiti suntem in lumea asta vitezista. Aceasta graba poate fi echivalenta, de multe ori, cu pierderea ACELUI moment pe care este foarte probabil sa nu-l mai prinzi niciodata.

La fel se intampla si in universul vinului, cel plin de prejudecati, mituri si legende. Universul in care ni s-a bagat mereu in cap idioata idee ca un vin alb se exprima cel mai bine in tinerete. Pentru mine este clar ca toti cei care sustin asta n-au incercat vreodata un alb ajuns la maturitate, dupa o evolutie lenta si desfasurata in conditii optime. Bineinteles ca exista un foarte mic procent de albe care pot evolua armonios in timp. Dar, stati asa, nu asta ni se tot spune si in cazul rosiilor?

Acest Sancerre produs de Vincent Delaporte a fost achizitionat in urma unei licitatii si n-am regretat nici macar un cent din cat am dat pe el. Retinut dar foarte precis la nivel olfactiv, cu note dominante de flori de salcam si miere. Spectacolul este insa pastrat pentru momentul cand vinul atinge papilele. O textura fantastic de catifelata, o rotunjime perfecta si o concentratie superba a fructului. Viile vechi isi arata coltii din toate pozitiile, totul culminand cu un final tonic, unde aciditatea si notele rafinate de citrice vin sa completeze un tablou de clasa. Din punctul meu de vedere, am reusit sa prind acest SB in momentul maxim al exprimarii sale si acest lucru se intampla destul de rar. Unde mai pui ca am avut in fata un vin alb cu aproape 17 la bord.

Ca o concluzie generala, un SB matur nu are absolut nimic in comun cu un exemplar tanar si sprintar. Iar asta nu poate decat sa-mi convina, tinand cont de piticii care-mi danseaza pe creier. Excelent.


Surprize placute de la...Alira

marți, 5 iulie 2016

0 comentarii
Chiar incepeam sa ma intreb daca voi reusi, in viata asta, sa incerc si eu ceva surprinzator de la Alira :D Si iata ca aceasta zi a venit. De fiecare data cand am avut ocazia, mi-am exprimat dezamagirea fata de acest producator. Bineinteles, este in primul rand o chestiune care tine de gusturi si preferinte. Pur si simplu, nu agreez defel stilul casei, cu tone de fruct supra copt care acopera orice urma de personalitate a soiului.

Ma rog, nu cu mult timp in urma, cei de Alira s-au hotarat sa arunce pe piata si primul lor alb, un Sauvignon Blanc 2015. Si trebuie sa recunosc faptul ca am fost chiar impresionat de performanta acestuia, mai ales pentru un debutant. Un vin care contrasteaza din toate punctele de vedere cu stilul extrem afisat de rosii. Daca va asteptati sa dati peste un SB greoi, plin de fruct exotic si corpolent a la New World, nu veti fi intampinati de asa ceva. Intensitatea este medie, cu mult soc si grapefruit in prim plan; textura este destul de light si supla, cu un final citric, tonic si revigorant. Surprinzator de bine realizat si echilibrat. Bine racit, va fi companionul perfect al unei zile toride de vara. Bravo, deci se poate!


Voi incheia cu o mentiune speciala pentru Alira Rose 2015, un alt exemplar care iese din canonul autoimpus al producatorului. Nesperat de natural in exprimare, cu fructe rosii light, pepene si grapefruit. Foarte usor de baut, corpolenta light spre medie si un final citric ce provoaca o pofta instantanee de mancare. Din punctul meu de vedere, acest rose ar putea juca perfect un rol de aperitiv.


Multumiri speciale lui Marian Ivanescu, pentru oportunitatea de a incerca aceste vinuri. Sper ca portofoliul de albe se va diversifica in viitor, iar stilul actual sa fie pastrat la loc de cinste.


Doua albe de sezon, pe axa SUA - Franta

duminică, 3 iulie 2016

0 comentarii
Scurt si la obiect, am sa va supun atentiei 2 vinuri albe pe care le-am incercat de curand. Unul dintre ele provine dintr-o zona ceva mai "exotica" si de care, pot sa pun gaj, cei mai multi dintre iubitorii europeni de vinuri nu au auzit. Dar sa vedem ce si cum...

1. Forge Cellars Riesling 2013
- acest Riesling de Rhin provine din regiunea Finger Lakes, statul New York (nu tara New York, cum probabil ar considera un mare specialist de renume galactic). Da, ati auzit bine, in Finger Lakes se produc vinuri si, dupa ce am experimentat cu sticla in cauza, pot spune ca o fac al naibii de bine. Iar Forge Cellars este considerat un soi de producator-locomotiva in zona. Pe scurt, am avut de-a face cu un Riesling dupa canonul nemtesc. Intr-un blind, cred ca aproape oricine i-ar plasa originile in Germania. De o tipicitate surprinzatoare, cu multe citrice in prim plan (domina mandarina, lamaia si coaja de portocala), cu o tensiune si precizie de clasa la nivel gustativ, acest Riesling m-a luat complet pe nepregatite. Totul este executat ca la carte, inclusiv un final care aduce cu sine o mineralitate taioasa. Una dintre cele mai placute surprize din "cariera" mea de vinofil.



2. G de Guiraud 2014 (Chateau Guiraud)
- daca aveti o afinitate pentru Sauternes, consider ca este de neiertat sa nu fi auzit vreodata de Chateau Guiraud. Unul dintre liderii indiscutabili din zona, Guiraud produce si un alb sec intitulat simplu, "G". De altfel, multe propritati de renume (inclusiv Yquem) au cel putin un alb sec in portofoliu. Din cauza reglementarilor stricte, aceste variante pot primi, in cele mai multe cazuri, o clasificare generica de tip "Bordeaux". Pe langa mult mai cunoscutele albe din Graves/Pessac sau Entre-deux-Mers, eu va recomand sa va indreptati atentia si catre aceste superbe exemplare produse de casele din Sauternes.

Consider ca "G" este o minunatie de vin la banii lui. Are toate atributele unui Bordeaux alb de rasa: intensitate medie, control absolut al elementelor care-l compun, eleganta, suplete, prospetime, echilibru desavarsit. Cum era de asteptat, aportul de Semillon da o dimensiune in plus Sauvingnon-ului, mai ales prin naucitoarele sale note florale si de miere. As fi tare curios cum s-ar prezenta acest vin cand va implini vreo 10 ani. Pentru fanii Old World, G de Guiraud este un pariu sigur.

Ambele vinuri sunt de gasit la Winepoint.



Sub lupa: Licorna Winehouse

miercuri, 8 iunie 2016

0 comentarii
In trecutul nu foarte indepartat, am avut sansa de a incerca o serie de 6 vinuri produse de Licorna Winehouse. Multumiri lui Florin Preda pentru oportunitate. Aici se intampla lucruri cat se poate de pozitive, cu toate ca, evident, este loc si de mai bine. Dar cu rabdare si perseverenta, presimt ca Licorna va ajunge un jucator de netrecut cu vederea in peisajul autohton de profil. Mai ales daca vinificatorul casei, Gabi Lacureanu, are libertate deplina sa-si faca treaba la care se pricepe atat de bine.

1. Serafim Chardonnay 2014
- un Chard nebaricat, corect pentru banii ceruti pe el; nu mi s-a parut din cale afara de expresiv, dar am avut in fata o expresie light, usor de baut si care livreaza exact cat poate duce in acest context. Un vin OK.


2. Serafim Merlot 2013
- din cate stiu, acest vin a fost realizat de fostul vinificator italian al cramei; plin de fruct bine copt (cu usoare aluzii de supracopt, pe alocuri), extractiv, cu multa visina putreda, ciocolata si cafea. Extractivitatea iese in evidenta si la nivel gustativ, iar alcool-ul musca o idee pe final. Asa ca, atentie la temperatura de servire. Un Merlot tipic de Lume Noua dar cam lipsit de identitate, per total. La fel de bine putea fi produs si de Lacerta, de exemplu.


3. Serafim Feteasca Neagra 2014
- unul dintre cele mai expresive exemple ale acestui soi pe care le-am incercat in ultima vreme; asta daca luam in seama si categoria de pret din care face parte. Intensitate medie, cu arome tipice livrate in cantitati decente, o suculenta si o suplete excelente la nivel gustativ, aciditate bine integrata in ansamblu, plus o structura taninoasa oarecum surprinzator de prezenta pe final. Da, o Feteasca Neagra pe gustul meu, in care nu se exagereaza cu nimic; apreciez decizia de a nu forta lucrurile inutil si de a lasa calitatile naturale ale soiului sa se exprime in voie.


4. Bon Viveur Chardonnay/Sauvignon Blanc 2014
- ei bine, acesta a fost singurul vin care m-a dezamagit. Nu mi s-a parut ca scartaie la nivel aromatic, ci la nivel de sudare intre cele doua soiuri. Pur si simplu, nu vad rostul unui asemenea mariaj, complet nefericit din punctul meu de vedere. Pare ca fiecare soi incearca sa se exprime in legea lui, fara a exista un liant care sa realizeze uniunea si echilibrul dintre ele. Difuz, fara prea multe orizonturi si...trecem mai departe.


5. Anno Chardonnay 2014
- deja am trecut la o liga superioara si acest lucru se simte imediat. Editie limitata, un vin foarte bine lucrat, inchegat si oarecum surprinzator pentru un Chard nascut in Dealu Mare. Am observat ca unora li s-a parut foarte New World, mie nu prea. Da, are corpolenta si intensitate dar acestea sunt foarte bine tinute in frau; in plus, am detectat o mineralitate oarecum atipica zonei pe care o aminteam mai sus. Nu am intalnit arome tropicale, note lemnoase dominante sau iz-uri untoase peste limita. Sunt curios de cum va fi judecat acest vin si in anii care urmeaza. De remarcat si forma ciudata a sticlei.


6. Anno Sauvignon Blanc 2014
- special am lasat acest vin la sfarsit pentru ca, din pmdv, este vedeta incontestabila a cramei. Pana acum, cel putin. Pe scurt, unul dintre cele mai reusite SB-uri autohtone, cu arome dominante de ardei gras, soc, grapefruit si sageti de agrise. Foarte precis in exprimare, concentrat si elegant in acelasi timp, cu o evolutie liniara si un echilibru perfect intre fruct si aciditate, plus un final lung si cat se poate de expresiv. In acest caz, Gabi Lacureanu s-a intrecut pe sine si a livrat un SB scoala, de predat la cursurile de profil. Perfect gandit si executat.




Doua vinuri de "duca-se pe gat"

vineri, 27 mai 2016

2 comentarii
Astazi voi semnala doua vinuri interesante, incercate in ultima vreme: unul italian si altul spaniol. Ambele sunt importate la noi, se invart undeva in jur de 50 lei/sticla si ofera doua abordari stilistice complet diferite.

Scaia 2015 Garganega/Chardonnay

- acest vin este produs de Tenuta Sant'Antonio, un nume important in zona Veneto. Cupajul este unul destul de exotic, mai ales pentru consumatorii nostri: Garganega (soiul de baza pentru Soave) si Chardonnay. Ce am descoperit in pahar? In primul rand, am fost luat pe sus de un mix extrem de intens de note florale (iasomia fiind vioara intai) si fructe tropicale. Gustativ, atac in forta, fara compromisuri, corpolenta sus dar si o aciditate excelenta care vine sa echilibreze densitatea fructului. Finalul este incredibil de "zemos" si de persistent, facandu-te sa-ti mai torni rapid un pahar. Cu toate ca nu sunt un mare fan al acestui stil ultramodern, nu am respins niciodata acele vinuri care sunt gandite cum trebuie in contextul respectiv. Iar Scaia este una dintre exceptii; pentru ca intensitatea extrema si conglomeratul super concentrat sunt dublate de prospetime si suculenta maxime. Un mare plus este si nivelul decent de alcool: 12,5%. Daca ar fi sarit de 13,5%, acest vin ar fi devenit, probabil, inca un lichid greu de digerat si pierdut in banalitate.


Javier Sanz Verdejo 2015

- din cate se pare, Javier Sanz este un producator cu mare pedigree in Rueda, patria soiului Verdejo. Ei bine, spaniolul s-a dovedit a fi un exemplar cu o abordare complet diferita de cea a italianului. La fel de direct in exprimare, dar mult mai retinut, atat olfactiv cat si gustativ. Fructe verzi, flori de primavara, o densitate suava a fructului si tone de prospetime citrica pe final. Foarte usor de baut si companionul perfect al unei zile toride de vara. As bea oricand asa ceva in detrimentul unui rose, de exemplu. Foarte bine gandit si echilibrat pentru ceea ce se doreste a fi. Si, foarte important, nu lasa nici o clipa impresia ca incearca sa livreze mai mult decat poate.


In concluzie, doua vinuri diferite ca filosofie si stil, dar care detin din plin un element de baubilitate periculoasa. Nu de alta, dar te poti trezi pe nesimtite ca mai deschizi o sticla, si inca una... Ambele pot fi gasite la magazinul Winepoint, din Cluj-Napoca. Pentru cei aflati in Bucuresti, am inteles ca vinul produs de Javier Sanz este de gasit si la Ethic Wine.


Bine ati (re)venit in Republica Socialista Romania!

miercuri, 4 mai 2016

3 comentarii
Stiu, deja s-au scris atat de multe despre "Wine book of Romania" si, mai ales, despre autoarea de renume galactic, Marinela Vasilica Ardelean...Dar, totusi, in ultima vreme s-au petrecut niste chestii, incat imi este imposibil sa-mi tin in frau gura asta spurcata. Acesta nu este un pamflet; este un mare hohot de rasu'-plansu', care devine extrem de amar in post-gustul interminabil, dominat de impostura, elogii vomitate la foc automat si aluzii de vin otetit.

Dupa aparitia celui mai mare ghid din galaxie, as fi dorit ca principalul sentiment personal de repulsie sa raman in zona copertii. Parca nu m-as fi asteptat ca aceasta carte sa contina atatea aberatii, greseli, elogii complet inutile de inspiratie comunista si lirisme ieftine, demne de cea mai de cacat telenovela din tara America de Sud. Nu am mai citit astfel de aberatii de pe vremea cizmarului de trista amintire. Va intrebati daca am cumparat-o? Va rog frumos, nu abdic de la principii. Am intuit demult cum va arata lansarea secolului in Romania. Semnele au fost atat de evidente, incat nu trebuie sa te numesti Nostradamus pentru a scrie un catren in doi timpi si trei miscari.

Dupa cum va spuneam, nu m-am obosit sa cumpar cartea si m-am felicitat pentru inspiratia de a nu arunca banii pe asa ceva. Un excelent si edificator review puteti citi la George. Nu ramane decat sa va minunati si sa va faceti cruci din orice punct cardinal doriti sa porniti. Dupa ce am citit recenzia lui George, m-a lovit instant un sentiment de greata. Dupa care au urmat alte doua episoade, desprinse parca din absurdul atat de drag lui Eugene Ionesco. Primul, un articol in revista de casa a lantului de magazine Mega Image. Unde, ati ghicit, vedeta este Marinela Ardelean. Pai doar n-o fi vinul romanesc, ar fi fost chiar culmea. Cea mai tare, cea mai mare, cea mai, cea mai. Stop, revine greata, de data aceasta si cu mai mare aplomb. Va dau un singur exemplu de aberatie monstruoasa, pe care as plasa-o fara probleme intr-un muzeu al ridicolului: doamna absoluta a vinului romanesc ne recomanda un "Armagnac Cognac". Stop din nou. Poftim? Trag o fuga la toaleta sa imi revars greata inca o data. Daca o tin tot asa, s-ar putea sa fac santuri pe gat. Bun, am ras, am glumit, caterinca, alea alea. Dar, totusi, undeva in adancul fiintei, tot acest circ provoaca plansul. Dar din acela de-ti vine sa te dai cu mecla de toti peretii. Pentru ca abia in astfel de momente realizezi cu adevarat care este realitatea din teren. Si observam nu doar o lejeritate debordanta in a gafa dar si o perseverenta fantastica in a continua sa te lasi in offside de fiecare data cand ai ocazia. Dar nu-i nimic, masinaria de PR din spate, bine antrenata si putin dopata pare-se, functioneaza ca unsa. Pentru ca, in continuare, ma intreb cine este in spatele acestui personaj, cine a impins morosanca-italianca in fata si cine pompeaza bani pentru alimentarea unei asemenea aberatii.

Dar cireasa de pe tort a venit odata cu aparitia online a unui interviu la Europa FM, in compania Andreei Esca. Pe Esca nu o pot acuza de prea multe, este clar ca toata situatia asta a devenit interesanta doar pentru a-si alimenta accesele de feminism pueril. Ei bine, dragii mei, interviul de care pomeneam a venit sa bata ultimul cui in cosciugul in care, de fapt, zace un cadavru frumos imbalsamat la exterior dar care pute rau de tot la interior. Nu ma credeti? Veniti de luati lumina atunci:


Interviul este lung, are peste 1 ora, dar merita intreaga noastra atentie. Acum avem dovada (si audio si video) absoluta a nivelului de expertiza la care a ajuns marea doamna a vinului romanesc. Trecand peste dezacordurile gramaticale care vin in valuri si iti sugruma timpanele la tot pasul, de mare angajament sunt gafele monumentale care tin de asa-zisa expertiza in domeniu a zanei vinului. Intre altele, aflam ca America si California sunt tari, ca drobul de miel se mai numeste si miel umplut pe la noi, ca micii nostri cei de toate zilele ar merge de minune cu Prosecco, ca Solo Quinta este produs de Cramele Oprisor, etc, etc, etc. Nu am stat sa le vanez pe toate, cel mai indicat este sa auziti cu urechiusele voastre. Dar punctul culminant este atins atunci cand "cea mai experta dintre toti expertii" se dezlantuie impotriva somelierilor. Ea a castigat un titlu de cel mai bun somelier in "douamiipatrusprezece", dar stati sa vedeti ca ea nu e, de fapt, somelier. Dupa care urmeaza o insulta fara menajamente la adresa acestei meserii, reprezentantii acesteia fiind comparati cu niste soferi amarati. Asta in timp ce dansa este un soi de medic. Pe scurt, asta-i diferenta dintre EA si somelieri. Este caz de tribunal, domnilor.

Acum, recunosc faptul ca am criticat si eu destul someleria autohtona dar nu cred ca am ajuns vreodata la insulte de genul asta. In continuare, sunt destui oameni bine pregatiti, integri si care isi exercita meseria asa cum se cuvine, Unii dintre ei au reactionat deja pe o retea de socializare, dar eu astept o reactie oficiala si ferma din partea asociatiilor de profil. Vreau sa vad ca lumea s-a saturat de impostura si de experti de carton, care ajung sa taie si sa spanzure dupa bunul lor plac. Gata, ne-a ajuns, mai clar de atat nu se poate. Ah, da, si mi-as dori o reactie oficiala si din partea producatorilor a caror nume a ajuns sa fie asociat cu proiectul respectiv. Dar, momentan, este doar tacere. Chiar nu va dati seama in ce v-ati bagat? Chiar doriti sa faceti parte din tot acest circ? Hai, spuneti drept, stiati dinainte cu ce se mananca toata fandoseala asta sau ati inceput sa realizati monstruozitatea abia acum, dupa ce valul se ridica incet-incet? Va spun, nu mai dureaza mult pana cand Dobrogea sau Dealu Mare vor deveni tari, ascultati la mandea.

Ar mai fi multe de spus, dar prefer sa ma opresc aici. Pe scurt, nu am vazut decat un personaj care incearca disperat sa se auto-legitimeze in aceasta lume si sa fie legitimat de un sobor de lingai, care nu mai contenesc sa laude realizarile marete. Din pacate pentru ei, expresia "a da cu mucii in fasole" a capatat o noua dimensiune, probabil una la care nici ei nu se asteptau. Tara mea de glorii, tara mea de dor...


Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp