Nachbil(ul) si Margareta

joi, 31 ianuarie 2013

0 comentarii
Aceasta saptamana a inceput cum nu se putea mai bine: cu o degustare de vinuri Nachbil, puse la dispozitie de acelasi neobosit Ionut Popescu (Vinescu).

Locatia: restaurantul "Perla Dunarii", un stabiliment probabil unic in Romania, aflat la vreo 80 m inaltime, in deja celebrul turn de televiziune al Galatiului.

Participanti: Alina, Ionut "Vinescu", George "Lucruri bune" si, invitat special, Mihai "Berbecutio".

Suspecti: din partea Nachbil - Chardonnay Barrique 2011, Riesling de Rhin 2010, Trei Gratii 2011, Cuvee Selection 2008, Pinot Noir 2008 si Syrah 2011. Au mai participat la sesiune: Castellroig Brut Nature, Domeniul Coroanei Principesa Margareta 2008 si Geiben Auslese Riesling 1999

Impresii detaliate despre fiecare vin in parte puteti gasi la George, asa ca nu voi insista prea mult in acest sens.

Batalia a inceput cu o cava foarte buna - Castellroig Brut Nature; bule fine, destul de persistente, nas dominat de drojdii fine, gust crocant, citric si elegant. Dupa care s-au prezentat la raport soldatii Nachbil. Chardonnay s-a prezentat destul de retinut, cu lemn foarte bine integrat, rotund in gura, echilibrat si cu potential bun pentru viitor. Riesling-ul de Rhin a fost o surpriza foarte placuta, cu un nas tipic si cu o evolutie buna gustativ; final tonic si extrem de citric.

 
A urmat cohorta de rosii. Trei Gratii este inca un infant, cu note condimentate si rustice, aciditate buna si taninuri bine infipte (are nevoie de ceva timp). Cuvee Selection se tine inca bine, are o puritate a fructului interesanta, condimentat dar si cu usoare note balsamice, ceva volatili facandu-si de cap pe acolo (oricum, nu din cale afara de deranjant); structural sta bine si o mai poate duce cativa ani.

Trecem la artileria grea din Beltiug. Pinot Noir 2008 este, din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai reusite exemplare de pe la noi. Nu ca am avea prea multe, si mai ales la astfel de preturi, dar m-au surprins puritatea fructului, echilibrul si structura inca nealterata de trecerea timpului. Pastrat in conditii corespunzatoare, cred ca va oferi surprize foarte placute celor pentru care rabdarea este o virtute. Am incheiat cu un Syrah 2011, complet diferit de varianta 2008 si pe care o incercasem acum vreo 2 ani. La sfarsit, am ramas un fan al celui din 2008, mult mai clasic in abordare. 2011 marseaza mult pe fruct, are si unele note gemoase dupa care nu ma omor, extract puternic. Aciditatea este buna, taninurile fine dar ii cam lipseste zvac-ul pe final. Sunt curios cum va evolua in 3-5 ani de acum incolo.


Ca o concluzie generala privind Nachbil, as putea spune ca toate vinurile au acel feeling de climat racoros, prezinta o rusticitate foarte placuta, nu dau pe afara de arome dar sunt bine facute; au structura destula si mi-au lasat impresia ca trebuie lasate cativa ani pentru a se integra cum trebuie. Momentan, doar Syrah-ul sare putin din aceasta schema.

Spre sfarsit, ne-am delectat in compania unui Marselan "Principesa Margareta" de la Segarcea; unul dintre cele mai feminine vinuri de pe la noi, cu un nas diafan dominat de afine si lemn bine integrat in peisaj. Corp mediu, cu mult fruct rosu dar nefortat, aciditate putin iesita din sistem dar, per total, o experienta foarte placuta.

Am incheiat cu un Geiben Auslese 1999, unde nu sunt prea multe de spus. Stiam la ce sa ma astept, exact asta am primit: un Riesling simplut dar bine facut, cu o capacitate fantastica de a rezista in timp. E o varianta ceva mai retinuta a celui din '96, dar lipsit de precizia lui '95.

A fost o seara foarte reusita, parol. Sa vedem ce ne va rezerva viitorul :)






Vieux Chateau Grenet 2010 - Cotes de Bourg (Franta)

marți, 29 ianuarie 2013

0 comentarii
Inca un vin de la Lidl, inca un rpc foarte bun. 25 lei/sticla, un an foarte reusit, Merlot majoritar. Sa vedem ce a iesit...

Dupa destupare, vinul este mut. Doar cateva note de asfalt care vin timide spre nas. Dupa aproximativ jumatate de ora, apar note de fructe rosii si negre, visina putreda, pruna usor afumata. Acestea sunt completate de tonuri pamantoase, ciocolata neagra si condimente uscate. Din nou, totul este servit in cantitati rezonabile, nu se exagereaza cu intensitatea. Gustativ, vinul prezinta o corpolenta medie, nu da pe afara de fruct (cu toate ca este acolo si e bine copt), structura old school cu aciditate puternica, taninuri inca naravase. Final scurt-mediu, dominat de condimente si visina suculenta.

Diferentele dintre 2009 si 2010 se observa chiar si la acest nivel de pret. In timp ce 2009 marseaza mai mult pe fruct, 2010 se prezinta cu o austeritate clasica si cu o prospetime foarte buna. Depinde ce preferati. In orice caz, sticla in cauza a fost deschisa cam devreme, loc de "slefuire" exista destul.




Baron del Cega Reserva 2007 (Spania)

joi, 24 ianuarie 2013

0 comentarii
Despre acest "diamant in noroi" a scris si George, asa ca prea multe nu am de adaugat. La sfarsit, ramane eterna uimire cum o Reserva cu 5 ani la bord poate sa coste atat de putin. Mai exact, doar 9,99 lei in Lidl. Da, ati citit bine, nu am tastat gresit. Vinul asta e mai ieftin si decat multe "Premiat"-uri de pe la noi.

Culoare rubiniu intens, fara nici o urma de maturitate. Initial, un nas surprinzator de expresiv, cu note lemnoase foarte bine integrate, fructe rosii proaspete (care devin ceva mai negre cu timpul), pielaraie la greu, putin tutun, ceva condimente uscate. De preferat sa fie baut destul de rapid, pentru ca nasul dezvolta in timp o componenta cauciucata cam puternica. Pe multi s-ar putea sa-i indeparteze, cu toate ca pe mine nu m-a deranjat din cale afara. Oricum, un nas de vin la pret cel putin dublu. Nici gustativ nu sta rau deloc, corp light spre mediu, bine echilibrat, fructat. Aciditate decenta, ba chiar apar si taninuri naravase, usor nisipoase si rustice. Dar e destul fruct cat sa tina piept acestora. Lovitura finala este, din nou, surprinzatoare, cu o puritate si suculenta de invidiat. Post-gust condimentat destul de persistent.

Un vin simplu dar bine facut si, cel mai important, nu da prea mult impresia ca e "confectionat". Una dintre cele mai placute surprize din ultima vreme, mai ales sub raport pret-calitate. Daca Lidl o tine tot asa, devin fanul lor pe viata, parol.


Chateau Laforet 2009 - Bordeaux Superieur (Franta)

luni, 21 ianuarie 2013

0 comentarii
Inca un Bdx necunoscut, chiar mai ieftin decat cel incercat anterior (Camarsac). Atunci cand un an ca 2009 iti permite, este ocazia perfecta sa incerci astfel de vinuri pe care, de altfel, le-ai ocoli cu gratie. La sfarsit, concluzia trasa de mine cu ceva vreme in urma, a ramas neschimbata: la nivel inferior de clasificare si pret, Bordeaux incepe sa se miste din ce in ce mai bine.

Culoare rubiniu intens si stralucitor. La inceput, nasul este mut. Te-ai astepta ca un vin ieftin sa se deschida imediat, dar nu e cazul aici. Are nevoie de cel putin jumatate de ora de aerare. Dupa aceasta operatiune, incep sa se ridice din pahar notele obisnuite e visina proaspata, cirese negre, multe condimente uscate, plus ciocolata neagra si cafea. Ocazional, apar si ceva nuante pamantoase foarte placute sufletelului meu. Totul este livrat in cantitati rezonabile, nu se sare calul cu nimic. Gustativ, am fost intampinat de un atac usor, chiar diafan pe alocuri, fructele rosii proaspete si suculente dominand peisajul in mijloc. Concentratia este rezonabila, aciditatea foarte buna dar si taninurile bine infipte. Final proaspat, unde visina putreda si notele de cacao isi fac de cap in voie.

Din nou, nu e vorba de complexitate aici, ci de un vin bine facut, cu o prospetime debordanta. Nu pica greu, nu sunt tone de fructe si arome, doar un exemplar pe care il poti servi fara probleme la o masa obisnuita. Chiar daca e abordabil acum, cred ca are un potential de invechire pe termen scurt-mediu. Dupa 24 de ore, vinul a devenit ceva mai "intunecat" in exprimare, dar structural a ramas neschimbat.

Incep sa-i apreciez din ce in ce mai mult pe cei de la Lidl. In momentul de fata, cred ca au cea mai interesanta selectie de frantuzisme la astfel de preturi decente. Daca vrei cu adevarat sa iti respecti clientii, se poate. Ahh, uitam sa va spun; sticla in cauza m-a costat uriasa suma de 18 lei


Chateau Camarsac 2009 - Bordeaux (Franta)

vineri, 18 ianuarie 2013

0 comentarii
Intotdeauna mi-a placut sa experimentez cu Bdx, in afara sistemelor de clasificare si in interiorul unor regiuni putin cunoscute publicului larg. Media de profil acopera doar o foarte mica parte din ceea ce inseamna Bordeaux, simtindu-se mult mai confortabil sa mearga la sigur cu cru classe-uri, cateva cru bourgeois-uri si o mana de chateau-uri mai cu mot de la baza piramidei. Si cam atat. Grosul producatorilor ramane nebagat in seama si cunoasteti problema: daca nu ai media, nu prea existi. Chiar daca in multe cazuri, calitatea lasa de dorit, exista o armata intreaga de vinuri corecte, dar care se zbat in anonimat.

Din cate vinuri mici de acest gen am incercat pana acum, inca nu am dat de vreunul care sa nu poata fi baut. Toate au fost vinuri corecte, unele surprinzator de rezistente in timp si, cel mai important, la preturi cat se poate de decente.

Ecuatia de fata suna cam asa: 2009, un an ridicat in slavi la unison; un umil vin clasificat simplu Bordeaux si un producator cu nume celebru: Lurton. Mai exact, este vorba de Thierry Lurton, unul dintre numerosii membri ai acestei distinse familii. Dar sa lasam legaturile familiale si sa trecem la vinul propriu-zis.

Culoare rubiniu deschis, stralucitor, nu din cale afara de intens. E un rosu de Bordeaux pur-sange. Nas dominat de condimente si fructe rosii proaspete. Multe cuisoare, putina ciocolata neagra, multa visina neagra, adieri de maslina neagra. Dupa o vreme, apar si note de cutie de lemn, tutun aromat. Nu este un nas intens si in nici un caz unul in care sa domine fructul. Gustativ, atacul este usor, diafan, fara surle si trambite. Un mijloc suculent, dominat de condiment, aciditate excelenta si taninuri coapte dar care strang bine de tot gingiile. Final scurt-mediu, marcat de cirese negre suculente.

Nu e nici pe departe un vin complex. Este simplu in exprimare, dar corect si bine lucrat in toate compartimentele. Nu va asteptati la fruct luxuriant, nu veti gasi asa ceva aici. Ba chiar e un vin destul de old school, usor, cu un strop de eleganta si cu o prospetime care te face sa duci rapid iti torni inca un pahar.

39 lei/sticla - Vindor






Incantatia Pagana a celor Trei Pesti

joi, 17 ianuarie 2013

8 comentarii
Aseara a fost mare prilej de degustare a unor vinuri de la Domeniile Urlati, in speta cam cele mai importante borne ale acestui producator: Trei Pesti, Paganus Feteasca Neagra si Incantation.

Locatia: magazinul local de vinuri si delicatesuri, Le Marche.

Participanti: Ionut "Vinescu", George "Lucruri Bune" si Alina "Jumatatea mea mai buna" :)

Suspectii: Trei Pesti 2012, Paganus Feteasca Neagra 2007 si Incantation 2009.

Trec rapid peste discutiile savuroase privind sommeleria autohtona si purced la descrierea, pe scurt, a celor 3 vinuri care ne-au tinut de urat toata seara.


Trei Pesti 2012
-  un cupaj de SB, Riesling Italian si Feteasca Alba. Nas de intensitate medie, dar plin de fructe albe bine coapte, note florale, putina vanilie, grapefruit, piersica suculenta. Are chiar si acea nota de boaba coapta de strugure, atat de specifica unui Muscat. Gustativ, am fost intampinat de un atac sustinut, vinul este rotund, corpolent, invaluie gingiile din toate partile. Fructul copt se da putin la o parte catre final, aciditatea este la un nivel destul de ridicat, iar finalul este persistent, fiind dominat de note citrice si foarte usor migdalate. La putin peste 30 de lei in magazine (sper), acest vin este un  "screaming value", cum ar spune un american. Este modern dar are si un strop de eleganta, plus o structura rar intalnita la nivelul asta de pret.

Paganus Feteasca Neagra 2007 
- aici sunt inca in dubii. Cand am aruncat o privire pe contra-eticheta, am observat o chestie oarecum ciudata: lot imbuteliat in ianuarie 2013. Acum, nu stiu sigur pe unde a zacut aceasta "rezerva" din 2007, clar este ca in pahar am avut parte de un vin usor diferit de cum il stiam in trecut. Mult mai fructat, atat in nas cat si in gust, mai moale si mai rotunjit, cu taninuri extrem de coapte si aciditate medie. Pruna este acolo, dar apar si niste aluzii dulci de prajitura, cafea si chestii de genul asta. Ba chiar initial mi-au sarit in nas si vagi urme de cascaval afumat. Nu ma intelegeti gresit, vinul e foarte ok, dar nu e acea FN "salbatica" pe care o stiam. Chiar si la Ethic Wine, atunci cand am incercat-o ultima oara, s-a simtit ca e vorba de primele loturi: nu mustea de fruct, iar structura era o idee mai old school, cu o prezenta mai bine definita pe palatin. Poate ne va lamuri producatorul care este treaba cu acest nou lot imbuteliat...

Incantation 2009
- varful de gama al celor de la Urlati. Un nas destul de intens, inca dominat de note lemnoase, cu destula vanilie si condimente uscate cat cuprinde. Apar si fructele rosii bine coapte, spre final visina tinzand sa preia controlul. Sincer, nu am fost incantat de nas, care la temperaturi ceva mai mari incepe sa arunce sageti volatile putin deranjante pentru mine. In acest stadiu, mi-a amintit de Emeritus de la Rotenberg, cu acea visina obsesiva din visinata. Gustativ insa, lucrurile stau ceva mai bine: vinul este bine echilibrat, suculent, cu o aciditate excelenta, taninuri fine si un final intens condimentat. Sunt curios cum va evolua in cativa ani, dar am ceva dubii in aceasta privinta. Un vin foarte bun oricum, nimic de zis.

Am incheiat seara in compania unui Moscatel Fusta Nova de la Vicente Gandia, o dulcegarie interesanta, excelent echilibrata si surprinzator de expresiva pentru ce 27-28 lei ceruti pe ea.

Multumiri lui Ionut pentru punerea la bataie a vinurilor.

P.S. Scuze pentru calitatea pozelor, dar va recomand sa-i injurati pe cei de la HTC, care nu sunt in stare sa puna o camera decenta pe un smart phone.


Atunci cand iepurasul sare din palaria la care te astepti cel mai putin: Princiar Feteasca Neagra 2008 Special Reserve - Tohani

marți, 15 ianuarie 2013

0 comentarii
Stiu, va intrebati probabil cum de am dat banii pe un vin de la Tohani, si cu eticheta "metalica" pe deasupra. Ei bine, intamplarea a facut sa fiu prezent intr-un restaurant chinezesc din superba mea urbe. Avand chef de un vin, am aruncat o privire pe meniu, in speranta ca voi gasi ceva decent. Ma uit, stramb din nas nemultumit: Jidvei, Cotnari, Beciul Domnesc, cu alte cuvinte, suspectii obisnuiti. Hop si Tohani pe acolo cu ceva vinuri, printre care si aceasta Feteasca Neagra Princiar. Hai fie, daca selectia se prezinta in halul asta, macar sa limitez proportiile unui eventual dezastru.

Cum se poarta de obicei pe la noi, anul l-am aflat abia dupa ce sticla a fost adusa la masa. Damn, este 2008, gandurile negre pun stapanire pe toate cotloanele mintii, incercand sa-mi imaginez circuitul in natura al sticlei respective. Vinul e turnat in pahar, analizez putin culoarea. Hmm, nu arata rau deloc, un rubiniu stralucitor, intensitate medie, fara borduri caramizii. Indraznesc sa duc paharul la nas si...surpriza! Fructe rosii bine coapte, pruna proaspata, aluzii lemnoase dar foarte bine integrate in peisaj, intensitatea este medie. Mai apar si ceva condimente uscate, fara urme de lactate sau alte minunatii de genul asta. Indraznesc si mai mult, sorbind putin din neasteptata licoare: atac mediu, lin, cu fruct proaspat, concentratie ok. Aciditate buna, taninuri foarte fine, aproape complet integrate. Final usor condimentat si cu ceva nuante florale, o lungime decenta a post-gustului.

Mai sa fie, imi spun, ia uite de unde sare iepurasul. Vinul este super ok, foarte bine integrat si echilibrat la acest moment. In plus, e o FN foarte aproape de dorintele mele in ceea ce priveste acest soi: medie, delicata, chiar feminina pe alocuri, cu o senzatie placuta de prospetime. Acum nu va ganditi ca mi-am schimbat parerea despre Tohani. Pana la urma, cu o floare nu se face primavara. Am fost doar victima unei alinieri fericite a stelelor. Deci, se poate...


Budureasca Pinot Noir 2009 (Romania)

luni, 14 ianuarie 2013

0 comentarii
Sa fie clar inca de la inceput, este vorba de eticheta neagra a celor de la Budureasca. Am mai incercat un Pinot Grigio din aceeasi gama, dar se pare ca am nimerit o sticla cu probleme: culoare ciudata galben-portocaliu, nas neutru si un gust plat, un soi de amestec de apa, alcool si zahar.

Despre Pinot Noir-ul romanesc, mi-am mai expus parerea pe aici. Spuneam de atunci ca ma enerveaza ce se intampla cu acest soi, pe ale noastre plaiuri mioritice. Suntem recunoscuti in afara ca oferind PN ieftin si bunicel, dar cam atat. Nu inteleg de ce producatorii nostri nu incearca sa ridice stacheta cu soiul respectiv, mai ales ca ne aflam intr-un club destul de select si restrans de tari care se pot lauda ca au conditii perfecte pentru cultivarea acestuia. Sincer, nu stiu ce se intampla, de ce insistam doar pe chestii entry level la PN, cand in afara se da la preturi foarte mari si nimeni nu comenteaza...Ma rog, hai sa descriu pe scurt vinul de la Budureasca, las angoasele deoparte.

Culoare rubiniu deschis, transparent, asa cum ii sta bine soiului. Nas oarecum tipic, cu multe fructe rosii de padure, cirese negre, condimente uscate. Apare si o foarte usoara aluzie de guma de mestecat, care mi-a amintit instant de un Gamay. Gustativ, vinul sta ok, atac usor, delicat, fructe rosii proaspete si suculente. Aciditatea este puternica, poate doar o idee iesita din corp. Final scurt-mediu, usor condimentat.

La factorul baubilitate, vinul sta excelent; se duce pe gat rapid, fara prea multe pauze de filozofat pe tema nemuririii sufletului. Pastreaza destul de bine caracteristicile soiului si mi-a mai placut pentru ca nu e fortat deloc, ci doar lasat sa se exprime atat cat poate duce. Este un vin dragut, dar cam atat. Nu este indeajuns de focusat, de precis, are o structura extrem de fragila si da impresia ca se poate rupe in orice moment. Dragi producatori, stiu ca se poate mai mult, ce naiba? :)





Tenuta Ulisse - Pecorino "Unico" 2011 (Italia)

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

0 comentarii
A fost prima data cand am dat nas in pahar cu un vin al acestui producator destul de apreciat pe la noi. Nici la acest moment inca nu sunt hotarat daca mi-a placut sau ba. E genul de vin atacant, facut sa iti asalte simturile, sa te impresioneze inca de la primul impact. Dar tocmai de aici vin si dubiile mele in ceea ce-l priveste.

Atunci cand am aruncat o privire pe contra-eticheta, mi-am dat seama instant de ce nu m-a incantat din cale afara: "fermentatie la temperaturi ultra joase", "racirea strugurilor prin metoda exclusiva Ulisse", "vinificare in lipsa totala a oxigenului". Pentru multi poate suna foarte misto, cool, high-tech, dar pentru mine inseamna un singur lucru: experiment de laborator. Dar sa trec rapid la disectia acestui Pecorino.

Culoare galben-auriu, intens si stralucitor. Primul impact al nasului este devastator: arome extrem de intense, se trece prin toata gama de fructe albe supra-coapte, mere batute, soc concentrat, citrice, fructe exotice ca ananas, mango si papaya sau alte minunatii de genul. Apar si ceva note de ardei gras si telina, dar sunt ascunse undeva in spate. Gustativ, se continua linia din nas; atac sustinut, puternic si barbatesc, fructat din cale afara. Din fericire, exista si o aciditate destul de sustinuta care mai taie putin din avantul hoardelor fructate. Finalul este mediu, cu ceva aluzii mieroase, putin cam grele si obositoare pentru ale mele papile.

Daca ar fi sa rezum Pecorino de la Ulise, ar suna cam asa: se deschide ca un Sauvignon, continua ca un Chardonnay si termina apoteotic in stil Pinot Gris. Din punct de vedere tehnic, nu prea am ce sa-i reprosez. Este foarte bine lucrat pentru genul asta de vin. La nivel emotional insa, m-a lasat complet rece. Pare exact tipul de vin pe care ajung incet-incet sa-l urasc: realizat exclusiv pentru a impusca distinctii si punctaje cat mai mari. Fani se vor gasi destui, dar in persoana mea nu si-a gasit un aliat. In concluzie, dragii mei, de gustibus si cam atat.

45 lei/sticla - Vinescu.



Domeniul Coroanei - Chardonnay 2011 "Prestige" (Romania)

marți, 8 ianuarie 2013

0 comentarii
Sticla incercata intr-un stabiliment galatean, cu o selectie mai mult decat decenta la capitolul vinuri. Preturi bune pentru un restaurant, gama Prestige de la Segarcea fiind undeva la 40 de lei.

Marturisesc din start ca acest Chardonnay mi-a placut destul de mult, chiar si in conditiile in care nu am beneficiat de instrumentele necesare unei disectii amanuntite. Am fost intampinat de un nas tipic, cu mult mar bine copt, foarte usoare aluzii vanilate, o idee de alune prajite si placute senzatii citrice in planul secund. Gustativ, avem un lichid rotund, cu o prezenta buna pe papile, mult mar din nou, fructe albe si aluzii untoase. Destul de echilibrat, aciditate bine integrata si un final mediu, citric, plus un strop de mineralitate. Cred ca are si putin potential de adormire pe termen scurt, 2-3 ani sa spunem.

Un vin bun si punct.




Geiben - Thornicher Ritsch 1996 Auslese (Germania)

joi, 3 ianuarie 2013

0 comentarii
Stiu ca pe unii i-am disperat cu acest producator dar, cum nu sunt genul care se grabeste cu vinurile, am pastrat destul de multe exemplare achizitionate cu ceva vreme in urma.

Si acest 1996 se inscrie oarecum in linia celorlalte. De fapt, e una dintre chestiile pe care le apreciez la Geiben: vinurile acestei game au o linie comuna, aromatic vorbind, diferentele se fac la nivel de structura si complexitate.

Culoare galben auriu intens, nu din cale afara de evoluata. Nas tipic, cu note de hidrocarburi (dar nu exagerate), miere de salcam, fructe albe bine coapte, flori de tei si eterna mandarina. Gustativ, atacul este extrem de fructat, chiar apasator pe alocuri, iar restul de zahar se simte ceva mai puternic. Aciditatea a dat un pas in spate, vinul fiind salvat de un finish usor citric, dulce-acrisor, care ofera o senzatie de minima tonicitate.

Facand o comparatie cu varianta '95, o consider superioara pe aceasta din urma. Este un vin mult mai fresh, mai elegant, in timp ce '96 se remarca prin fruct din abundenta, corpolenta si este mult mai "gras".  Acum depinde si de preferintele fiecaruia.


Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp