Vina Tondonia Rosado 1995
Olfactiv, acest vin m-a luat complet prin surprindere, inselandu-mi toate asteptarile. Note de cognac, superb completate de puternice impresii autumnale: flori uscate, frunze vestejite, fructe rosii putrede, plus tutun aromat. Nasul acestui rose seamana incredibil de mult cu cel al unui Pinot Noir matur. Complexitate care m-a lasat perplex. Dar surpriza si mai mare a venit la nivel gustativ; o concentratie ireala a fructului, vinul iti invaluie toata gura, nu lasa nici un coltisor neatins. Rotund, cu o greutate lipsita de agresivitate si o puritate care te face sa ramai tamp in fata paharului. Aciditate aflata inca la datorie, iar finalul este interminabil. Dupa vreo 2 minute, am renuntat sa mai cronometrez persistenta aromelor pe bietele mele papile. Nici macar nu m-am obosit sa mai identific aromele, m-am lasat pur si simplu purtat de senzatiile create de acest vin, parca picat de pe alta planeta.
Vina Tondonia Rosado 1997
Poate pare de necrezut, dar varianta 1997 a fost complet diferita de cea din 1995, la toate capitolele. Culoare aduce aminte mai degraba de un alb puternic oxidat, decat de un rose clasic. Nasul este incredibil de proaspat si precis: impresii citrice, biscuiti, o intreaga pleiada de arome care amintesc de o patiserie, cirese albe, petale de trandafiri. La un moment dat, ai impresia ca te afli in fata unei sampanii. Gustativ, vinul debordeaza de tinerete si prospetime, senzatie la care contribuie si aciditatea aflata inca la cote inalte. Mai catifelat decat bruta '95, cu un grad de consum ridicat si cu un final dominat de note citrice si condimente.
Sunt aproape convins ca, in toata lumea asta larga, nu mai exista rose-uri asemanatoare. De fapt, exemplele in cauza cu greu pot fi incadrate in aceasta categorie. In afara de unele aluzii florale, nu au nimic in comun cu un rose "clasic". Dar chiar nimic. Trebuie sa multumesc sansei ca mi-a oferit oportunitatea de a imi scoate in fata astfel de vinuri. Si zeilor care mi-au dat acel dram de nebunie, necesar unei achizitii de acest gen. Nu stiu cati ar risca sa cumpere rose-uri de 16 si 18 ani vechime. Despre pret, va pot spune ca cele 2 sticle au costat cam cat as da pe 1 sticla de rose Minima Moralia. Si cu asta am spus tot. Pe scurt, o experienta absolut incantatoare.
2 comentarii:
Am nimerit '95-ul alaltaieri intr-o forma nu prea reusita.. bine si sursa de achizitie a fost obscura. Dar, nasul a fost cum zice Grigorica, de chilie de maicuta :))))
Sfarsit foarte slab, metalic, oxidativ, fara noima.
depinde si care au fost asteptarile acum; si asta al nostru a fost in stare avansata dar nu uitati ca la Heredia, este stil oxidativ intentionat, asta pe langa oxidarea din timpul invechirii. Pentru mine, nu a avut nici o treaba cu un rose clasic
Trimiteți un comentariu