Daca doriti o analiza la sange si care surprinde vinul perfect din punct de vedere aromatic, puteti arunca o privire la Dan. Eu nu am sa insist asupra unui asemenea tip de descriere. Dar am sa va povestesc putin despre reactiile starnite de acest exemplar. Intotdeauna, am avut o placere aproape sadica de a urmari reactiile provocate de astfel de vinuri, celor implicati in degustarea respectiva. De exemplu, privirile usor pierdute si mimica fetei lui Dan, atunci cand ducea mereu paharul la nas, descoperind un nou set de arome cameleonice. Sau provocarea adusa lui Ionut, cel care s-a plimbat vreo 5 minute dintr-un colt intr-altul al camerei, intrigat peste masura de aceleasi arome care se schimbau cu o frecventa ametitoare. Cand observi asa ceva, este clar ca ai in fata un vin care iti provoaca toate simturile, intelectul si intregul dictionar de descriptori. Si intotdeauna, cele mai intense reactii au fost provocate de vinuri mature sau vechi. Pentru mine, un vin tanar, oricat de bun ar fi, nu va reusi niciodata sa imi testeze simturile cu o asemenea intensitate. Pentru ca exista o limita si o doza evidenta de previzibil. Pe cand, in cazul unui vin vechi, totul este imprevizibil, incepand cu momentul achizitiei si sfarsind cu aromatica generala. Este imperios necesar sa iti dai un reset la hard-ul mental, altfel nu ai nici o sansa de a intelege imaginea de ansamblu.
Despre acest Beausejour nu va pot scrie mare lucru deoarece, asa cum am spus mai sus, cuvintele sunt de prisos. Il pot doar caracteriza ca prezentand un echilibru superb, lipsa completa de agresivitate dar cu o puritate fantastica a fructului chiar si dupa atatia ani, o aromatica extrem de complexa si schimbatoare, o prezenta pe palat care aminteste de matasea fina de calitate, plus o eleganta suprema. Restul e cancan, inclusiv parerea de 2 lei a lui Parker despre acest vin. Nu m-a interesat nimic de genul asta, ci doar de ce am avut parte in acel moment, in paharul care implora sa fie atins de magia licorii...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu