Bianco del Beato 2007 - Fattoria Dei Barbi (Italia)

joi, 30 iunie 2011

0 comentarii
Cred ca cei mai multi dintre care ma citesc au observat afectiunea mea pentru vinurile mature, mai ales cele rosii. Totusi, in ultima vreme, am inceput sa apreciez, din ce in ce mai mult, si vinurile albe asupra carora s-au asternut cativa ani la sticla. Totul a culminat cu acel Vina Tondonia 1991, o minunatie de vin pe care trebuie sa-l incerci pentru a-ti da seama de potentialul unui alb facut la marea arta.

Vinul despre care voi scrie in urmatoarele randuri, a fost achizitionat din magazinul Good Point - Iasi, la pretul de 35 lei. Producator cu renume, an 2007, vin obtinut din soiul Trebbiano si cu un strop de Chardonnay.

Culoare: auriu deschis, cu usoare reflexii verzui.

Nas: complex, predomina notele florale, miere, fagure, ananas, caise dar si o usoara nuanta sarata ce mi-a amintit, din nou, de apa marii.


Gust: plin dar, in acelasi timp, fin, delicat si elegant. Din nou, ceva ananas, cirese albe, zarzare, adieri minerale. Aciditate excelenta, final lung, proaspat, usor sarat si cu o nota amara foarte placuta. Post-gust dominat de accente citrice si ceva mango. Ceea ce impresioneaza este echilibrul acestui lichid; toate componentele sunt perfect asamblate si integrate.

Vinul se afla fix in stadiul in care notele oxidative isi fac datoria, pentru a plusa la capitolul complexitate. Un exemplar de rasa si care demonstreaza ca un vin alb serios poate oferi placeri nebanuite, chiar si celor care nu se dau in vant dupa asa ceva.

Multumiri speciale lui Razvan Avram, cel care mi-a recomandat acest vin.

Bordeaux 2010: noi lansari, vechea poveste

marți, 28 iunie 2011

6 comentarii
Stiu ca acest subiect nu prea intereseaza pe nimeni, dar nu ma pot abtine. Ce sa-i faci, cand obsesia ajunge la cote alarmante? In plus, incepe sa devina din ce in ce mai amuzant acest joc al preturilor in Bordeaux. Abia astept ca bula sa sara in aer pentru ca, daca lucrurile vor merge in aceasta directie, inevitabilul se va produce.

Zilele acestea au mai fost scoase din joben cateva preturi in cadrul campaniei en-primeur 2010, printre care si un nume mare de tot - Chateau Margaux. Nici in acest caz nu am avut parte de vreo surpriza. O astfel de sticla va pleca ex-negociant la infimul pret de 600 Euro, o crestere cu 9% fata de 2009.  Ok, trecand peste aceasta cifra aducatoare de zambete amare, se pare ca Ch. Margaux a cam fost declarat, la unison, cel mai reusit vin din 2010. Daca, pana acum cativa ani, se tot trambita despre cat de bun este raportul calitate-pret pentru vinurile secundare ale marilor proprietati, se pare ca balonul s-a dezumflat si la capitolul asta. Pavillon Rouge 2010 (al doilea vin al Ch. Margaux), se poate gasi cu 108 Euro/sticla, ex-negociant, o crestere aproape dubla fata de 2009 (60 Euro/sticla).

Deja controversatul Cos D'Estournel, cel care a devenit un soi de Pavie cu aer de St. Estephe, a fost lansat la un pret de 198 Euro/sticla, ex-negociant. Dar, surpriza, este in scadere cu 5,7 % fata de cel din 2009. 

Cica reactia clientilor ar fi una pozitiva. Cred si eu, daca ma gandesc la ACEI clienti. Ma indoiesc ca un om normal la cap si care doreste sa consume, la un moment dat, astfel de vinuri, ar scoate atatia bani din conturi. Iata si prezicerea mea: cei care se vor arunca sa cumpere vinurile doar pentru a face specula, cred ca vor pica in groapa sapata chiar de ei. Nu de alta, dar nu stiu cat mai poate suporta piata astfel de cresteri, cu toata China mamii lor cu tot. Ca fapt divers, se pare ca cele mai multe preturi pentru Bordeaux-urile din 2009 stagneaza de ceva vreme. Ha-ha-ha!

Un Chateau Margaux 1985, anyone? Se poate gasi la 388 Euro/sticla, gata maturat si pregatit de lupta. Pai, facand o comparatie cu cel din 2010, e chiar un chilipir :))

Bloggeri si vinuri bune, in dulcele targ al Iesilor

miercuri, 22 iunie 2011

0 comentarii
Dupa cum ati fost anuntati in Gheena virtuala - si sa nu spuneti ca nu stiati - in week-end-ul ce tocmai a trecut (17-19 iunie 2011) a avut loc, la Iasi, o noua intalnire a blogger-ilor de vin. Cum aceasta misiune ingrata presupune un asalt sistematic asupra anumitor organe interne, dar si multe satisfactii, nu am stat prea mult pe ganduri si am purces catre locul unde Creanga si Eminescu o puneau de cate-o sindrofie, cu mult timp in urma.

Participantii de anul acesta au fost: Mona, George, Razvan, Nicusor, Marius Cristian, Bogdan + Geta si, bineinteles, mastermind-ul evenimentului - Razvan Avram. Sa nu uitam si aportul decisiv adus de Ana Maria Nazarie si familia Olteanu, cei responsabili de vinurile Gramma.

Dupa un drum obositor si o durere de cap datorata aerului conditionat din tren, a trebuit sa spun pas primului episod al foileton-ului iesean, si anume o cina la Restaurantul Ralet. Asta e, baieti, stiu ca am pierdut multe bunataturi, ramane pe altadata. Asa ca trec direct la ziua de sambata, care a inceput cu un workshop in compania studentilor de la Jurnalistica. Intalnirea a avut loc in amfiteatrul din cadrul Institutului de Medicina Legala. Nu va inchipuiti acum ca am asistat la vreo disectie de material uman. Din contra, ne-am rezumat la subiecte ce tin de blogging. Trebuie spus ca o surpriza placuta a fost si prezenta lui Dan Dobos, redactor sef la Evenimentul de Iasi, dar si a D-lui profesor Vasile Astarastoaie, ale carui interventii au fost mai mult decat interesante. Dan Dobos a incercat sa ne gadile mandria de blogger cu un material intitulat: "Eu nu sunt blogger". Ce-i drept, discutiile s-au incins la un moment dat, dar sangele mult asteptat nu s-a materializat :)

Dupa aceasta sesiune ce mi-a amintit de vremile studentiei, a trebuit sa ne indreptam catre crama familiei Olteanu, unde eram asteptati pentru o serie de degustari si voie buna. Odata ajunsi pe dealurile Visanilor (cu o vedere superba asupra Iasiului), am fost intampinati de primitoarele gazde si ni s-a adus la cunostinta ce ne asteapta acolo. Dupa aceea, am fost luati in primire de Catalin Zamfir si Iulian Teliban, cei responsabili de vinurile casei. A urmat un tur al cramei, multe explicatii si lamuriri din partea lui Catalin, un tip extrem de deschis si sincer in tot ceea ce spune si face. O astfel de atitudine ar trebui sa aiba mai multi vinificatori de pe la noi. Am incercat toate vinurile produse aici, dintre care tot Aligote-ul 2009 m-a uns cel mai tare la sufletel. Dar sa nu credeti ca acesta  singurul vin bun al casei. Din contra, absolut toate exemplele au fost reusite, marcate de un echilibru ce lipseste multor albe de pe la noi. Am incercat chiar si un experiment de-al lui Catalin, un Muscat Ottonel dulce, vinificat oarecum in stilul Tokaji si cu numai putin de 150g zahar/litru! Daca va imaginati ca e inca unul dintre acele vinuri dulci autohtone de tip bombonica, va inselati amarnic. Acest Muscat m-a impresionat prin echilibrul aromelor si prospetime, cu o aciditate excelenta pentru o asemenea cantitate de zahar. Daca l-ar imbutelia in vreo editie limitata, s-ar gasi cu siguranta musterii.

Dupa ce ne-am despartit de sotii Olteanu si echipa lor, "petrecerea" a continuat la magazinul Goodpoint, pastorit de Razvan Avram si unde trupa s-a intarit cu D-l Valeriu V. Cotea. Cum deja a devenit o traditie in cadrul intalnirilor noastre, fiecare a trebuit sa aduca spre sacrificare o sticla mai deosebita din "colectia" personala. In consecinta, lupta inceputa la Crama Olteanu a continuat si mai aprig, in urmatoarele ore de chinuri bahice. Stiu, multi ar dori sa treaca prin astfel de chinuri, dar credeti ca este chiar asa usor? :)

 Dintre vinurile incercate cu aceasta ocazie, voi aminti doar pe acelea care au iesit in evidenta:
- in viziunea mea, castigatorul serii a fost un Hain Riesling 2009, adus de Mona. Un alb complet, cu fruct, mineralitate, prospetime, aciditate, structura, tot ce vrei.  
- Ciclos Sauvignon Blanc 2010  - Michel Torino (Razvan Avram); neasteptat de retinut si elegant pentru un argentinian, dar nu a reusit sa ma convinga ca ar merita cei aproape 25 Euro, cat costa o astfel de sticla.
- Chateau Pietro 2000 - DVFR (Nicusor); o Tamaioasa Romaneasca dulce, vinificata in stil Sauternes, proaspata si plina de viata la cei 10 ani ai sai; o nota speciala nasului foarte reusit, cu toate ca gustul e cam scurt...
- Nachbil Syrah 2008 (Bogdan); cu un nas ultra, ultra, dar ultra-piperat; gust cam subtire, dar cred ca acest vin e prea tanar si inca neintegrat cum trebuie. Mai dati-i timp la sticla, nu si-a spus inca ultimul cuvant.
- Nectar PX Gonzales Byas (Razvan Jurca); stiam la ce sa ma astept, avand deja o experienta cu acest exemplar.

Bineinteles, dupa cum probabil imi cunoasteti afinitatea pentru "vechituri", trebuie sa amintesc si vinurile ce se anuntau vedetele serii: Brunello di Montalcino Altesino 1978 si Rosso di Montalcino Ferro 1987. Din pacate, varsta acestora si-a spus cuvantul, neoferindu-mi prea multe satisfactii. Baubile, dar deja pe ultima suta de metri a existentei. In domeniul antichitatilor, tot Bordeaux ramane fruncea, oricat si orice s-ar spune despre ele.

La sfarsitul luptelor, ne-am luat ramas bun de la Razvan&Co si am hotarat ca este un moment prielnic sa ne dregem cu o...bere. Duminica, a urmat un drum infernal de obositor intr-un maxi-taxi de lux, la clasa business, si sosirea triumfala in Galati.

Aventura ieseana a luat astfel sfarsit. A fost un week-end de pomina, in compania unor oameni deosebiti si a multor vinuri bune. Pe data viitoare, dragii mei!

Blogmeet la Iasi - iunie 2011

miercuri, 15 iunie 2011

0 comentarii
In perioada 17-19 iunie 2011, va avea loc la Iasi, a doua intalnire "oficiala" a bloggerilor de vin mioritici. Detalii despre programul acestei adunari puteti gasi pe blog-ul lui Razvan Avram, organizatorul evenimentului, dar si pe site-urile celorlalti confrati in ale scrisului de vin. Voi reveni cu amanunte, dupa ce voi scapa teafar si din aceasta noua incercare :)

Tsinandali 2005 - Tiflisi Marani (Georgia)

marți, 14 iunie 2011

13 comentarii
In timp ce savuram acest exemplar, ma gandeam cat de ciudat este, cateodata, sa nu prea ai de unde sa apuci un vin. Atunci cand esti asaltat de soiuri familiare, gen Chardonnay, Sauvignon Blanc sau mai stiu eu care, iti vine destul de greu sa descrii ceva diferit si care iese din tiparele obisnuite. Cam asa a fost situatia cu acest vin georgian din regiunea Tsinandali, obtinut din soiurile Rkatsiteli si Mtsvane. Stiu ca, probabil, aceste denumiri nu va spun mare lucru, dar este de inteles. Georgia are sute de soiuri autohtone, de care n-au auzit decat cei din zona. Dupa ce am incercat mai demult un Saperavi al aceluiasi producator si, cum nu sunt un mare fan al rose-urilor, m-am hotarat sa-mi incerc norocul cu acest alb georgian. Si n-am regretat, cu toate ca anul inscris pe eticheta i-ar face pe multi sa-l ocoleasca. Din fericire, am avut noroc inca o data.

Culoare: surpriza mare - galben-pai extrem de deschis, de parca vinul a fost produs anul trecut.

Nas: aici lucrurile s-au complicat putin. In primul rand, nici o urma de oxidare, lucru remarcabil tinand cont de varsta vinului. Deodata, m-am simtit transportat pe litoral, adulmecand briza marii. Nuante sarate, minerale, dar si usor amarui (migdale); ceva citrice pe acolo, dar nu din cale afara de evidente, si cateva tonuri florale. Din categoria fructelor, mai mult de mar verde nu prea am putut detecta. Nu tu piersicuta, caise sau alte minunatii tropicale.

Gust: aici, registrul e cam acelasi ca in cazul nasului; atac proaspat si destul de elegant, mar verde, mijloc citric, aciditate inca foarte buna pentru varsta vinului. Final mediu si post-gust dominat de tuse minerale, sarate si o usoara amareala (sambure de caisa), dar din aceea placuta, deloc dezagreabila (cel putin, pentru mine).

Pentru cei 17 lei cheltuiti (Real), acest Tsinandali este un best-buy. Totusi, daca sunteti fanii fructului, baricatelor si onctuoaselor, este de evitat. Nu veti gasi asa ceva aici.

Morbid Angel - Illud Divinum Insanus...what the fuck?!

duminică, 12 iunie 2011

6 comentarii
Pe langa vinuri, calatorii si alte chestii insignifiante, mai am o mare pasiune: muzica rock sau, mai exact, metalul extrem. Acum, cei care asculta asa ceva, nu cred ca se poate sa nu fi auzit macar de Morbid Angel. O trupa americana ce a avut o contributie decisiva la ducerea la rang de arta a unuia dintre cele mai extreme genuri muzicale: death metal. Albume ca Altars of Madness, Blessed are the sick sau Covenant, sunt adevarate icoane la care se inchina cu sfintenie fanii acestui gen.

Dupa o pauza de 8 ani, timp in care a revenit si front man-ul David Vincent, Morbid Angel au lansat de curand un nou album -  Illud Divinum Insanus. Trecand peste numele greu de retinut si pompos din cale afara, materialul asta s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari dezamagiri din "cariera mea" de metalist. Dupa o scurta cautare pe Gugal, se pare ca acelasi sentiment este impartit de 99% dintre cei care au ascultat aceasta tampenie. Atat Vincent, cat si Trey Azagtoth (chitaristul si mastermind-ul trupei), ne-au lasat de inteles, mai demult, ca noul album va fi putin mai experimental. Ok, nu-i bai. Morbid Angel au incercat mereu sa impinga barierele death metal-ului. Dar de aici si pana la abominatia numita Illud bla bla, e cale luuunga. Comparatia cu unul dintre cele mai mari flop-uri din istorie - St. Anger al celor de la Metallica - este pe deplin meritata.

Nici nu stiu de unde sa incep cu descrierea. Ideea de baza e ca acest album are o gramada de faze industrial/tehno/nu-metal, etc. Problema nu e prezenta acestor elemente, ci faptul ca sunt imbinate atat de prost si neinspirat, de-ti vine sa arunci boxele pe geam. 8 ani de zile, oameni buni! Si asta e tot cu ce poti veni, mai ales cand te numesti Morbid Angel?! Nu asteptam o mare capodopera, dar macar ceva batranesc si de bun simt se putea incropi. Nu sunt impotriva experimentarii in muzica, dar sa fie facuta cum trebuie. Sa simti ca e naturala, nu doar aruncata in concept doar asa, la marele misto. Cand asculti piese ca "Too Extreme!", “Destructors VS The Earth/Attack”sau incredibil de inutila si abominabila "Radikult", nu-ti ramane decat sa aprinzi o lumanare pentru Morbid Angel si sa asisti la moartea lipsita de sens si glorie a deja fostilor maestri. Unde mai pui ca astea sunt si cele mai lungi piese de pe album, asta ca sa fie meniul complet si sa-ti dai palme incontinuu pentru a te trezi dintr-un cosmar. Imaginati-va un mix de Rob Zombie, Combichrist, Nine Inch Nails si Marilyn Manson, doar ca infinit mai prost gandit si executat. Cred ca si cei enumerati mai sus ar da ochii peste cap. Ce-i drept, exista si cateva piese pure death metal, dar pana si acelea sunt mediocre, fara pic de zvac si inspiratie. Vocea lui Vincent e prea ridicata in mixaj, iar productia lasa mult de dorit.

O fi Trey fan al unor asemenea sonoritati dar, daca tii musai sa faci asa ceva, de ce naiba nu-ti peticesti un proiect solo? Orice, numai nu scoate asemenea porcarii cu numele Morbid Angel pe coperta. Pur si simplu, nu se pupa si nu este o miscare inteligenta. Si inca ceva: dragii mei Trey si David, va rog din suflet sa nu mai declarati ca Illud este o lucrare geniala, pentru ca insultati si ultimul dram de inteligenta al fanilor ce v-au fost loiali de la inceput.

RIP Morbid Angel!

Mai jos puteti auzi piesa "Radikult". Felicitarile mele pentru cei care vor rezista pana la sfarsit. Body Count is in da house, fuck yeah!

P.S. Va trebui sa beau un vin de Lume Noua, care sa mai ia rapid de cap si sa uit ca am ascultat asa ceva...


You lucky bastards!

vineri, 10 iunie 2011

0 comentarii
Uitati cu ce se ocupa unii, in timp ce noi ne luptam cu fetesti si grase :) Un film postat de Jamie Goode.

P.S. Tipului din dreapta imaginii i-ar trebui aplicata o corectie zdravana pentru ca scuipa asa minunatii.

Bye-bye Bordeaux!

5 comentarii
In aceste vremi tulburi, in care multi asteapta cu sufletul la gura sa vada ce antrenor cu raspundere limitata va aduce Jiji la Steaua sau daca Hagi va spune "Da" nationalei, pe mine ma intereseaza chestii complet neinteresante. Mai exact, ce preturi mai fata cei din Bordeaux, pentru slavitul an 2010. Asa ca revin cu ceva noutati de pe frontul campaniei en-primeur pentru Bordeaux 2010. Dupa cum era de asteptat, vinurile acestui an au fost ridicate in slavi la unison, s-au impartit note mari cu marinimie, etc. Nimic nou, totul s-a desfasurat conform planului.

Dupa iuresul degustarilor, toata lumea astepta sa vada unde se vor plasa preturile, mai ales fata de cele din 2009, atunci cand s-a ajuns pana in stratosfera. Ei bine, daca unii credeau ca 2009 a reprezentat un varf de netrecut la acest capitol, s-au inselat. In, probabil, cea mai lenta campanie en-primeur de pana acum, cateva proprietati au indraznit sa-si lanseze preturile. Dupa cum banuiam, cele mai multe au pornit cu tarife mai mari decat cele din 2009, iar cativa le-au pastrat la acelasi nivel. Dintre numele mari, surpriza cea mai placuta de pana acum a fost Sociando-Mallet, cu un pret de pornire de 22,5 Euro, mai scazut cu 15% fata de 2009.

 Ieri, insa, a avut loc o mare nenorocire, ce a dat planurile multora peste cap si care mi-a demonstrat, inca o data, ca anii recenti din Bordeaux nu merita atentia consumatorilor obisnuiti. Chateau Pontet-Canet (5eme grand cru classe), o proprietate cu o ascensiune fulminanta in ultimii ani, a lovit cu ciocanul lui Thor in capatanile tuturor: 100 Euro/sticla, ex-chateau! Ceea ce inseamna ca ex-negociant, pretul va fi mai mare, in functie de cat isi adauga fiecare. Inteleg ca Pontet-Canet a crescut mult in calitate, ca s-au facut investitii, bla-bla, dar pretul asta de pornire deja se apropie de nivelul unor super-second-uri gen: Montrose, Pichon sau Ducru. Nebunie curata, cam asta a ajuns Bordeaux, in zilele noastre.

La preturile astea, mult laudatul an 2005 a ajuns deja un chilipir. Eu voi ramane in continuare cu vinurile mai vechi din aceasta regiune si care, culmea, au devenit mult mai atractive, in primul rand financiar vorbind.

Cum sa cumperi Petrus cu 2,50 Euro/sticla

miercuri, 8 iunie 2011

8 comentarii
Nu, nu este o gluma. Aceasta poveste este adevarata, doar ca are un pestilential miros de frauda. Doar nu va inchipuiati acum ca se poate lua un Petrus la pretul asta, prin mijloace ortodoxe.

Confom Decanter, intamplarea a avut loc in Franta, intr-un supermarket Leclerc. O tanara de 23 de ani a fost prinsa cu mata-n sac (scuze, cu Petrus in sacosa), dupa ce schimbase codul de bare al sticlelor respective, cu cel al unor posirci de 2,50 Euro. In treacat fie spus, sticlele de Petrus valorau infima suma de 2500 Euro/buc.

Din cate se pare, astfel de practici sunt la ele acasa, mai ales in cadrul festivalurilor de vin, din cadrul super si hyper-market-urilor franceze.

Acum, stau si ma intreb:

1. Ce naiba cauta Petrus intr-un supermarket (?!), alaturi de vinuri de 2 euro.
2. Cine naiba cumpara Petrus dintr-o asemenea locatie? Evident, ca si la noi, vreun snob neavizat, pesemne.
3. Roboteii numiti vanzatori chiar nu dau nici un fel de atentie la ce se baga sub nasul lor? Evident ca pe noul cod de bare va aparea numele vinului respectiv, iar daca ai fi doar putin atent, ai observa ca nu se pupa cu ce ti-a dat clientul pe banda.
4. Ai mai responsabili de magazinele respective, chiar nu gasesc alte solutii mai sigure pentru astfel de vinuri? Pe toti zeii, vorbim de de un nume de prestigiu care se vinde la preturi astronomice!

si

5. Nu-i asa ca o asemenea intamplare va induce o idee necurata in cap? :)

IWCB 2011: cateva ganduri

6 comentarii
In perioada 26-29 mai 2011, la Aroma Center (Corbeanca, jud. Ilfov) a avut loc International Wine Contest Bucharest 2011 (IWCB).
Concursul international de vinuri a fost organizat de 
- ONVPV, ADAR  (Asociatia Degustatorilor Autorizati din Romania), cu sprijinul Aroma Center si FSR (Federatia Somelierilor din Romania) si sub patronajul OIV (Organizatia Internationala a Viei si Vinului).
 
Concursul a reunit 58 producatori / importatori de vinuri din Romania si din strainatate. Au fost inscrise in concurs 309 vinuri. Juratii au fost atat de pe meleaguri mioritice, cat si de prin lumea larga.


Au fost acordate 92 medalii, dupa cum urmeaza:
- 2 Mari Medalii de Aur
- 58 Medalii de Aur
- 32 Medalii de Argint

Lista completa a castigatorilor, medaliilor si punctajelor o puteti vizualia aici.

Si acum, cateva opinii personale vis-a-vis de acest concurs. George  a punctat excelent problemele care transpira, la o prima vedere, asupra deja celebrei liste de medalii si puncte. Nu pot contesta nevoia unor astfel de concursuri organizate pe la noi, si toate felicitarile mele pentru un demers, de altfel, mai mult decat laudabil. Trecem si peste padurea de organizatori, patronaje si tot felul de organizatii. Din cate am inteles, deja s-a iscat un mic scandal din aceasta cauza. Ehh, Romanica, deja ne-am obisnuit.

Dar, uitandu-ma prima oara pe lista castigatorilor, nu am putut sa nu zambesc putin. Surprize? Nicidecum. In primele 10 pozitii, 7 vinuri sunt dulci. Nu este o mare mirare, se intampla in mod frecvent in concursurile organizate la noi. Daca pe degustatorii autohtoni ii inteleg sa aprecieze mai mult astfel de vinuri (obiceiurile vechi mor greu sau chiar deloc), nu prea imi pot explica de ce si strainii intra in aceasta hora. Acum, nu stiu daca degustarea si punctarea s-au facut pe categorii separate sau la gramada. Castigatorii sunt pusi la gramada in lista. Vinuri vechi laolalta cu vinuri tinere, dulci cu seci, vinarsuri, etc.

Sincer, notele ma intereseaza mai putin spre deloc. Dar pe consumatorul obisnuit e posibil sa-l influenteze destul de mult. Cand vezi ca Vita Romaneasca impusca 89 de pct si Cuvee Charlotte nici macar 84 de pct, te uiti cam stramb si te intrebi ce-i in neregula. Pai, nimic. Dupa cum trambitez de ceva timp incoace, asta se intampla in concursuri. Vinurile complexe si care nu iti explodeaza in fata, vor fi defavorizate. E aproape o lege nescrisa. De aceea, cu toate ca nu contest o anumita utilitate a concursurilor de profil, nu le pot da o atentie prea mare. Au destule hibe incat sa fiu circumspect cand apar rezultatele.

In final, doresc sa adresez felicitari speciale celor de la SCDVV Bujoru, cei care au luat o medalie de aur cu un Riesling 2009 Printesa Covurluiului. Stiu, e dulce, dar lasati-ma sa fiu mandru ca se misca ceva si la Galati :)

Senzational! Aici puteti afla unul dintre secretele lui Robert Parker!

luni, 6 iunie 2011

5 comentarii
Senzational, mirobolant, incredibil! Tocmai am aflat un mic secret murdar despre guru Parker si al sau modus operandi atunci cand degusta vinurile. Sunteti gata? Ati pregatit caietelul si pixul pentru a lua notite? Ok, sa-i dam drumul.

Povestea incepe cu David Bolomey, un importator olandez de vinuri. Acesta s-a hotarat sa faca o scurta vizita in Languedoc, mai exact la Chateau de la Negly, un foarte cunoscut producator din zona. Din cate stiu, vinurile acestei proprietati se pot gasi si in Romania, daca sunteti interesati. Dupa ce David a degustat mai multe vinuri ale casei, a aflat ca si Robert Parker aterizase acolo, cu o saptamana in urma. Curios din fire, David a intrebat ce parere si-a facut avocatul nostru favorit despre vinurile incercate aici. Dylan Tabaret, gazda din acel moment, s-a uitat pe sub sprancene la David si l-a intrebat oarecum timid: "Chiar vrei sa stii?". Ei, la naiba, doar e vorba de Parker, normal ca dorim sa stim cum si ce face omul in astfel de ipostaze. Si acum, urmeaza o informatie top-secret, dezvaluita cu sfiala muritorilor de rand. Citez: "Parker miroase vinul, apoi iese afara vreo 20 de metri, si sopteste in reportofonul sau ascuns sub haina, pentru a nu fi auzit. Dupa aceea, intra inapoi fara nici un fel de expresie pe fata si nu spune nimic". Dar stati asa, ca nu e tot. Se pare ca in aceeasi zi, mai pe seara, oamenii au luat masa intr-un restaurant din zona. Printre altele, s-a servit si un Rivesaltes din 1926. Ghiciti ce a facut Parker. Evident, si-a grait impresiile in acelasi reportofon, fara ca cineva sa auda ceva. Dylan incheie cu o usoara nota de confuzie: "Mi s-a parut destul de ciudat".

Povestea ia sfarsit. Si acum parerea proprie si personala a subsemnatului. Sa zicem ca inteleg acest comportament al lui Parker, in cazul vinurilor produse de Chateau de la Negly. Vorba lui David: intr-o lume in care toti cei implicati asteapta cu infrigurare ciocanul final al americanului, secretul este necesar. Dar, sa-mi fie cu iertare, cand esti la masa, intr-o atmosfera destinsa, oarecum neoficiala si bei un vin oarecare, de ce naiba trebuie sa folosesti aceeasi "tehnica"? Deja vorbim de secretomanie dusa la rang de arta. Normal ca bietului francez i s-a parut ciudata intreaga scena.

Sper sa mai vin, in curand, si cu alte amanunte picante din viata tumultoasa a lui Parker.Va multumesc pentru atentie!

Chateau de la Negly

Rotenberg Merlot Ceptura 2007 (Romania)

duminică, 5 iunie 2011

4 comentarii
Daca ar fi sa caracterizez, intr-un singur cuvant, vinurile realizate de Misa Rotenberg, ar suna cam asa: visina. De toate felurile inchipuite si neinchipuite. Cam aceasta este nota dominanta si in acest Merlot de gama superioara, din portofoliul Rotenberg. Doar 10 000 de sticle produse, single vineyard - Dealul lui Stelus. Sa purcedem la disectie...

Culoare: rubiniu mediu, nu din cale afara de intunecat (semn bun pentru mine)

Nas: bineinteles, visine si iar visine; ba proaspete, ba confiate, ba din visinata. Volatili destul de puternici, ceva senzatii de ciocolata cu rom si vanilie. Dupa ce prinde putin aer, vinul devine ceva mai afumat si condimentat (piper alb, oregano, rozmarin). Plus ceva nuante carnoase si sangvinice. La un moment dat, acest nas mi-a adus cu cel al unui Syrah, pe ici si colo.

Gust: prezenta buna in gura, atac direct, fara prea multe subtilitati. Din nou, visine, fructe de padure, condiment. Taninii sunt abundenti, dar destul de slefuiti. Final lung si post-gust persistent, dominat de nuante lemnoase, cirese negre, ciocolata amaruie si putin piper. Ceea ce salveaza insa vinul de la a fi inca o bomba de fruct fada si plictisitoare, este aciditatea extrem de pronuntata si care aduce o nota binevenita de prospetime.

In concluzie, un Merlot modern si tipic pentru Rotenberg, cam monolitic per total dar cu o vinozitate placuta si structura destul de reusita. Mai este chiar si loc de imbunatatire, potentialul de invechire fiind indiscutabil. Nu sunt un mare fan al acestui stil care scoate fructul in fata, dar nici nu pot spune ca se exagereaza in acest sens, a la Australia sau California. De fapt, sa fiu sincer, daca nu era acea aciditate ridicata din final, as fi judecat mult mai dur vinul de fata.

Later edit: am uitat sa mentionez ca exemplul de mai sus a fost o mostra primita de la producator.

A fi sau a nu fi critic pana la capat

miercuri, 1 iunie 2011

10 comentarii
Citeam zilele trecute pe blog-ul lui Chris Kissack, despre un nou scandal in lumea criticilor de vin. Cine putea fi marul discordiei? Evident, acelasi controversat Chateau Pavie. Dupa cum cred ca unii dintre voi cunoasteti, Pavie 2003 a fost, in trecut, subiectul unui schimb foarte dur de replici, intre Parker si Jancis Robinson. Ridicat in slavi de avocatul de Maryland, etichetat drept "ridicol" de Jancis. Intre timp, lucrurile s-au mai calmat.

John Gilman
Dar iata ca Pavie 2010 reaprinde discutiile intre doi critici de vin. Pe de o parte, cum era de asteptat, se afla acelasi Parker, care i-a acordat un puctaj preliminar de 96-98 puncte. De cealalta parte a baricadei nu mai este Jancis, ci John Gilman (View from the cellar), un critic destul de respectat in lumea jurnalismului de vin, chiar daca multi nu au auzit de el. Acesta a tras cu toate tunurile din dotare in Pavie, considerandu-l "absurd de supra-copt, neplacut la gust si complet dezechilibrat". Si acum vine nota, acest balaur ce scoate flacari pe nas la sfarsitul impresiilor: 47-52+ ! :)). Aici sunt de acord cu Chris, nota este cam dura si exprima mult prea extrem parerea lui Gilman vis-a-vis de Pavie 2010. Sa fim seriosi, pe scara celor 100 de puncte, aceasta nota ar fi echivalentul lui 0. Dar nu aici este problema, ci reactia fanilor parkerieni si pavieni, asta ca sa folosim un limbaj demn de Star Trek. Pe forumul lui Parker s-a declansat un adevarat iures impotriva lui Gilman, si nu neaparat a parerii sale despre Pavie. Toti au impresia ca Gilman incearca sa-si faca reclama, doar pentru simplul fapt ca are o parere completa antagonica celei exprimate de Parker. Ce tampenie! Clasic: cine nu-i cu noi, e impotriva noastra. Si aici ii dau dreptate lui Chris; omul este critic la adresa vinului, nu incearca sa declanseze vreo miscare anti-Parker. Ceea ce ma enerveaza cu adevarat este metoda demna de CIA sau NSA sau alte servicii secrete de pretutindeni; atunci cand vrei sa contracarezi o opinie periculoasa, cauta orice mijloace de a discredita persoana care si-a exprimat opinia respectiva. Din nou, clasic...

Trebuie sa recunosc faptul ca apreciez enorm curajul lui Gilman de a fi critic pana la capat cu vinul respectiv. O astfel de situatie ma face sa-mi pun intrebari. Vrem, nu vrem, chiar si noi, bloggerii de vin, suntem un soi de critici. Cand iti dai cu parerea despre un vin sau altul, devii automat critic. Bine, nu spune nimeni ca trebuie sa ne comparam cu alde Parker sau alti jurnalisti influenti. Doar ca, din punct de vedere strict "tehnic", facem cam acelasi lucru. Este necesar sa fim cateodata critici pana la capat cu un vin? Sau putem alege calea eleganta de mijloc, cea in care incercam sa ne pastram cat mai mult obiectivitatea? Adica ceva de genul: acest vin este bine facut, doar ca nu este stilul meu, etc, etc. Pentru ambele variante, fiecare are argumente cat se poate de valabile.

Totusi, cred ca ar trebui sa fim ceva mai incisivi cu anumite exemple, sa avem curajul de a ne exprima opinia sincera si necenzurata. Fratilor, nu-mi place neam un vin ultra-modern, bomba de fruct si mega-alcoolic, chiar daca in aparenta este un vin fara defecte? Ce-ar fi sa spun direct ca nu-mi place si gata? Pana la urma, este doar o opinie personala si trebuie luata ca atare. Avem nevoie de mai multe pareri de genul celor ale lui Gilman. Lumea criticilor de vin incepe sa devina un soi de mare hora in care toti se tin de mana si danseaza la unison pe aceeasi melodie. Toata lumea este fericita, toti au pareri similare asupra unor vinuri, totul este roz si uite asa te asiguri ca vei primi o invitatie pentru urmatoarea campanie en-primeur. Poate chiar trebuie ca toti acesti specialisti sa-si merite eticheta de "critici"...

Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp