Unul dintre capitolele cele mai interesante din aceasta carte il reprezinta o istorie a clasificarilor neoficiale, dinainte de celebrul deja moment din anul 1855 (prima clasificare oficiala a vinurilor din regiunea Bordeaux). Istoria de care pomeneam este foarte putin cunoscuta publicului larg, fiind mentionate informatii destul de vagi cu privire la existenta clasificarilor respective. Si, credeti-ma pe cuvant, au fost destule tentative de a clasifica vinurile bordeleze inainte de 1855. Este si motivul pentru care imi voi prezenta aceasta saga pe parcursul mai multor episoade. Va avertizez ca voi prezenta liste complete cu multe nume, asa ca nu va condamn daca veti acuza o stare acuta de plictiseala. Asta daca are cineva rabdare sa-mi citeasca chestiile neinteresante pana la capat. Inca un motiv pentru care am pornit acest demers este sa va arat decalajul enorm dintre EI si NOI. Pentru ca noi defilam in continuare cu sloganuri ieftine, gen "traditie milenara", fara vreun rezultat cu adevarat notabil in tot acest amar de vreme; in timp ce la ei, pe la mijlocul sec.18, existau firme de brokeraj si directii de marketing bine puse la punct. Ati prins ideea, nu? Povestea poate sa inceapa.
Pentru inceput, este demn de remarcat ca, dintre cele 4 premiers crus - Lafite, Latour, Margaux si Haut-Brion - cel din urma a fost prima proprietate din Bordeaux care si-a castigat notorietatea in randul comerciantilor si consumatorilor acelor vremuri. Nu am mentionat Mouton deoarece, dupa cum probabil se stie, a devenit premier cru abia in 1973. Dupa cum spuneam, Haut-Brion (pe atunci cunoscut si drept Pontac, dupa numele proprietarului) a fost vinul emblematic al secolului 17 si inceputului de sec.18. Chiar si celebrul filosof John Locke, in urma unei vizite la Haut-Brion in 1677, depune marturie despre inaltul prestigiu si preturile ridicate de care se bucura proprietatea in cauza. Lafite, Latour si Margaux incep sa-si ocupe locurile pe care troneaza chiar si in zilele noastre, abia la rascrucea dintre secolele mai sus amintite. In primele decade ale sec. 18, aceste 4 vinuri erau deja cele mai cautate pe pietele de export (in special Anglia, Olanda si Hamburg).
 |
| Chateau Haut-Brion, anul l900 |
Se poate considera ca prima tentativa de clasificare a vinurilor de Bordeaux apartine unui anume J. Bruneval. Acesta, intr-o scrisoare datata 1723 si adresata lui Henry Powell (responsabil de pivnita Printului de Wales), mentioneaza cele 4 mari vinuri ca fiind si cele mai bune. Ca fapt divers, Bruneval descrie favorabil si Chateau d'Issan (Margaux). O a doua tentativa a fost facuta intr-un raport anonim francez, din anul 1730, si din care voi cita cateva randuri: "Vinurile rosii pot fi clasificate in trei clase principale. Prima contine proprietatile Pontac, Lafitte (sic) si Chateau de Margo (sic), care se vand pentru 1200 pana la 1500 de livre per butoi. Englezii sunt cei care cumpara in principal aceste vinuri. A doua clasa este formata dintr-un numar mare de proprietati, al caror pret variaza de la 300 la 500 de livre per butoi. A treia clasa include vinuri al caror pret este intre 100 si 200 de livre per butoi (...)". Din pacate, nu exista nici o informatie privind numele proprietatilor considerate ca facand parte din a doua si a treia clasa.
Iar acum, ajungem la ceea ce poate fi numita prima clasificare serioasa a vinurilor din zona Medoc, bazata pe Arhivele firmei de brokeraj Tastet and Lawton. Lista a fost intocmita de profesorul Rene Pijassou, in a sa carte "Le Medoc", informatiile fiind extrase din arhivele firmei mai sus amintite, pe o perioada cuprinsa intre anii 1741 si 1774. Principalul criteriu de selectie l-a reprezentat media preturilor en primeur (in livre per butoi). In cele ce urmeaza, voi prezenta lista completa, cu mentiunea ca voi aminti pretul doar pentru premiers crus (ordinea fiind oricum descrescatoare):
- Haut-Brion 1458
- Lafite 1278
- Margaux 1275
- Latour 1215
- Leoville
- Brane-Saint-Julien (mai tarziu, Lagrange)
- Calon-Segur
- Lascombes
- Marquis-de-Terme
- Gruaud (Larose)
- Brane-Mouton (mai tarziu, Rothschild)
- Gorse (mai tarziu, Brane-Cantenac)
- Malescot
- Petit-Cazaux, Margaux (lipsa informatii suplimentare)
- Pouget
- Pontac, Margaux (lipsa informatii suplimentare)
- Rauzan
- Desmirail
- Issan
- Pichon-Longueville
- Giscours
- De Gasq (mai tarziu, Palmer)
- La Chesnaye (legaturi cu Lanessan, din cate se banuieste)
- La Colonie (incorporat mai tarziu in Malescot)
- Bergeron (mai tarziu, Ducru-Beaucaillou)
- Goudal, Cantenac (lipsa informatii suplimentare)
- Beychevelle
- La Tour-de-Mons
- Citran
- Lynch-Bages
- Duluc (mai tarziu, Branaire Ducru)
- Pontet-Canet
- Paveil (de Luze)
- Pontet-Saint-Julien (mai tarziu, Langoa Barton)
- Pomies, Ludon
- Lafon (Rochet)
- Fourcas Hostein
 |
| Thomas Jefferson |
Voi incheia acest episod cu lista unui personaj care nu mai are nevoie de nici o prezentare: Thomas Jefferson. Dupa cum probabil se stie deja, acesta a fost un mare pasionat de vinuri, in special frantuzesti. Perioada in care a fost Ministru al SUA in Franta, i-a permis sa viziteze multe podgorii, inclusiv pe cele din Bordeaux (1787). Jefferson nu s-a limitat la a fi doar un avid consumator si colectionar, ba chiar a intocmit o lista in care a clasificat cele mai cunoscute vinuri din zona in 3 mari categorii:
Premiers Crus - 1500 de livre per butoi
- Margaux
- La Tour
- Haut-Brion
- Lafitte (sic)
- Rauzan
- Leoville
- Gruaud-Larose
- Kirwan
- Durfort
- Calon-Segur
- Mouton
- Gorse (Brane-Cantenac)
- Arboete (Lagrange)
- Pontet-Canet
- De Terme
- Candale (Issan)
Ce putem observa aici? In mare, situatia ramane neschimbata in raport cu lista Tastet and Lawton, doar ca avem mai putine nume de aceasta data. In a doua categorie este interesant ca, in afara de Kirwan, toate celelalte nume si-au pastrat pozitiile si in clasificarea din 1855. Mouton inca era timid la capitolul preturi, dar va recupera mai tarziu. Iar, per total, preturile vinurilor din a doua si a treia categorie au inceput sa creasca destul de mult, mai reducand din deficitul avut vis-a-vis de cei 4 grei.
Va urma
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu