Din punct de vedere calitativ, ambele exemplare sunt cam la acelasi nivel: vinuri bune, corect construite tehnic si cu un aer modern. Exprima o viziune destul de unitara asupra soiului dar, cu toate acestea, exista cateva elemente subtile care le diferentiaza. Nu, nu ma refer la "terroir" aici, ci mai degraba la filozofia fiecarui vinificator in parte. Atat Arezan, cat si Iacob afiseaza notele regulamentare de pruna (cand proaspata, cand afumata), sunt condimentate nevoie mare si au o corpolenta medie per total. Fruct bine copt, extractivitate destul de ridicata, nivel generos de alcool.
Pentru mine, cel putin, diferenta s-a facut intr-un singur departament: nivelul de prospetime, raportat la evolutia in timp a celor doua vinuri. Dupa cum remarcam si in recenzia pentru unvinpezi.ro, Arezan mi-a mers la suflet in prima ora dupa deschiderea sticlei. Odata cu trecerea timpului, s-a transformat in ceva ce nu agreez din cale afara: notele grele de fruct dulce pe final au preluat controlul, oferind senzatia ca vinul se lipeste de cerul gurii. Astfel, prospetimea de care aminteam s-a cam pierdut. In schimb, Iacob a afisat o evolutie mult mai liniara in timp, pastrandu-si registrul mediu si suculent pana am reusit sa dovedesc sticla. Tot la capitolul diferente subtile, as remarca o consistenta mai expresiva in mijloc pentru Arezan, in timp ce Iacob trece usor in fuga peste acest aspect.
La sfarsitul zilei, fiecare isi decide propriul favorit. Eu am preferat sa ma bucur de faptul ca am avut in fata doua Fetesti Negre bine facute si fruntase pentru categoria lor de pret.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu