Chateau Grand Mayne 1986 - St. Emilion GCC (Franta)

Un grand cru classe din St. Emilion, recunoscut de obicei ca un vin ce foarte rar dezamageste. Am riscat putin, mai ales datorita anului de recolta deloc grozav pentru St. Emilion si Pomerol. Dar cum putin masochism nu trebuie sa lipseasca din arsenalul unui iubitor de vinuri, m-am hotarat sa achizitionez aceasta sticla si datorita pretului destul de bun. Astfel, nu aveam mari asteptari de la ast vin, doar sa fie ceva ce pot bea cat de cat cu placere.

1986 s-a prezentat bine pana in momentul recoltei. Daca cei din Medoc au avut succes in acest an, cei din St. Emilion si Pomerol s-au confruntat in perioada respectiva cu o puternica furtuna ce a maturat o buna parte din podgorii. In consecinta, cele mai multe vinuri din aceste regiuni au avut un caracter diluat. Doar cei mai constiinciosi au facut o selectie la sange a fructului si au reusit sa scoata vinuri cat de cat calitative. Dupa ce am incercat acest Grand Mayne, se pare ca cei responsabili de proprietate au facut parte din ultima categorie.

Culoare: sanatoasa, rubiniu destul de intens, cu o pronuntata bordura caramizie.

Nas: ca la carte pentru un Bordeaux matur; usor volatil la inceput, cu nuante puternice de cedru, tutun aromat, coacaze, cirese negre. Dupa ce a prins putin aer la bord, au aparut tuse intense de boaba de cafea, piele si ciocolata amaruie.

Gust: aici, vinul s-a prezentat neasteptat de bine. Atac usor, elegant, dar cu o concentratie surprinzatoare a fructului, echilibrat foarte bine de o aciditate sustinuta si revigoranta. Taninii sunt complet integrati, iar finalul scurt spre mediu este dominat de cirese negre, visine si condimente. Post-gust fructat, destul de persistent. Cel mai nimerit termen pentru a descrie acest Grand Mayne ar fi "suculent".

Oricum, aceasta senzatie de prospetime nu a tinut decat vreo 2 ore. La momentul cand a ajuns George pe la mine, vinul deja intrase in declin, nasul fiind dominat de o senzatie cam exagerat de mentolata si afumata; gustul, desi in continuare elegant, a prezentat sustinute accente vegetale si finalul a devenit cam abrupt. Totusi, fructul era inca acolo, coacazele jucand rolul principal.

In concluzie, ma pot declara multumit. Pentru un vin alcatuit, in mare parte, din Merlot si care are aproape 25 de ani de viata, plus anul deloc reusit, Grand Mayne 1986 a fost o surpriza placuta. Ma intreb cum o fi o astfel de sticla dintr-un an cu adevarat bun...