Soare Cabernet Sauvignon 2005 - Vinarte (Romania)

Stai si te intrebi cateodata cate cuvinte sunt necesare pentru a descrie un vin cu adevarat bun. Sa fiu scurt si la obiect sau sa povestesc pe indelete senzatiile pe care ti le ofera un astfel de exemplu? Cred ca intotdeauna am preferat prima varianta, deoarece prefer ca vinul respectiv sa-si spuna singur povestea, dupa ce a fost turnat in paharul lui x sau y.

Cat priveste acest Soare 2005, s-a tot scris despre el pe blog-uri sau alte site-uri de specialitate. Sunt complet de acord cu George, a carui "recenzie" o puteti savura aici. Cam aceleasi senzatii le-am incercat si eu. Inca o data, se demonstreaza faptul ca asemenea vinuri mai deosebite se exprima cel mai bine in intimitatea propriului barlog, unde ai timpul sau rabdarea necesara de a le diseca. Pentru ca, dragii mei, ast vin de care vorbim acum are nevoie de mult timp pentru a-si etala calitatile si complexitatile.

Destupat, tinut cam jumatate de ora in sticla si turnat. Culoare tipica, rubiniu-intens, dar nu va ganditi la ceva de genul californienelor. Dus paharul la nas si...mutenie totala. Hopa,  imi zic, asta-i o premiera pentru un vin autohton care imi trece pragul narilor. Agit paharul de zor si...nimic. Dar absolut nimic in nas. Ok, imi zic, sa trecem la planul B. Scot decantorul, transfer vinul in recipient si astept rabdator ca oxigenarea sa-si faca datoria. Dupa vreo 2 ore, torn din nou in pahar. Eiii, alta viata. Arome tipice de Cabernet, fructe de padure, putina vanilie, lemn perfect integrat, condimente aromate, dar si note vegetale plus ceva ciuperci. O exprimare clasica, nu va asteptati la ceva modern, pentru ca nu veti gasi asa ceva. Gustativ, vinul este bogat, elegant, din nou fructe rosii, tanini abundenti dar bine integrati, si o aciditate puternica care taie ca o lama prin papile. Ohoho, ce structura si ce surpriza placuta! Final mediu spre lung, post-gust dominat de condimente si cirese negre.

Cam astea au fost senzatiile create la inceput. Dar, ceea ce m-a surprins cu adevarat este caracterul cameleonic al vinului. Dupa ce se deschide, Soare evolueaza permanent in pahar. De fiecare data cand duci paharul la nas, simti altceva. Pentru ca, treptat, si-au mai facut aparitia si senzatii de piele, tutun aromat, alte note vegetale si leguminoase. Chiar si a doua zi, vinul s-a prezentat foarte bine, transformandu-se in ceva mai intunecat, mai grav, cernelos, dar fara acea senzatie de amareala care a devenit un soi de trademark la multe Cabernet-uri mioritice.

Un vin excelent, complex si cu destui ani de viata in fata sa. Fructul, taninii si aciditatea debordanta ii asigura o evolutie lina si tihnita, in continuare. Din punctul meu de vedere, nu a ajuns inca la apogeu, indiciu dat atat de incapatanarea lui de a sta "inchis" multa vreme, dar si de evolutia sa la pahar. Si, inca o data, nu pot sa nu ma gandesc la necesitatea de a incerca un astfel de vin, dupa ce au trecut cativa ani peste el. Ne bem vinurile de acest calibru mult prea devreme. Este doar o opinie proprie si personala. Dar destul cu vorbele, mai bine il incercati pe propria piele...