Despre Pinot Noir-ul romanesc, mi-am mai expus parerea pe aici. Spuneam de atunci ca ma enerveaza ce se intampla cu acest soi, pe ale noastre plaiuri mioritice. Suntem recunoscuti in afara ca oferind PN ieftin si bunicel, dar cam atat. Nu inteleg de ce producatorii nostri nu incearca sa ridice stacheta cu soiul respectiv, mai ales ca ne aflam intr-un club destul de select si restrans de tari care se pot lauda ca au conditii perfecte pentru cultivarea acestuia. Sincer, nu stiu ce se intampla, de ce insistam doar pe chestii entry level la PN, cand in afara se da la preturi foarte mari si nimeni nu comenteaza...Ma rog, hai sa descriu pe scurt vinul de la Budureasca, las angoasele deoparte.
Culoare rubiniu deschis, transparent, asa cum ii sta bine soiului. Nas oarecum tipic, cu multe fructe rosii de padure, cirese negre, condimente uscate. Apare si o foarte usoara aluzie de guma de mestecat, care mi-a amintit instant de un Gamay. Gustativ, vinul sta ok, atac usor, delicat, fructe rosii proaspete si suculente. Aciditatea este puternica, poate doar o idee iesita din corp. Final scurt-mediu, usor condimentat.
La factorul baubilitate, vinul sta excelent; se duce pe gat rapid, fara prea multe pauze de filozofat pe tema nemuririii sufletului. Pastreaza destul de bine caracteristicile soiului si mi-a mai placut pentru ca nu e fortat deloc, ci doar lasat sa se exprime atat cat poate duce. Este un vin dragut, dar cam atat. Nu este indeajuns de focusat, de precis, are o structura extrem de fragila si da impresia ca se poate rupe in orice moment. Dragi producatori, stiu ca se poate mai mult, ce naiba? :)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu