Jurnal de razboi: Operatiunea Goodwine

Voi intra direct in paine, fara marete introduceri si prezentari. In primul rand, marele minus al acestei editii: lipsa apei plate, minerale, si de care mai doriti voi. Se puteau umple niste sticle cu apa de la robinet si tot era ceva. Mi se pare de neinteles cum acest aspect a scapat complet organizatorilor pentru ca, sa fim seriosi, ar fi fost chiar penibil sa intru cu sticle de apa in sacosa. Dragii mei, cand ai rauri de vin care curg in pahare, apa este esentiala pentru a-ti mai spala papilele. Sper sa se gaseasca o solutie pe viitor. Marele plus a fost schimbarea locatiei, in pavilionul C de la Romexpo. Standuri mult mai mari, mai aerisite, loc destul sa poti patrula in liniste printre ele.

Si acum , cateva cuvinte despre vinurile pe care am apucat sa le incerc in cele aproximativ 4 ore de vizita. Timpul limitat m-a impiedicat sa trec pe la toti, asa ca a trebuit sa ma rezum la cativa producatori de-ai nostri, plus noutatile venite de peste hotare.

Am inceput cu cei de la Smartdrinks.ro, unde mi-a trecut prin fata mai toata gama unui cunoscut producator din Rhone: Brotte. Cotes-du-Rhone, Gigondas, Chateauneuf-du-Pape, Cote-Rotie, Hermitage. Toate vinuri bune spre foarte bune, tipice, suculente, care se duc foarte usor pe gat. CdP-ul mi s-a parut putin cam moale pentru aceasta apelatiune, iar campionul personal a fost Hermitage: piperat, condimentat, fruct cat cuprinde, echilibrat, structura excelenta.

Dupa aceea am trecut la standul Dragasanilor, mai exact la Stirbey. Aici cred ca am stat peste 20 de minute la taclale cu Oliver Bauer, degustand in tihna ultimele noutati. Noul spumant extra brut din 2007, elegant si puternic in acelasi timp, excelent. Merlot Rezerva 2008 si Cabernet Reserva 2007, echilibrate, corp mediu si focusate. Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2010, dupa umila mea parere e cel mai reusit de pe la noi si al mai pe placul meu: nas fin, retinut, elegant, rotund, fara exotisme de tot felul; taie ca laser-ul prin gura, extrem de mineral, praf de creta cat cuprinde si foarte sec. Pot intelege de ce multi nu ar fi fani ai acestui vin. La sfarsit, ne-am delectat in compania unui minunat Desert, obtinut din Tamaioasa, cu doar 9,5% alc. si 170g zahar. Nas incredibil de fin si floral, gustativ e foarte fresh, cu aciditate buna si nu iti creeaza nici un moment impresia de greutate. Chiar am dorit sa-l compar cu Nectar de la Liliac si pot spune ca acesta din urma, chiar daca este mai exploziv si mai bombastic, nu are prospetimea celui de Stirbey. E ceva mai sticky, iar zaharul se simte mult mai puternic. Un vin foarte bun in categoria lui, de altfel.

La Vinitaly, am avut minunata ocazie sa pun ochii pe un Barolo 2007 de la Pio Cesare. Surpriza de proportii, era o sticla deja desfacuta, asa ca nu am putut rata o asemenea sansa. Din pmdv, cel mai reusit vin de la targ si asta in conditiile in care nu s-a bucurat de cele mai bune circumstante. Nas foarte intens, floral, ierburi uscate, pamant, fruct rosu; gustativ, precis ca un ceas elvetian, structura masiva, finish lung si expresiv. Inca e foarte tanar si se simte prin toti porii sai. Este cumva paradoxal cum un soi atat de delicat ca Nebbiolo poate da vinuri cu asemenea structura si putere. Am mai incercat aici si un foarte reusit Amarone de la Cesari.

La standul cramelor Recas, m-am intretinut cateva minute cu Ciprian Rosca, timp in care am luat rapid in primire un Solo Quinta 2011. Si da, recunosc ca este unul dintre cele mai reusite albe ale noastre, cu toate ca nu sunt neaparat un fan al stilului. De cum il duci la nas, iti dai seama de pe ce meleaguri e venit Hartley Smithers :). Dupa care a urmat o surpriza neasteptata, si anume o mini verticala Cuvee Uberland - 2006, 2009 si 2011. 2006 se tine inca bine, cu toate ca are acea senzatie de fruct supra-copt dupa care nu ma omor. 2009 si 2011 sunt inca tinerei, mai trebuie rabdare cu ei. Un plus pentru 2009, foarte bine lucrat si echilibrat.

Si acum, pe repede inainte. La SERVE, toate bune si frumoase. A ajuns in pahare noul rose Terra Romana 2012 si care pastreaza linia traditiei neschimbata. In rest, sunt familiarizat cu toata gama prezenta la targ, asa ca nu am insistat. La Wine Princess, o Cadarca interesanta si un Cab Franc si mai interesant, din gama Stonewine. A urmat Domeniile Anastasia cu al lor Merlot 2009 foarte laudat pe la noi. Intr-adevar, un vin reusit si echilibrat. Am incheiat cu 2 vizite scurte la Crama Borha si Arzuaga, doi producatori spanioli interesanti. De la Borha mi-a atras atentia Teorema, un vin cu un rcp de invidiat. Cum era de asteptat, La Rioja Alta Gran Reserva 890 din 1995 si Vina Ardanza Reserva Especial 2001 nu erau deschise pentru public, multumindu-ma sa le admir doar vizual. La Arzuaga, am trecut zambind peste pretentiile cuiva de la stand care, cu un ton foarte serios si superior, a decretat suprematia acestora asupra Vega Siciliei. Bine, asa o fi, cum spuneti voi. Am inceput cu Fan D. Oro, un Chardonnay ultra baricat, interesant nu zic nu, dar complet atipic. Am continuat cu vinul casei de la Burj Al Arab - La Planta - un vin ok, echilibrat si suculent. Am incheiat cu Arzuaga Crianza 2009, unde nu a fost nici o surpriza la nivelul respectiv de clasificare. Baric, fruct bine copt, dar usor de baut si nu over the top.

In concluzie, un eveniment cat se poate de reusit, probabil cel mai reusit Goodwine de pana acum. Imi pare rau ca nu am apucat sa acopar si alti producatori, dar poate vor fi si alte ocazii pe viitor. Numai bine!