Chateau Leoville-Las-Cases: marele aspirant la masa bogatilor

De foarte multe ori i s-a reprosat clasificarii de la 1855 ca este mult prea rigida si ca ar trebui adus un update in acest sens. Cert este ca multe proprietati aflate in acest clasament nu prea isi merita locul ocupat in acele vremuri, tot asa cum destule proprietati si-au depasit demult conditia de la coada ierarhiei, producand constant vinuri superioare multora aflate in varful piramidei. Doua exemple graitoare sunt Pontet-Canet si Lynch-Bages. Singura modificare adusa clasificarii cu pricina a fost in 1973, atunci cand Mouton Rothschild a fost promovat la rangul de premier grand cru classe. Si cred ca aceasta va ramane singura schimbare pentru multa vreme de acum incolo. Sunt interese financiare foarte mari, iar cu astea e greu sa te lupti cand nu ai toate armele in dotare. Ei bine, de cativa ani incoace, multi specialisti au tot trambitat ca, daca se va intampla vreodata minunea unei schimbari, aceasta ar putea fi una singura: Leoville-Las-Cases la rangul de premier grand cru classe. Constanta in calitate a acestei proprietati este extraordinara, mai ales din anii '90 incoace. In ani ca 2000, 2005 sau 2009, vinurile de aici au fost vazute la acelasi nivel cu Lafite, Latour sau Margaux. Ramane de vazut daca familia Delon va ridica concret problema promovarii in stratosfera si daca va reusi miscarea...

Scurta istorie

Cei care au plantat primii vita-de-vie aici, au fost cei din famila Moytie, candva prin sec. 17. Mai tarziu, proprietatea a intrat in posesia lui Blaise Antoine Alexandre de Gascq, seniorul Leoville si presedinte al parlamentului din Bordeaux, un ins foarte bogat si influent la acea vreme. Din fericire, acesta s-a luptat cu darzenie pentru a creste prestigiul proprietatii, inca de pe atunci Leoville fiind vazut primul din spatele celor 4 "regi": Latour, Lafite, Margaux si Haut-Brion (Pontac in acele timpuri).

Blaise de Gascq a murit fara mostenitor direct in 1769, domeniul trecand sub tutela marchizului de Las-Cases-Beauvoir, fratelui si celor 2 surori ale acestuia. Dar a venit Revolutia si, dupa cum stim, nobilii nu au dus-o prea bine, astfel ca marchizul a fost nevoit sa paraseasca Franta. Domeniul a fost pus sub sechestru, cu toate ca intentia initiala a fost sa fie vandut in intregime. In cele din urma, a fost scoz la mezat doar un sfert, ceea ce avea sa devina Leoville-Barton. In 1815, restul proprietatii care a ramas in posesia familiei, a fost preluat de Pierre-Jean, fiul Marchizului de Las-Cases. De asemenea, o mica parte a revenit si surorii sale, Jeanne. In 1840, fiica lui Jeanne s-a casatorit cu baronul Jean-Marie de Poyferré, iar viile din posesie au devenit ceea ce cunoastem astazi drept Chateau Leoville-Poyferre. Partea lui Jean-Pierre, adica jumatate din proprietatea originala Leoville, reprezinta si inceputurile Leoville-Las-Cases. Si uite asa ati aflat si cum au luat nastere cele 3 Leoville-uri :)

In urma clasificarii de la 1855, toate cele 3 domenii Leoville au fost ridicate la rangul de 2eme grand cru classe. A urmat o intreaga telenovela in care au fost implicati urmasii familiei, actionari, etc. Vine si momentul in care un domn, pe numele lui Théophile Skawinski, a reusit sa cumpere o parte din actiunile Leoville. Acesta s-a implicat serios in administarea domeniului, dupa care partea lui a trecut in mainile ginerelui, Andre Delon. Incepand din acest moment, familia Delon a achizitionat din ce in ce mai multe actiuni la Leoville-Las-Cases, devenind cu timpul actionari majoritari, castigand controlul absolut al proprietatii si reusind sa ramana la carma acesteia pana in zilele noastre.

Via si vinul

Viile Las-Cases se afla in cel mai nordic punct din St.Julien si, in mare parte, sunt concentrate intr-o singura mare parcela: Grand Clos. Totul este inconjurat de un zid de piatra a carui punct de atractie este deja celebra arcada deasupra careia troneaza simbolul domeniului: leul marca Las-Cases. Exista un total de 100 ha, dintre care jumatate intra in Grand Clos. Circa 5 ha intra in componenta Petit Clos, spre sud, si alte 7 ha plantate de Michel Delon. Soiurile plantate sunt dupa cum urmeaza: 65% Cabernet Sauvignon, 19% Merlot, 13% Cabernet Franc si 3% Petit Verdot, cu o varsta medie a plantatiilor de 30 ani. Recoltarea se face manual, dupa care urmeaza desciorchinarea, o usoare presare si apoi fermentarea in conditii de temperatura controlata. Vasele de fermentatie sunt o combinatie ceva mai ciudata, din lemn, ciment si inox. Maceratia se intinde pe 2-3 saptamani. Cand totul este gata, vinul rezultatul este pompat catre sala butoaielor, prin intermediul unei conducte subterane. Va puteti da seama despre ce nivel vorbim aici, nu-i asa? Dupa care vinul este transferat in baricuri, intre 50% si 100% stejar nou pentru grand vin, Chateau Leoville-Las-Cases. 25% stejar nou pentru Clos du Marquis, al doilea vin al casei. Vinurile se odihnesc in baricuri pana la 20 de luni. Unele butoaie folosite pentru Leoville se pot indrepta catre o alta proprietate detinuta de familia Delon, Chateau Potensac.

Inca nu am avut ocazia sa incerc un Las Cases pana acum, dar in mod sigur situatia se va schimba pe viitor. Exista recolte mai vechi care se pot achizitiona la preturi ceva mai normale decat in aceste vremuri nebune si tulburi care traverseaza Bordeaux. Singurul vin din portofoliul Delon care mi-a trecut prin fata este Potensac. Se poate gasi la preturi decente si fiti siguri ca i se acorda aceeasi grija ca si in cazul fratilor mai mari. Pentru un Medoc, vinul este foarte serios si cu potential mare de invechire, nu prea va recomanda sa-l incercati in primii 5 ani.