Imi astern impresiile cu o oarecare intarziere, dupa o saptamana in care am reflectat la nemurirea sufletului, tainele universului, starea natiunii si alte chestiuni metafizice de mare angajament. Dar sa lasam angoasele personale si sa vedem, pe scurt, cum s-a prezentat noul armament din dotarea Vinarte. Prezentarea vinurilor a fost facuta de sommelier-ul "casei", Stelian Stefan, dupa o scurta introducere a d-lui Sergio Faleschini. Noile vinuri au fost urmatoarele: Riesling 2011, Sauvignon Blanc 2011, Rose 2012, Merlot 2011, Feteasca Neagra 2011, Negru de Dragasani 2011, Nedeea (sau Nedeia) 2011- un cupaj exclusiv din soiuri romanesti: novac, negru si feteasca neagra. La sfarsit, a venit si randul vedetei, Soare 2007. Nu voi insista asupra fiecarui vin in parte si ma voi rezuma la a aminti pe cele care mi-au placut in mod deosebit. Negru de Dragasani m-a surprins printr-un nas intens, cu lemn, vanilie, fructe rosii bine coapte, ciocolata. Corp mediu, mult fruct, are o suculenta interesanta, aciditate ok si taninuri abia perceptibile. Stil New World evident, dar cat se poate de ok. Nedeea mi s-a parut cel mai reusit vin al noii game, cu un nas destul de echilibrat, in care nuantele de fructe rosii se imbina fericit cu cele lemnoase si condimentate. Gustativ, are un strop de structura in plus fata de Negru, este mai serios, foarte baubil inca de pe acum, cu aciditate buna si taninuri fine care gadila placut pe finalul condimentat. La capitolul albe, am remarcat SB-ul, un soi de Starmina pe steroizi, nici o surpriza aici. Din pacate, cu Riesling-ul nu m-am impacat defel, parandu-mi inexpresiv, exagerat de sulfitat si fara prea multe lucruri de spus. Asta dupa ce la masa noastra s-a nimerit inainte si o sticla cu probleme, vinul imprastiind o minunata boare de ou fiert.
Despre Soare 2007 voi scrie un post separat, va spun doar ca e din alta liga. Un vin cu un viitor frumos in fata. Vinarte reuseste sa mentina standardul foarte ridicat in aceasta categorie asa-zis "premium" si, in plus, consider ca ofera si un rpc bun in comparatie cu alte vinuri care aspira la acest statut.
Era sa uit. Chiar daca new yorkezii il injura de mama focului la ora asta, eu indraznesc sa-i multumesc (cu jumatate de gura), uraganului Sandy. Fie si doar pentru ca mi-a oferit ocazia, indirect, sa pot conversa in tihna cu un MW (Master of Wine). Este vorba, bineinteles, de Christy Canterbury, cea care a ramas blocata in tarisoara noastra in acea perioada. Finuta, modesta si, spre surprinderea mea, o admiratoare a vinurilor europene si a stilului clasic, elegant si echilibrat.
In concluzie, o seara reusita. Multumiri speciale d-lui Costel Cainamisir pentru invitatie. Sa fiti iubiti!
@foto credit: vinul.ro
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu