Melancolie: Red Paradox 2008 - Vinarte (Romania)

De acest vin ma leaga amintiri dintre cele mai placute. Daca stau bine si ma gandesc, as putea spune ca de Vinarte, in general, se leaga multe puseuri melancolice personale. La inceputul "carierei" mele pe taramurile oenologice, Vinarte a jucat un rol pivotal, in special cu ale sale Merlot-uri. Nume ca Assolato, Luna Rossa, Red Paradox, Sienna, Florenta, nu cred ca mai spun foarte multe pentru generatia de acum. Lasam la o parte Bolovanu, Mircea, Soare sau Matei, care s-au bucurat de o apreciere mai mare din partea publicului. Dar gamele mai sus mentionate au facut parte din vremurile romantice ale vinului romanesc de dupa '90. De fapt, in acest moment, din cate stiu, nici una dintre aceste game nu se mai produce. Asa ca, atunci cand mai apar sticle ratacite prin diverse supermarket-uri, profit mereu de ocazie pentru a-mi injecta o noua doza de melancolie.

Pe acest Red Paradox 2008 l-am depistat in Metro, alaturi de o alta surpriza frumoasa si deja incercata, varianta 2005. M-a costat doar 20 de lei, un alt punct forte pentru un vin deja dat disparut si cu ceva ani la bord. Cam stim cum profita unii de o asemenea situatie, dar asta e o alta discutie.

Culoare rubiniu intens, cu tente visinii si fara urme evidente de maturitate. Olfactiv, vinul a inceput deja sa dezvolte arome de fruct matur, notele de mure si afine jongland cu cele de visina putreda. Apar si nuante de ierburi uscate, flori uscate, piele si ceva tutun aromat in spate. Gustativ, am dat peste o textura catifelata, un atac initial diafan si chiar elegant, fara greutate; fructul este inca proaspat si suculent. Spre final, aciditatea vine ca un tavalug, dublata fiind de o structura taninoasa solida si surprinzatoare. Cu adevarat spectaculos pentru un vin la acesti bani este post gustul - persistent, curat, cu o puritate excelenta a fructului.

Este foarte greu, de fapt aproape imposibil, sa gasesc un concurent pentru acest Merlot, mai ales la banii dati pe el. Am baut vinuri romanesti cel putin duble ca pret si care nu s-au ridicat la un asemenea nivel. Si, inca o data, imi mentin parerea de la care nu voi abdica prea curand: cei de la Vinarte sunt maestrii Merlot-ului in Romania.

Davino Purpura Valahica 2010 (Romania)

Dupa un extrem de reusit Ceptura Rouge, eram foarte curios cum se prezinta Feteasca Neagra Davino din acelasi an. Per total, asteptarile mi-au fost confirmate, cu toate ca mai exista unele elemente care nu se afla intr-o armonie deplina. De aceea, varianta 2009 mi se pare exemplarul mai reusit si mai bine integrat in acest moment.

Cuvantul de ordine este intensitate si densitate. Nasul musteste de fructe rosii de padure, prune uscate si proaspete, scortisoara, pudra de cacao si note lemnoase rafinate. Exista si unele note florale elegante, dar undeva mai in spate. Atacul este direct, in forta, fara inflorituri inutile. Alcool-ul sare ocazional din schema, mai ales cand temperatura creste. Gustativ, gasim o corpolenta medie, cu o intensitate si concentratie a fructului la turatie maxima; vinul are o alura supla dar, in acelasi timp, nu pot spune ca da pe afara de eleganta. Aciditate puternica, tanini copti si fini, bine integrati deja. Final mediu, cu multa pruna si condimente in prim plan.

In mare parte, versiunea 2010 continua succesul inregistrat de 2009. Doar ca, la momentul actual, vinul nu pare suficient de bine integrat si afiseaza o tinerete usor neslefuita. Eu nu m-as atinge prea curand de o alta sticla, prefer sa aleg rabdarea. Am senzatia ca va da roade in viitor. Si oricum nu am fost vreodata un tip din cale afara de grabit. Vinul are tot ce-i trebuie pentru a se imbunatati in timp, trebuie doar lasat in pace sa-si duca misiunea pana la capat.

Loosen (Dr. L) Riesling "Gray Slate" 2012 (Germania)

Foarte multe nu sunt de spus despre acest Riesling, produs de un nume important din Mosel. Este un exemplar reusit, mesterit ca la carte.

Culoare galben-pai, cu reflexii verzui. Nas tipic, care aduce in prim plan aluzii de mandarina, mar bine copt, caisa, plus un mix de note mineral-vegetale. Gustativ, am fost intampinat de un atac direct si mediu ca intensitate, cu mar verde, piersica si nuante usor mieroase; impresia fructata este contracarata imediat de o aciditate taioasa, plus un final mediu unde citricele (in special zeama de lamaie) si mineralele isi infing coltii in papile. Vinul este clasificat drept unul demi-sec, dar restul de zahar este tinut bine in frau si nu devine deranjant nici o clipa. Pentru mine, cel putin.

De gasit in Metro, la circa 23 lei, dupa o reducere importanta de la vreo 40 lei. La banii astia este o optiune sigura pentru fanii Riesling-ului de Rhin. Veti gasi in sticla fix ce trebuie sa fie.

Simplitate marca Lidl: Cuvee des 3 Messes Basses 2013 (Franta)

Voi fi scurt si la obiect, ca si acest micut vin provenit din Valea Rhone-ului. Daca va intrebati de la ce vin initialele VMV, inscrustate pe sticla, va lamuresc imediat; este vorba de o cooperativa numita Vignerons du Mont Ventoux, recunoscuta pentru producerea unor vinuri cu un rpc foarte bun. Stiu ca ideea de cooperativa a inceput sa repugne pe la noi, in special dupa 1990 (prietenii stiu de ce), dar asta este o mare tampenie. In Franta, cel putin, ideea asocierii intr-o astfel de forma este privita cu respect si se bucura de apreciere. Dar sa trecem la vinul din titlu.

Culoare galben-pai, cu reflexii verzui. Nas foarte subtil si simplu, cu note florale, de mar verde si caisa usor necopata. Gustativ, dam peste aceeasi simplitate in exprimare, atac light spre mediu, marul verde fiind din nou vioara intai. Aciditate bine integrata, medie, iar finalul scurt vine cu note citrice, in special grapefruit.

In concluzie, avem de-a face cu un vin foarte simplu dar, in acelasi timp, foarte curat in exprimare. Si surprinzator de bine executat. Mult mai pe gustul meu decat Harmonie, un alt exemplar produs de VMV. Livreaza exact ce si cat trebuie pentru 17 lei.

Davino Alba Valahica 2011 (Romania)

Deja in al treilea an de viata si nu e nici un motiv sa va alarmati. Culoare galben-auriu deschis. In prima ora dupa deschidere, am avut parte de un tur olfactiv de forta. Nas deschis si intens, cu mult fruct bine copt, caise, gutui, piersici, putin ananas, mango si papaya. Exista si adieri florale de salcam si tei. In timp, aceste arome dau inapoi, intensitatea se reduce, lasand loc notelor ceva mai elegante venite din panoplia vegetal-minerala. Gustativ, dupa cum ma asteptam, atacul este direct si fara ocolisuri, densitate si concentratie puternice. Aciditatea este inca pe metereze, iar finalul mediu aduce in prim plan note citrice, vegetale si de fructe albe bine coapte. Alcool-ul este bine tinut in frau la temperaturi ceva mai scazute, isi arata coltii odata cu cresterea mercurului in termometre, dar nimic ingrijorator.

Ca si in cazul altor albe Davino, in special Revelatio, am avut aceeasi senzatie de monolit aproape indestructibil. Da, nu este o feteasca alba usoara si de vara, dar aceasta structura monobloc puncteaza la capitolul seriozitate. Este ca o falanga macedoneana, in care locul fiecaruia este dinainte stabilit si nimeni nu iese din rand. Se afla intr-o fereastra optima de consum dar cred ca va mai oferi surprize celor indragostiti de albe mature (din a caror liga am inceput sa fac si eu parte).

Chateau de Fieuzal 1993 (Franta)

Cu toate ca l-am "injurat" pe Robert Parker in nenumarate ocazii, exista si momente cand trebuie sa-i dau Cezarului ce-i al Cezarului. Da, sunt si acele momente cand le nimereste la fix cu anumite vinuri. Dar mie imi place sa cred ca vinul insusi este cel care da cu adevarat o palma criticilor, mai ales celor care se aventureaza in tot felul de predictii.

Acest Fieuzal 1993 mi-a picat in fata ochilor datorita unui pret bun (undeva la 20 euro), dupa care am cautat ceva referinte despre el pe sfantul internet. Cellartracker spune doar de bine, tot asa cum si Parker l-a considerat in trecut unul dintre putinele succese obtinute in acel an cel mult mediocru, ca si calitate generala a vinurilor. Asa ca mi-am asumat un risc oarecum calculat si am achizitionat sticla cu pricina. Nivel superb, de spui ca este imbuteliat acum un an, doar eticheta pare usor suferinda. Dar cui ii pasa de etichete in astfel de cazuri? Ei bine, am facut iarasi o alegere mai mult decat inspirata. Vinul a "cantat" din toate pozitiile si pe toate notele.

Cam asa arata un dop dupa 20 de ani...

As dori sa fac o mentiune speciala in privinta dopului, de o calitate impecabila, fara nici un milimetru de scurgeri pe langa el. Si asta dupa 20 de ani, domnilor. Culoare rubiniu intens, fara urme evidente de maturitate, poate doar o foarte fada bordura caramizie. Am inceput cum nu se poate mai bine. Olfactiv, a livrat exact ce te astepti de la un Bdx matur: puternice note autumnale, fructe rosii mature, flori uscate, pamant reavan, pietre ude (ca nu le-am mai mentionat de ceva vreme), piele. Chiar daca notele mature sunt evidente, exista inca o prospetime care te face sa adulmeci paharul in mod repetat. Repet pentru a nu stiu cata oara: as mirosi astfel de vinuri ore intregi, fara sa ma plictisesc. Este ceva greu de descris cum se poate metamorfoza buchetul unui vin in timp. De aceea, consider in continuare ca orice incercare de a compara asa ceva cu un vin tanar este deplasata si ca un vin matur/vechi trebuie judecat din cu totul alte perspective. Trebuie sa-ti instalezi un alt program pentru a decoda vinul respectiv. Gustativ, am fost luat prin surprindere de o prospetime uimitoare a fructului si o concentratie in contrast extrem cu ce te-ai astepta de la un Bdx din 1993. Suculenta excelenta, factor de baubilitate ridicat, totul este integrat cum se cuvine. Aciditate superba, ba chiar mai exista si un rest de tanini care confera vinului structura necesara de a mai rezista ani buni de acum incolo. Final mediu, curat, suculent, spicy si cu aluzii de fructe uscate.

Intr-adevar, monsieur Parker, Fieuzal a fost un real succes in '93. Si inca mai poate duce, are destul material pentru asa ceva. Mai ales daca dai peste o astfel de sticla, aflata in stare impecabila. Ma felicit inca o data pentru inspiratie si va doresc sa aveti parte cat mai des de asemenea exemplare. Asta daca sunteti predispusi riscului. Daca nu, puteti merge pe "siguranta" oferita de trivialitatea tineretii :D