Davino Flamboyant 2009 (Romania)

Flamboyant al celor de la Davino este un vin care graviteaza de unul singur, intr-o liga doar a lui. Cel putin, asta este impresia pe care mi-a lasat-o, dupa ce l-am incercat. In termeni fotbalistici, este ceva de genul: el centreaza, el da cu capul. Am asteptat multi ani pana sa am sansa de a incerca acest lichid, dar asteptarea a meritat. Este unul dintre foarte putinele vinuri romanesti care isi merita renumele, oarecum si pretul, si care a devenit un soi de cult wine pe la noi.

Imediat cum duci paharul la nas, iti dai seama ca ai de-a face cu un vin rasat, de clasa superioara. Amalgamul de fructe rosii si negre este dublat de senzatii de pielarie, condimente uscate, prune proaspete si uscate, smochine si cafea. Daca la inceput, Feteasca Neagra ia prim planul, dupa o vreme, Cab-ul preia fraiele cu aromele sale de coacaze, mult cassis si chiar aluzii de ardei gras. Nasul este schimbator si complex, iar lemnul este perfect integrat. Gustativ, avem un vin robust, dens, cu o concentratie a fructului perfect gandita in acest context. Contrar asteptarilor, nu este un vin expansiv, aromele nu iti invadeaza toata gura pentru a da impresia unei false complexitati, ci se aduna in mijlocul extrem de consistent. Tot acest conglomerat este temperat de o aciditatea puternica si perfect integrata, plus un munte de tanini bine copti si surprinzator de bine slefuiti. Final lung, persistent, cu note pure de fruct rosu, cireasa neagra, cafea si condiment. Alcool bine tinut in frau.

Chiar daca intensitatea este la cote destul de inalte, vinul reuseste sa nu lase impresia de greutate excesiva si nu este obositor. Stilul este clar unul modern, dar in acest caz, vinul e de partea buna a vietii. Are absolut tot ce vrei: fruct, putina eleganta, puritate, structura, echilibru impecabil, potential cat cuprinde. Cu toate ca mai sunt unele vinuri autohtone care se doresc a fi undeva pe acolo, nici unul nu reuseste sa capteze toate aceste atribute atat de precis. Flamboyant pare genul de exemplar care indrazneste sa depaseasca o anumita granita si care, mult mai important, nu se rataceste imediat dupa ce a trecut in noul teritoriu. De departe, cel mai bun vin rosu romanesc pe care l-am incercat pana acum.

Davino Domaine Ceptura Blanc 2012 (Romania)

Color galben-pai. Nas mediu ca intensitate, cu mult grapefruit, soc, note florale si vegetale, caisa usor necoapta, putin ardei gras si aluzii minerale ascunse in spate. Gustativ, vinul are o densitate controlata si este destul de retinut, aromatic vorbind; precis si echilibrat, aciditate medie de aceasta data, final mediu cu accente citirice, amarui si minerale, foarte placute de altfel.

In continuare, ma uimeste rafinamentul pe care il poate afisa un vin atat de tanar. Il mai puteti lasa la orizontala cativa ani, fara probleme. Nu-i vor strica, ba din contra.

Prince Stirbey Sauvignon Blanc "Vitis Vetus" 2009 (Romania)

Despre Vitis Vetus nu mai sunt prea multe de spus. S-a impus ca unul dintre albele romanesti de top, si pe buna dreptate. Acest 2009 vine sa confirme inca o data acest statut.

Nasul destul de intens aduce in prim plan note puternic florale, de grapefruit, soc, fagure de miere si o idee de musetel. Dupa ce prinde ceva aer, ies la suprafata aluziile de ardei gras si tentele minerale. Gustativ, vinul prezinta o densitate si o rotunjime foarte placute, concentratie buna a fructului in mijlocul consistent. Aciditatea este la cote inalte, iar mineralitatea puternica vine ca un tavalug pe finalul lung si extrem de persistent.

Este clar diferit de varianta 2010, avand o alura ceva mai atletica si un caracter mai "gras" si fructat. 2010 este mult mai retinut in arome, auster si mineral. Nu poate decat sa ma bucure aceasta variatie de la an la an, mai ales intr-un timp in care multe vinuri sunt ca trase la indigo, indiferent de conditiile recoltelor. In plus, are destul potential de evolutie si pe viitor.

Precizie si rafinament: Davino Alba Valahica 2012 (Romania)

De aceasta data, chiar va fi o nota de degustare scurta mai neobisnuita pentru mine. George a surprins perfect paleta aromatica a vinului in cauza, asa ca nu are rost sa mai insist asupra acestui aspect. Asa cum este specificat si in titlul postarii, aceasta Feteasca Alba poate fi rezumata simplu si la obiect: precizie si rafinament. De fapt, descrierea de mai sus se aplica intregii game Davino. Cam astea sunt si atributele care diferentiaza Davino de restul producatorilor. Ah, da, ar mai fi unul, daca stau si ma gandesc bine: consistenta aproape frustranta in calitate la ast nivel.

Revenind la Alba, mai pot remarca caracterul complet nefortat al vinului, puritatea si simplitatea aromelor, precum si modul in care finetea si robustetea controlata se imbina fericit. Trebuie sa ajungi la un anumit nivel sa poti obtine asa ceva, nivel pe care, din cate se pare, cei.de la Unicom l-au cam atins...

Grande Garrigue 2010 Vacqueyras - Alain Jaume & Fils (Franta)

Postarea de fata ar putea fi cea mai scurta nota de degustare pe care as face-o, spunand doar atat: Moama, ce vin! Dar, totusi, am sa disec nitel lichidul cu pricina, macar asa de dragul conventionalismului. Un cupaj de Grenache, Syrah, Cinsault si Mourvedre.

Culoare rubiniu intens, extractiv, dar fara a fi opac. Nasul este pur si simplu intoxicant, dar nu in sens negativ, ci mai ales prin aromele afisate. Notele de fruct rosu se imbina perfect cu cele de ierburi provensale (la un moment dat, acestea devin dominante), florale (lavanda), de carne cruda si de piper. As fi putut adulmeca paharul toata ziua si tot nu m-as fi saturat. Gustativ, vinul este dens dar, totusi, lipsit de greutate. "Smooth" e cel mai nimerit termen pentru a descrie senzatia lasata. Nu lasa nici un moment impresia de agresivitate. Concentratie buna a fructului in mijloc, aciditate puternica, tanini fermi dar fini si un final proaspat, cu cirese negre si mult condiment. Sa va mai spun ca nivelul de alcool urias - 15% - nu se simte nici daca te straduiesti din greu sa dai de el? Este perfect integrat si inca ma intreb cu reusesc baietii astia frantuji sa atinga o astfel de performanta.

Un vin excelent, echilibrat in toate compartimentele si cu destula viata in fata. In jur de 13 Euro - vinatis.com

Davino Riesling Italico 2012 (Romania)

Astazi am sa va povestesc putin despre un vin al carui fan am devenit imediat dupa ce am dus paharul la nas. Este vorba de un Riesling italian, marca Davino, inca nelansat pe piata. Varianta 2009 cred ca o mai puteti gasi online sau prin magazine de specialitate.

Culoare galben stralucitor, cu ceva reflexii verzui. Si acum vine partea cea mai interesanta: nasul. Surprinzator de fin, elegant si discret, dominat de nuante verzi de caisa putin necoapta, mar verde si zarzara. Mai tarziu apar si note de pepene galbene. Echilibrul si finetea acestui nas sunt remarcabile. Gustativ, avem un melanj de fructe albe si, din nou, mar verde, o concentratie buna in mijloc si o densitate controlata. Vinul are si un strop de structura, iar aciditatea este la cote inalte. Finalul este un mix foarte intrigant de senzatii dulci-acrisoare-amarui (migdale). Post gust foarte persistent.

Cred ca este cel mai fin si echilibrat vin alb proaspat pe care l-am incercat pana acum. Autohton, bineinteles. Trebuie sa remarc din nou precizia de laser pe care o afiseaza si acesta. Nu detin datele tehnice ale vinului, dar toate elementele sunt tinute sub control, ca intr-o schema gandita in cel mai mic detaliu. In plus, se demonstreaza inca o data ca acest soi, considerat de multi de esalon secund, are potentialul de a da vinuri serioase in Dealu Mare. Sa nu uitam ca "amaratul" asta de Riesling italian sta la baza multor cupaje albe Davino de top.

Wine Princess Cabernet Sauvignon 2003 Grand Selection (Romania)

Astfel de exemple mature sunt foarte rare in peisajul autohton. Poate multe zac prin pivnitele milenare ale patriei, mai sunt unele care se gasesc prin diverse magazine de specialitate dar si acelea sunt mai mult destinate unui scop clar: sa le faci cadou, ca da bine nu de alta. Sansele sa gasesti ceva baubil in acele sticle prafuite si cu dopurile acoperite de ceara, sunt extrem de reduse. Dar vinuri mature ale unor producatori importanti, si aici ma refer la cei aparuti in ultimii 20 de ani, se gasesc cu taraita si trebuie sa ai o bafta fantastica sa dai peste asa ceva. De aceea, trebuie sa-i multumesc lui George ca a impartit aceasta licoare cu mine, intr-o calduroasa seara de iulie.

Culoare rubiniu inchis, opac, extractiv, fara semne de maturitate. De fapt, te cam sperii cand torni vinul in pahar, iti vine cu greu sa crezi ca are 10 ani in spate. Initial, nasul este dominat de note gemoase de fruct, dar acestea dispar dupa cateva minute lasand loc aluziilor pamantoase, prafoase, de pielarie, tutun, lemn bine integrat, dulceata de visine, ciocolata amaruie si ceva cafea. Nas destul de complex, old school, serios si aflat abia la inceputul maturitatii. Gustativ, vinul este surprinzator de rotund si catifelat, cu o densitate buna a fructului in mijloc, evolutie liniara, clasica; aciditate puternica si tanini inca prezenti la datorie. Final mediu, dominat de cirese negre si putin condiment. Este recomandat ca vinul sa respire o vreme si sa fie usor racit. Chiar daca nasul nu se schimba din cale afara, gustativ castiga la capitolul precizie, integrare si suculenta.

Trebuie sa recunosc, am fost chiar impresionat de performanta acestui Cabernet de Minis. In conditii ideale de pastrare, mai are destui ani in fata si asta nu prea apuci sa spui despre multe vinuri romanesti. Cred ca inca se mai gaseste online, undeva in jur de 60 lei/sticla. Tinand cont de starea sa actuala, face banii.

Domaine Cauhape Ballet d'Octobre 2011 - Jurancon (Franta)

Nu sunt cel mai mare fan in viata al dulcegariilor, dar sunt si momente in care simt nevoia de asa ceva. Un vin dulce bine facut iti poate oferi complexitati nebanuite.

Domaine Cauhape este un producator important din Jurancon, o zona cunoscuta dar cam trecuta cu vederea atunci cand vine vorba de vinuri dulci de calitate. Este pacat, pentru ca de aici poti avea parte de multe exemple excelente cu un rpc de invidiat. Cum este si cazul vinului de fata, un cupaj de Gros si Petit Manseng.

Nas interesant si destul de original, cu aluzii evidente de genul "stinky". Mi-a amintit de izul sosetelor usor nespalate, iar lui George de un fruct exotic numit chirimoya. Oricum ar fi, aceasta nota stinky mi s-a parut extrem de intriganta si bine integrata in peisaj. Mai apar note de portocala, mango, ceva piersica, dar toate livrate in cantitati decente, care nu iti sar in nas. Gustativ, am dat peste unul dintre cele mai echilibrate si precise vinuri dulci baute pana acum. O prospetime de invidiat, in ciuda densitatii afisate, un melanj de fructe albe si exotice, restul de zahar nu este intruziv deloc; acesta este contracarat pe final de o aciditate foarte buna, plus un melanj citric ce aminteste de coaja de portocala si lamaie. Post gust foarte persistent, usor condimentat.

Daca, de obicei, cu greu pot trece de 2 pahare de vin dulce, in acest caz sticla s-a dus pe gat intr-un timp record. Vinul afiseaza o prospetime surprinzatoare si un grad de baubilitate ridicat. O lucratura de maestru. Dulcegarii din astea tot sa bei, parol.

In jur de 13 euro, la achizitia a minim 2 sticle - vinatis.com

Ceptura Feteasca Neagra 2010 - Unicom (Romania)

Inca un exemplar reusit al celor responsabili de gama Davino. Nu e cea mai expresiva si eleganta FN incercata de mine, dar este caracterizata de aceeasi precizie de care dau dovada vinurile acestui producator, la toate nivelurile de pret.

Nas tipic, nu lipseste nimic din caracteristicile soiului: fructe rosii bine coapte, pruna afumata, diverse condimente gen scortisoara si piper, piele. Lemnul se simte dar este bine integrat si nu am detectat enervantele aluzii de lactate. Gustativ, vinul este dens, fructul apasa sanatos pe papile, dar spre final este contracarat de o aciditate puternica si o tesatura de tanini care abia incep sa se integreze. Postgust suculent, cu multa visina si condiment. Nivelul mare de alcool (14,7%) se simte o idee pe final dar nu este nimic deranjant si, inca o data, am fost extrem de surprins cat de bine este tinut in frau.

Un vin in stil modern care pune accentul pe densitate dar, chiar si asa, e o lucratura buna, facuta cu simt de raspundere si destul de echilibrata. Nu are finetea, eleganta si precizia Purpurei, cea care prezinta o dimensiune in plus per total.

Emrich-Schonleber Mineral Riesling trocken 2011 (Germania)

Daca la cei mai multi, astfel de denumiri nu sunt decat abureala de marketing, nu este cazul si aici. Ast vin din zona Nahe nu se numeste degeaba "Mineral", ba din contra; mineralitatea respira prin toti porii sai, incepand din nas si pana la finish. Nasul mai aduce si aluzii citrice, vegetale, putin mango si kiwi pe acolo. Intreg ansamblul este precis, bine inchegat, fix ca o masinarie nemteasca. Gustativ, mineralitatea este ceva mai discreta, fiind contracarata mai sustinut de nuantele fructate gen caisa, portocala, corcoduse si zarzare. Final citric, sec, acid si cu o adiere sarata in post gust. Are destui ani in fata, ba chiar as recomanda sa mai fie lasat in pace o vreme.

Unul dintre cele mai ciudate si originale Riesling-uri pe care le-am incercat pana acum. Nu are absolut nici o treaba cu albele pline de fruct si drojdii selectionate care pot fi gasite la tot pasul. In plus, este un vin care cere musai ceva de mancare, fructele de mare sau crustaceele fiind alegerea cea mai inteleapta.

In jur de 14 Euro - belvini.de

Anunt pentru tara

Din motive independente de voinţa mea, activitatea acestui blog este temporar suspendata. I'll be back.