Intotdeauna am considerat ca aceasta gama de la Halewood, precum si cea denumita Special Reserve, sunt usor subapreciate. La Special Reserve, ma refer la sticla usor bombata, pentru ca mai exista si o varianta ce se numeste fix la fel, dar e prezenta in sticle clasice tip Bordeaux. Cei de la Halewood ar cam trebui sa-si faca putina curatenie in gamele astea, deoarece se pot crea confuzii destul de mari in randul cumparatorilor.
Culoare rubiniu intens, cu tente visinii si fara urme evidente de maturitate. Nasul a fost interesant, mai ales ca a avut o evolutie cam ciudata la pahar. Debuteaza cu note fructate (fructe de padure), pruna proaspata dar si afumata, nuante lemnoase foarte bine integrate si condimente pudra. Parca si o idee de masline negre. Dupa vreo jumatate de ora, toate astea sunt date la o parte, pentru a intra in scena piperul negru. Dar si acesta se transforma aproape imediat intr-o senzatie puternica de pasta de ardei rosii iuti. Nu exagerez, exact asta am simtit, mai ales ca am destule borcane de asa ceva prin casa. Totul se termina apoteotic cu mult pamant reavan. Gustativ, am avut de-a face cu un vin destul de echilibrat si bine integrat, cu o concentratie buna de fructe rosii bine coapte, visina si condimente. Aciditatea este buna, taninii fini inca prezenti iar finalul scurt-mediu este unul suculent cu ciresele negre facandu-si de cap, dar si cu o usoara nota migdalata care mi-a placut.
Per total, o FN mai mult decat decenta, cu o usoara bataie spre Merlot pe alocuri, dar cu lemn bine integrat, ceea ce-i mare lucru la acest soi. Sa nu uitam ca a petrecut 12 luni la baric, asta insemnand ucidere din culpa pentru multe alte fetesti negre. Multumiri speciale lui Mihai, cel care mi-a gasit sticla respectiva la un pret foarte bun: 22 lei.
Concursul de vinuri spumante romanesti 2024 si doua-trei panseuri
Acum 2 săptămâni
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu