Cu toate ca abordeaza un stil dupa care nu ma omor defel, nu voi fi carcotas cu Livia. Va spun imediat si de ce. Pentru ca, in sfarsit, dau si eu de un alb romanesc care se poate bate de la egal la egal cu multe exemple moderne din Lumea Noua si chiar de doua ori mai scumpe. Nu incearca sa reinventeze SB-ul, dar e apt sa se ia la tranta cu cei de care ar trebui sa ne facem cu adevarat griji. Haideti sa lasam Franta si Italia deoparte, lupta noastra este cu altii. Si chiar ignoranduu-i pe chilieni, argentinieni sau sud-africani, avem batalii foarte aproape de noi, cu ungurii sau bulgarii.
Culoare galben deschis si stralucitor, cu usoare reflexii verzui. Nas foarte intens, direct si fara ocolisuri. Fructe tropicale ca la balamuc, flori de soc, pere bine coapte, plus usoare adieri citrice. Ba chiar apar si niscaiva note minerale la un moment dat. Gustul continua impresia din nas, cu un atac puternic, sustinut, cu fructe albe foarte bine coapte. Datorita greutatii, vinul pare usor onctuos. Pe final insa, avem parte de sageti citrice si minerale, cu o aciditate surprinzator de buna. Post-gust cu aluzii de grapefruit si ocheade migdalate. Impresioneaza si excelenta integrare a alcool-ului (14,5%!), care nu iese din corp nici la temperaturi mai ridicate.
Partea cu adevarat interesanta este pretul: 19 lei/sticla, la Vindor. Am profitat de o oferta speciala, dar nu cred ca poate fi de gasit la mai mult de 22 lei. Sincer, e un vin care face mai mult, raportat la ce ofera. E clar un exemplu modern, direct si facut sa impresioneze. De altfel, medalia de aur impuscata la Concours Mondial de Bruxelles, nu este o asa mare surpriza, tinand cont de modul de abordare al vinului. Ce s-o mai lungim, un vin mai mult decat ok la banii astia.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu