Iata un vin asupra caruia doream sa revin, inca de la prima incercare din cadrul primei intalniri a bloggerilor de vin autohtoni (Azuga). Pe atunci, era abia la inceput, prezentand o droaie de arome lemnoase si de cafea mocha, espresso si alte asemenea nebunii. Totusi, mi-a fost clar ca sub toate aceste nuante se gaseste un vin bine facut si interesant si care astepta ca elementele sale sa se integreze cum trebuie.
Ocazia reintalnirii a fost prilejuita de aparitia unei oferta in Carrefour - 50 lei/sticla. Mi-am zis, what the hell, sa vedem ce si cum. Multumiri speciale lui Mihai, cel care s-a ocupat de achizitia si livrarea sticlei :)
Vinul a facut o baie in decantor in jur de 1 ora si jumatate, o miscare de care are musai nevoie daca doriti ca notele puternice, impuse de stejarul american, sa dea un pas inapoi.
Culoare: rubiniu intens si intunecat, cu o bordura sangerie, fara vreo urma suspecta de imbatranire prematura (sursa fiind Carrefour, nu stii niciodata ce surprize ai).
Nas: bineinteles, initial domina notele lemnoase, de cafea mocha si iaurt de fructe. Plus un iz dulceag si cremos. Dupa care incep sa apara condimentele si fructe gen afine, prune, cirese negre si coacaze. Directia este una moderna, fara putinta de tagada. Mi s-a parut un soi de mixtura intre un Cab chilian si unul californian. Pesemne ca vizita in California i-a deschis noi perspective Lorenei Deaconu :)
Gust: dupa nasul destul de intens, te-ai astepta sa-ti explodeze o bomba in gura dar, surpriza, nu este cazul aici. Vinul e pe drumul cel bun al integrarii, cu un echilibru reusit intre fructele rosii, aciditatea bine infipta si tanini foarte fini si slefuiti. Este usor curgator, suculent, iar asperitatile tineretii au inceput usor-usor sa dispara. Final mediu, cu note de cafea si condimente uscate. Senzatia dulceaga din nas nu se regaseste si in gust, vinul e sec pana in maduva oaselor. Se simte si o usoara adiere alcoolica, dar nu este deranjanta.
In concluzie, un vin reusit, bine facut, chiar daca nu sunt un fan al stilului abordat. Ca si in cazul Golem, ii lipseste stropul de finete care l-ar face cu adevarat mare in ochii mei. Mai este loc de imbunatatire, asa ca nu i-ar mai strica ceva ani de somn la sticla. La cei 50 de lei cheltuiti, ma declar satisfacut. Totusi, pe la 70 de lei sau chiar peste 80 (Vinexpert), nu m-ar mai atrage foarte tare. In primul rand datorita stilului, nu neaparat calitatii.
Concursul de vinuri spumante romanesti 2024 si doua-trei panseuri
Acum 2 săptămâni
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu