Dupa cateva momente de reflectie privind drumul care ma asteapta, am dat curs invitatiei celor de la Jidvei, pentru a petrece cateva zile la
Castelul Bethlen-Haller (Cetatea de Balta). Pentru cineva din Galati, distanta dintre cele doua puncte poate fi un chin. 12 ore la dus, 12 ore la intors, probleme cu aerul conditionat in tren, tot felul de peripetii pe autostrada Bucuresti-Pitesti. Dar, in cele din urma, a meritat efortul. Viata la castel se desfasoara intr-un cadru foarte idilic, domneste o liniste ce se asterne deasupra ta precum razele soarelui pe dealurile din imprejurimi. Este locul perfect pentru a-ti reincarca bateriile cu adevarat.
Impreuna cu
Mona,
George,
Mihai si
Razvan, am stat la taclale pe diverse teme, pana la ore tarzii din noapte. Dupa care am vizitat dealurile pline de vii, cramele care mai de care mai diverse, ba chiar si o "scoala de vita", in fapt o pepiniera foarte interesanta. De-a lungul acestui itinerariu, am cunoscut multi oameni pasionati, dintre cei pe care mi-i amintesc , ii mentionez aici pe: Alina Musat, Marius Cucura, Cristi Puscas, Dan Moldoveanu, Dan Corbean, Mariana Marginean, Marc Dworkin si Ioan Buia.
Trebuie spus ca Jidvei este un monstru. Peste 2.000 de ha de vita-de-vie, pasuni sau alte terenuri agricole. Exista crame la Jidvei, Blaj si Balcaciu (aici se obtin spumantele). Din cate am inteles, Marc Dworkin are in plan un alt proiect interesant pentru o crama moderna, ceva gen boutique, si cocotata pe unul dintre dealurile vizitate. Complexul de vinificatie de la Jidvei este urias. Doar daca veti intra in principala hala de fermentatie, veti putea intelege magnitudinea proiectului realizat cu ajutorul investitiilor europene. Zeci de rezervoare de inox uriase, intinse pe cateva randuri, linie complet automatizata, curatenie ca-n palma. Poti organiza un tur ciclist al cramei in hala cu pricina. Ba chiar am vazut live si mult hulitul aparat de osmoza, la Jidvei existand nu mai putin de 3 astfel de utilaje.
Dupa acest periplu, ne-am intors la castel, in pivnita caruia am fost supusi unui maraton degustativ. A trebuit sa ne luptam "doar" cu 21 de vinuri prezentate de D-l Buia, enologul si directorul cramei de la Jidvei. Nu doresc sa iau la puricat fiecare vin in parte, asa ca ma voi rezuma la a mentiona exemplele care mi-au spus ceva in cadrul degustarii. O lista completa a vinurilor incercate o puteti gasi la
George.
Voi incepe cu gama
Owner's Choice, adicatelea
Ana si
Maria. Toti au remarcat imbunatatirea calitatii la Jidvei, odata cu aceasta gama creata cu ajutorul consultantului Marc Dworkin.
Feteasca Alba si Pinot Gris Maria, Chardonnay Barique Ana realizate de Marc, iar
Muscat Ottonel Ana creat de Ioan Buia. Parerea mea dupa ce le-am incercat? Sunt vinuri bune, corecte, cu prospetime si care pastreaza foarte bine caracteristicile fiecarui soi in parte. Impresionante? Pentru mine nu prea, si imi mentin parerea ca pretul de retail este prea mare (in jur de 65 lei in magazine). Pur si simplu, exista exemple pe la noi care sunt la fel de bune, dar la bani mai putini. Si inca o chestie care poate suna paradoxala pentru multi. Din gama respectiva, mi-a placut cel mai mult Muscat-ul dry al d-lui Buia. Din punctul meu de vedere, este un exemplu pentru cei care se aventureaza sa vinifice in sec un soi aromat. Nas tipic dar elegant si retinut, iar gustativ reuseste sa retina caracteristicile soiului, ceea ce nu prea am intalnit la exemplele seci de Tamaioasa. Dar punctul de rezistenta este finish-ul extrem de lung si persistent, cred ca in jur de 40-45 sec.
Mergem mai departe, cu un vin din gama
Tezaur SB + Feteasca Regala 2010 - elegant, retinut, cu aciditate buna.
SB Barique 2011 - rotund, plin, cu mult lemn crud. Poate nu chiar pe gustul meu, dar bine facut. Ceva mai reusit decat o
Feteasca Regala Barique 2011, servita inainte.
Neuburger 2011 - un soi inedit si surprinzator, mieros, spicy, plin (51 g zahar/l).
Pinot Gris 2009 - inca neetichetat, cu aceleasi impresii de plinatate, multa gutuie, ceva polen si fagure de miere, aciditate foarte buna si final dominat de coaja de portocala.
Riesling de Rhin 2009 - surprinzator de tipic in prima parte a evolutiei sale, petrol, mandarina, gutuie. Bine echilibrat la cele aproape 30 g zahar/l. Ce-i drept, la cateva ore dupa deschidere, vinul a devenit inexpresiv. Iar vinul serii, dupa umila mea parere, a fost un
Icewine 2011, obtinut din struguri de Gewurz, culesi in noiembrie. Nas extrem de intens, condimentat, mieros si floral dar si cu ceva aluzii vegetale in spate. Extrem de baubil inca de pe acum, para coapta, coaja de portocala, o dulceata deloc cleioasa si o aciditate buna. Alcool foarte bine integrat (14%). Sunt foarte curios daca va iesi pe piata, si la ce pret. La final, ar trebui sa remarc si un spumant
Romantine Extra Brut, foarte old school, unde nu conteaza intensitatea aromelor ci eleganta si austeritatea. Intr-un cadru mai restrans, D-l Buia ne-a servit si cu singurul vin rosu al casei, un cupaj 2008 de Cabernet, Merlot, Burgund, Pinot Noir dar si Feteasca Neagra, daca imi amintesc bine. De fapt, nasul mi-a amintit mult de FN, iar gustativ de PN. Un vin usor si suculent, cum ar trebui sa fie mai multe rosii de pe la noi.
Chiar daca nu am mentionat aici toate vinurile din degustare, nu inseamna ca a fost ceva in neregula cu celelalte. Din contra, chiar si cele din gamele inferioare au fost baubile, chiar daca scurte si inexpresive. Dintre noile game, nu am fost defel impresionat de
Mysterium. Cu tot respectul pentru Marc si Ioan Buia, nu am dat de ceva care sa fie pe gusturile mele. Nu sunt rele, ci doar nu rezoneaza cu papilele proprii si personale.
Concluzia este simpla: daca se vrea, se poate. Potentialul este urias, investitiile facute sunt impresionante, iar "cursa" dintre Ioan Buia si Marc Dworkin nu poate fi decat benefica pentru cresterea calitatii vinurilor din portofoliu.
