Un vin complet: Davino Domaine Ceptura Rouge 2011

DCR 2011 este unul dintre putinele vinuri romanesti care m-au impresionat cu adevarat in acest an. Pe scurt, mi s-a parut un vin complet, fara slabiciuni, extrem de abordabil inca de pe acum si cu mare potential in fata.

Olfactiv, am fost intampinat de un complex de arome care imbina fericit fructele rosii bine coapte, notele lemnoase foarte reusit integrate si impresiile vegetale subtile. Ca de obicei, toate sunt livrate cu o precizie impresionanta, marca Davino. Spectacolul vine insa la nivel gustativ, moment in care sunt de parere ca este necesara o atentie sporita la detalii. Atacul initial este liniar, elegant si catifelat, fara trucuri de tip expansiv, care sa creeze impresia unei false complexitati. Apoi urmeaza focul de artificii din mijlocul incredibil de consistent, unde se declanseaza, la propriu, o explozie de fruct pur, concentrat, suculent si delicios. Nu cred ca am mai intalnit pana acum un rosu autohton cu o asemenea explozie in mijloc. Aceasta consistenta fantastica se continua si pe finalul lung, superb definit. Aciditatea este la cote inalte, aducand prospetime si o senzatie intensa de salivatie. Taninurile sunt fine, coapte si deja foarte bine integrate in peisaj. O opera de arta in sine este si ascunderea excelenta a nivelului de alcool (14,7%). Nici macar la temperaturi mai inalte, acesta nu este de gasit.

Dupa circa 24 ore de la deschiderea sticlei, acest vin mi-a amintit de un Amarone, mai exact de Masi Mazzano. Un profil aromatic asemanator, cu fructe uscate si pruna proaspata, dar totul fiind invaluit intr-o roba matasoasa si eleganta. Si am mai realizat un experiment cu aceasta ocazie, lasand o anumita cantitate in pahar peste noapte. Ei bine, a doua zi am avut surpriza sa gasesc un lichid deloc "rasuflat", ba chiar cu o suculenta si o puritate a fructului demne de invidiat.

Pentru mine, DCR 2011 se apropie foarte mult de nivelul unui Flamboyant 2009, asta ca sa dau un exemplu tot de la Davino. L-as caracteriza ca fiind combinatia perfecta intre puterea si seriozitatea lui 2009 si eleganta, plus subtilitatea lui 2010, dar cu o concentratie si precizie superioare ambelor exemple abia amintite. De fapt, mi s-a creat impresia ca Davino isi ridica mingea la fileul DCR atat de sus, an dupa an, incat devine o provocare continua sa poata realiza o lucratura superioara la toate capitolele, in cazul Flamboyant.

Masi Mazzano Amarone Classico 2007

Recunosc, nu am fost niciodata un mare fan Amarone si nu cred ca se va schimba ceva in acest sens, pe viitor. Dar, cateodata, ma lovesc de cate un exemplar care ma face sa exclam: da, asta este un vin mare!

Asa au stat lucrurile si cand cei de la unvinpezi mi-au oferit sansa de a incerca un mare clasic in viata: Mazzano Amarone Classico, produs de legendarul Masi. Pe langa impresiile puternice lasate de acest vin, mai este un motiv pentru care am decis sa il mentionez si pe blog. Zilele trecute am testat un vin autohton care, dupa circa 24 ore de la deschiderea sticlei, mi-a amintit instantaneu de Mazzano. Dar despre vinul nostru, intr-o postare viitoare. In continuare, va prezint impresiile aparute pe unvinpezi:

Pare paradoxal, dar atunci cand intalnesc un vin impecabil, am tendinta de a folosi cat mai putini descriptori. Mazzano de la Masi este un astfel de vin. Aromele sale sunt precise ca un ceas elvetian, de la notele de fructe uscate, condimente si pana la nuantele minerale complexe. Structural, vinul este construit perfect. Echilibrat, rotund, catifelat, concentrat, cu o aciditate extrem de bine integrata si cu taninuri fine dar, in acelasi timp, bine infipte. Finalul sau lung nu este decat ultima piesa a unui puzzle gandit in cele mai mici detalii. Potential excelent de invechire, pentru cei care sunt inzestrati cu rabdare.

Nu mai este nimic de adaugat. Dupa cum spuneam, cam acesta este efectul unui vin mare asupra mea. Cuvintele au dat un pas inapoi si am preferat sa ma las purtat de echilibrul perfect si textura fantastica ale acestui Mazzano.

Balla Geza Rose Cuvee 2013 (Wine Princess)

Acest rose este, probabil, unul dintre acele vinuri care nu va fi niciodata "mainstream" printre consumatorii acestui tip de licoare. Macar eu am o scuza, nu ma dau in vant dupa rose-uri. Nu-mi amintesc sa-l fi vazut vreodata aliniat intr-o degustare de rose-uri, dar poate ma insel.

L-am incercat in urma unei recomandari facute de Berbecutio, si nu am regretat nici o picatura. Dupa umila mea parere si dupa ce mi-a trecut prin fata de pe la noi, pot spune ca acest Cuvee de la Balla Geza este unul dintre cele mai serioase rose-uri autohtone. Si la un pret decent: in jur de 28 lei, achizitionat din Kaufland. Nu am intalnit un rose tipic de vara, sprintar si de dat pe gat pe post de bautura racoritoare. Ba din contra, am avut parte de un vin foarte serios, extrem de precis in exprimare, structurat si cu destul potential in fata. Fructul se exprima cat se poate de natural, fara acele nuante artificiale des intalnite la multe exemplare de acest gen. Corpolenta este peste medie, echilibrul este surprinzator, aciditate taioasa si un final cu radacini minerale intrigante. Sec pana in maduva oaselor, "bone-dry" dupa cum ar spune americanul. Deci o veste cam proasta pentru masele amatoare de rose-uri populare, cu un rest de zahar ceva mai generos.

In concluzie, un rose foarte reusit, de la unul dintre producatorii mei preferati. Sunt curios cum se va prezenta in cativa ani, ceva imi spune ca va castiga in complexitate odata cu trecerea timpului.

De ce am ales Beaujolais

Dupa cum am anuntat deja, in luna mai voi organiza o degustare inedita, a carei tema va fi Beaujolais. Va fi primul eveniment de acest gen organizat de mine, asa ca invoc un dram de clementa in cazul in care vor apare unele stangacii :)

Intalnirea va avea loc in data de 9 mai, in incinta wine bar-ului 1000 de Chipuri (Hotel Caro, Bucuresti). Locatia mi se pare extrem de potrivita pentru astfel de manifestari, in detrimentul unui restaurant clasic, de exemplu. Tariful este 170 lei/persoana, in care va intra si o mica tratatie "solida". Vinurile care vor delecta audienta (sper) sunt urmatoarele:

2014 Domaine des Nugues Beaujolais Villages Blanc
2013 Jean-Paul Brun Moulin a Vent (Terres Dorees)
2013 Jean-Claude Lapalu Brouilly Vieilles Vignes
2013 Domaine Piron-Lameloise Chenas Quartz
2013 Domaine Dominique Piron Morgon Cote du Py
1988 Pierre Guerin Moulin a Vent
1983 Dave Saint-Amour Tete de Cuvee
1978 Andre Demont Cote de Brouilly
+ alte 2 vinuri pe care le veti descoperi la momentul degustarii

Initial, vinul alb al degustarii trebuia sa fie tot 2013, dar mi-a fost trimisa varianta 2014. Asta este, ne descurcam cu ce avem. Din punctul meu de vedere, atractia serii va fi reprezentata de exemplarele vechi aruncate in lupta. Sunt foarte constient de riscul implicat si as dori ca acest risc sa fie constientizat de toti cei prezenti la fata locului. Indiferent de regiunea din care provin, vinurile vechi au fost, sunt si vor fi un joc de noroc. Pana nu pariezi, nu vei sti daca ai castigat sau ai pierdut. In orice caz, pot spune ca sunt mandru de aceste achizitii, deoarece astfel de vinuri sunt extrem, extrem de rare si aproape inexistente in ofertele comerciantilor de pretutindeni. Dar cum sunt baiat descurcaret si cu fler pentru surse de incredere, am reusit performanta de a gasi 3 exemplare mature din aceasta regiune necunoscuta pentru foarte multi. Nu pot spera decat ca norocul ne va surade si vom avea parte de surprize neasteptat de placute.

De ce am ales Beaujolais? Stiu ca am riscat alegand aceasta zona. Cei mai multi au auzit de Beaujolais doar prin intermediul infamului Nouveau. Nu va faceti griji, situatia este aceeasi peste tot, nu doar aici, in landul mioritic. Dupa cum spuneam, in afara de Nouveau, nu se stiu prea multe despre Beaujolais. Ei bine, "Bojo" inseamna mult mai mult decat Nouveau. Pentru mine, este clar ca acest Nouveau a avut o contributie uriasa la aruncarea in intuneric a regiunii. Cu toate ca este un instrument de marketing de succes, a avut si un efect devastator: vinurile adevarate de aici au fost date uitarii, avand parte doar de mentiuni disparate sau fiind cautate doar de catre maniacii in cautare de altceva. Pentru ca, atunci cand ajungi in zona Cru Beaujolais, totul se schimba radical. Aici, in cele 10 zone desemnate Cru, sta inima fiului sarac al Burgundiei. Aici se face vin serios, cu potential ridicat de invechire. Aici, soiul Gamay se exprima la adevaratul potential, chiar daca nu atinge nivelul de complexitate al unui Pinot Noir. Aici veti gasi producatori care imbina traditionalul cu modernismul, fara a stirbi catusi de putin din caracterul si specificul regiunii. Indiferent de stilul de vinificatie, aici nu veti gasi bombe moderne de fruct, concentratie uriasa si niveluri insuportabile de alcool. Aici veti intalni mereu acelasi vin foarte usor de baut, proaspat, de cursa lunga, dar capabil de complexitati nebanuite daca i se acorda timp. De fapt, cei care au incercat exemplare mature, ajung mereu la aceeasi concluzie: un Gamay matur este similar in exprimare cu un Pinot Noir matur.

In concluzie, am vrut sa va ofer sansa de a experimenta altceva in afara de eternele Bordeaux, Burgundia sau Rhone. Bineinteles, voi reveni mereu la obsesia mea legata de Bordeaux, dar in acest moment doresc ceva inedit. Imi place riscul si in asta cred ca sta frumusetea vinului. Doar in acest mod se pot descoperi minunatii pe care le-ai ignorat cu gratie in trecut. La fel de adevarat este ca te poti lovi de o dezamagire crunta. Dar sa nu ne gandim la asta acum si sa fim optimisti. Si sa nu uitam ca nici o regiune viticola din lume nu este ocolita de ceea ce am subliniat mai sus. Indiferent de numele pe care-l poarta sau de prestigiu.

Oda vinului oxidativ: Vina Gravonia 1996 - R. Lopez de Heredia

Mi se pare ca foarte multi dintre asa-numitii "cunoscatori" din lumea vinului inca fac o confuzie grava intre un vin oxidat si un vin oxidativ..

Pentru mine diferenta este extrem de simplu de inteles: vinul oxidat este cel in care procesul oxigenarii devine un defect si il "ingroapa" in platitudine; vinul oxidativ reprezinta o filozofie si un stil de vinificare. In plus, notele oxidative lucreaza aici in avantajul sau. Ei bine, am observat cum unele vinuri realizate intentionat intr-un stil oxidativ sunt respinse imediat pe motiv ca sunt defecte. Ba mai mult, se pare ca si vinificatorii moderni nu pot percepe asa ceva altfel decat o greseala de vinificare. Cum este si normal, totul se reduce la gusturile personale ale fiecaruia. Dar sunt de parere ca, atunci cand nu intelegi ceva anume si nu-i cunosti filozofia din spatele conceperii sale, este mai indicat sa nu te arunci imediat in tot felul de comentarii gratuite si inutile. Ca nu-ti place vinul x sau y este de inteles, dar totul ar trebui sa se opreasca aici.

Cunoasteti deja obsesia mea pentru vinurile produse de R. Lopez de Heredia, nu este cazul sa mai insist asupra acestui aspect. Le iubesc si le inteleg pentru ca am ales asta, fiind pe deplin constient de ceea ce se intampla acolo. Cunosc filozofia din spatele lor si le-am judecat mereu in contextul acestei filozofii. Si pot spune ca, mai presus de tot ce este produs in acest colt de Rioja, am o mare afinitate pentru albele respectivului producator. Toate vinurile sunt realizate in stil oxidativ, dar mi se pare ca aceasta metoda se manifesta cel mai intens in cazurile Vina Tondonia Blanco si Vina Gravonia. Din punctul meu de vedere, sunt vinuri care detin caracteristici unice, cu o capacitate fenomenala de invechire si un nivel de complexitate greu de egalat.

Vina Gravonia 1996 este un vin paradoxal. Olfactiv, prezinta note oxidative clare: initial, mere batute, nuci arse si multa, multa ceara. Dupa o vreme, ies la iveala aluziile de fructe uscate si confiate, mierea si condimentele gen curry sau sofran. Insa vinul devine cu adevarat spectaculos la nivel gustativ, moment in care totul se duce in extrema cealalta. Nu-mi pot da nici acum seama care este secretul prospetimii sale, dupa aproape 19 ani de viata. Mai ales in cazul unui alb sec. Plin, corpolent, intens, resueste sa invaluie toata gura cu aromele sale; aciditatea este incredibila, fantastica, un mister greu de deslusit, mai ales dupa atat vreme. Repet, inca nu pot intelege cum un alb sec din 1996 are capacitatea de a-ti "pisca" limba intr-un asemenea mod. Este elementul surpriza, acel ceva pe care nu-l vezi venind. Finalul citric si usor migdalat este nesfarsit, dupa 1 minut am renuntat sa-l cronometrez.

Raman al naibii de curios cum pot explica specialistii moderni aceste "anomalii". Poate imi deschide si mie cineva ochii despre cum un vin "defect" poate fi atat de proaspat si perfect din punct de vedere al constructiei. Va rog, luminati-ma, sunt doar un biet muritor care bajbaie in intuneric...

Un interviu inedit

In urma cu aproximativ 2 saptamani, am primit propunerea inedita de a acorda un interviu unui blog de specialitate din Franta. Mai exact, este vorba despre un magazin online de vinuri din Languedoc, proprietarul acestuia avand pe site si o sectiune de tip blog. Nu stiu exact cum a dat de insignifianta mea platforma dar acum chiar nu mai conteaza. Suspect din fire, am crezut initial ca m-am pricopsit cu un soi de spam dar, dupa ce am primit intrebarile (nu putine), m-am linistit.

Pe langa minutul personal de celebritate, am considerat ca acest interviu a fost si o buna oportunitate ca cei din afara sa afle cateva informatii din interior despre vinul romanesc si producatorii sai importanti. Din motive lesne de inteles, versiunea finala a interviului a fost tradusa in limba franceza si il puteti accesa aici: http://blog.midi-vin.com/rencontre-avec/wine-blogger-ciprian-vinul-si-pasiunea-007837. Deoarece nu foarte multi sunt familiarizati cu franceza, m-am gandit sa public pe blog varianta originala a interviului, cea in limba engleza. Ii multumesc inca o data lui Sylvain pentru aceasta oportunitate. Si, nu in ultimul rand, multumesc sotiei mele, Diana, cea care m-a ajutat din plin la corecturi si sugestii privind forma finala a raspunsurilor. Enjoy!

You and your blog :
Who are you and what is Vinul si Pasiunea ?

- Ok, let's begin. My name is Ciprian Haret, a wine addict and also a wine blogger from Romania. Vinul si Pasiunea (roughly translated into English, The Wine and the Passion) is the name of my blog and it all started in 2009. That would be the short version :)

What was your wine experience before launching your site ?

- I had already become keen on wines before launching my blog. I tasted some great wines in the past, including some first growths from Bordeaux (Haut-Brion, Margaux) and, of course, many Romanian wines. I must say I am addicted to Bordeaux (especially the mature examples) and to other French wine regions like Rhone or Beaujolais, for example. I also enjoy drinking Rioja, South African wines, German Rieslings and Barolo/Barbaresco. I tried wines from all over the world but I ended up focusing on certain regions.

You’ve noticed that many wine bloggers have become influent in the last few years. Who are the key wine bloggers you would suggest people to follow ?

- Yes, indeed, there are some wine bloggers who became influential during the past few years. Mostly, I read British bloggers such as: Chris Kissack (Winedoctor), Jamie Goode or Jim Budd. From the American land, I enjoy reading Tyler Coleman (Dr. Vino), Richard Jennings or Allen Meadows (Bourghound). Unfortunately, I don't know much about French wine blogging because I'm not that familiar with the language. I really don't like making suggestions and I think everyone is entitled to read whichever blogger or blog they prefer. Wine is a matter of personal taste and so are the wine blogs in my opinion :)

How did your passion turn into running a blog about wine ? What motivated you at first ?

- Well, I don't know exactly, to be frank. I think it came as a natural extension of my passion. I just wanted to share my opinions on different wines to people who would like to know more about this subject. So, having the blogger platform at my disposal, it became quite easy to turn my thoughts into words.  

How long has your blog been online ? How much traffic does it get?

- As I've mentioned before, my blog has been online since 2009. Regarding the traffic, I don't care much about this aspect. Let's say there are over 170 views daily, irrespective of whether I post an article or not. It's OK for me, because wine blogging is really a tight niche in Romania. Depending on the subject of the article, the traffic may increase or decrease. I don't check my traffic daily so I can't give you too many details about it.


About wine, Romanian wines and the region Languedoc Roussillon :

According to you, what is a "good wine" ? What do you expect from a wine tasting session ?

- Oh, that's a tough question! For me, a good wine is the one I like. Of course there are a lot of good wines these days but, as a personal opinion, the pleasure factor should be the one that really matters. I can say about a wine that is good or very good (technically speaking) but, at the same time, it may happen not to like it so much. I don't know if it makes any sense to you, but that's the way I see things about wine. I don't like the New World style, with bags of jammy fuit and drowned in high levels of alcohol. Still, I do recognize there are well made wines in this certain style but they're just not bringing much joy to my table. I prefer medium bodied, elegant, fresh and balanced wines. That's why I think France is still unbeatable at these kinds of wines.

Another key factor that may turn a wine into a fine one is the context in which that wine is consumed. The jollier the atmosphere, the tastier the wine. It's all about your perception at a certain moment, in certain conditions. The same wine may taste different depending on the context. That's why the wine world is such a tricky and subjective matter.

And from a wine tasting session I expect nothing more than great wines, in the good company of family or friends :)


Are you more into nature wine, organic wine, biodynamic wine or do you simply focus on hedonism, immediate and ephemeral pleasure?

- Well, I think I am a person of ephemeral pleasure whent it comes to wine. I really don't care if it's organic, natural, biodynamic or whatsoever. If a wine is well made and brings pleasure to the table, nothing else matters. I truly think that all the buzz for the natural/organic/biodynamic movement is unnecessary. My wine is better than yours because it's natural? That's just wrong an I hope this will not become some sort of religious cult. It's a place for everyone in the wine world and the producers should let the consumer decide if their wines are good or not. So, yes, I prefer hedonism over some useless debates on artificial subjects.


Tell us about viticulture in Romania ?Is it developing in Romania ? Is there a Romanian community of wine blogs ?
- Unfortunately, the almost 50 years of communism left  the Romanian viticulture in a state of perpetual degradation. The things have certainly improved in the last 25 years but at a very slow pace. Due to foreign investors, massive European funds and some enthusiastic Romanian entrepreneurs, things have changed for the better. There are still a lot of problems but we can only hope that one day the Romanian wines will get the recognition they deserve.

There is a community of wine blogs but it's beginning to lack a bit of freshness. On the one hand, we have the independent bloggers who write mainly for the sake of wine itself. On the other hand, there are wine bloggers trying to make some money out of it. I can understand that, but what bothers me the most is they are hiding their agenda behind the veil of a fake independence. I would like to see more and more wine bloggers in this community but, unfortunately, the things are moving slower just like the wine industry itself.


What are the characteristics of Romanian wine ? Is there a qualitative effort in order to reach international markets ?
- After all these years, I still don't know if there are any special characteristics of the Romanian wine. There is a lot of potential for quality wines here but we are still searching for our own identity. Romanian wines aren't competitive enough for the moment, to gain prestige on international markets. Yes, there is quality in many cases but the prices are sometimes too high compared to what you can find abroad, at the same quality level. To conclude, we are still attempting to define ourselves as a wine producing country.

Are there native varieties in Romania? Are they preserved? developed ?
- Yes, there are quite a few native grape varieties in Romania. Just to name the most important ones, in my opinion: Feteasca Neagra, Feteasca Alba, Grasa, Feteasca Regala, Novac, Cramposie, Tamaioasa Romaneasca and Babeasca Neagra (a soft red, similar in style and expression with a Gamay). Some of the varieties mentioned above are well preserved but I would like to see more plantings of indigenous grapes. Unfortunately, we are still focusing too much on international varieties and I don't think it is a good choice for the long term. But this would be a very long discussion...

What are the Romanian wineries to be followed ?
- First of all, I would mention Davino, probably the most exquisite Romanian wine producer. Then, according to my preferences: SERVE (the first foreign investment after the communist regime), Vinarte, Stirbey, Nachbil, Balla Geza (Wine Princess). Very good wines are also produced by Recas, M1 Crama Atelier (the premium division of the more famous Murfatlar Winery), Avincis, Oprisor, Rotenberg, Averesti, Corcova, Budureasca, Domeniul Coroanei Segarcea, Basilescu. This is not an extensive list by any means, there are even many more producers focusing on quality.

 
Can you give us a typically Romanian wine and food pairing ?
- I must admit I'm not much of a specialist when it comes to this. One of the most famous traditional Romanian dish is called "sarmale" (meat rolls in cabbage) and I think it pairs well with a young Feteasca Neagra or a Merlot.

What are your favorite wines and winemakers in Romania ?
- OK, let's begin with my favorite wines: Flamboyant, Domaine Ceptura Rouge, Revelatio and Davino Rezerva white (Davino); Cuvee Charlotte, Cuvee Amaury and Cuvee Guy de Poix Feteasca Neagra (SERVE); Prince Matei Merlot and Soare Cabernet Sauvignon (Vinarte); Novac, Tamaioasa Romaneasca and Vitis Vetus Sauvignon Blanc (Stirbey); Syrah and Pinot Noir (Nachbil); Furmint, Feteasca Neagra and Cabernet Franc (Wine Princess/Balla Geza). Again, these are just the first names that spring to my mind.

Favorite winemakers: Bogdan Costachescu (Davino), Aurel Rotarescu (SERVE), Oliver Bauer (Stirbey), Balla Geza (Wine Princess), Gabi Lacureanu (Licorna Winehouse) and Iustin Urucu (Vinarte).


You speak rarely of Languedoc Roussillon wine on your blog (only one article on Moulin de Gassac found on your blog). Are the wines of this region difficult to get in Romania ?
- Actually, I think I've written more about Languedoc wines :) You can also find tasting notes on Paul Mas, Domaine Clavel, Chateau Veredus and my favorite Languedoc wine so far, the 2001 Mas de Daumas Gassac rouge. In fact, concerning French wines, Languedoc is quite a strong presence in some of our importers' portfolio. Why am I not more into Languedoc wines? I'm not sure, it may be the style that I'm not so fond of. Or maybe I'm just getting old and prefer to stay on solid ground. I'm no longer interested in experiencing new regions anymore. And if I were, that would be only for the fun side.

How would you define Languedoc-Roussillon as a wine region ?
- Since I don't have much experience with the region, it's hard for me to define it. But I know that Languedoc has witnessed a sort of revolution in terms of quality and winemaking techniques. So I guess the future is bright for the region and its wines.

What are your favorite wines and winemakers in Languedoc Roussillon ?
- Not tasting many Launguedoc wines so far, the answer is easy: Mas de Daumas Gassac and, of course, its winemaker, Samuel Guibert.