Faurar alb 2009 (Romania)

Probabil va uitati oarecum mirati la anul de recolta al acestui Faurar, dar va asigur ca nu este nici o greseala. Atunci cand vine vorba de a depista vinuri "disparute" demult de pe piata, devin un detectiv cu o rata de succes destul de mare. Surprinzator, cei de la vinuriselecte.ro (sursa descoperita in acest caz) chiar au pe stoc acest vin, s-au miscat foarte repede si toata tranzactia a decurs fara probleme. Auzisem un zvon cum ca Faurar-ul in cauza ar fi rezistat foarte bine in timp, asa ca am zis sa vad ce si cum. Ei bine, tanara speranta a celor de la Unicom nu a dezamagit.

Culoare galben deschis cu reflexii verzui. Un nas foarte interesant, mediu ca intensitate dar bine definit, cu note de caise bine coapte, mere golden, soc, citrice si foarte usoare adieri florale, de tei in special. Nu din cale afara de evoluat, ba chiar destul de proaspat in exprimare. Gustativ, atacul initial este dominat de senzatii evidente de fruct usor dulceag. Dar nu cred ca este vorba de vreun rest mai mare de zahar, ci mai degraba de nivelul ridicat al glicerolului. Surprinzator de rotund si intens, iar spre finalul sec se vireaza printr-o avalansa de note citrice, acolo unde domina grapefruit-ul, dar si de nuante care amintesc de florile de salcam.Tranzitia catre final se face cam abrupt, dar nu pot avea pretentii mai mari de la un exemplu entry level.

Nu am avut in fata cine stie ce monument de complexitate, doar un vin alb bine facut si surprinzator de fresh pentru varsta si categoria din care face parte. Iar cei din spatele Davino demonstreaza, inca o data, ca fac treaba serioasa chiar si la nivelul de jos.

23 lei/sticla.

"Voi, bloggerii, cate sticle de vin credeti ca ati vandut cu articolele voastre?”

Imi permit sa preiau citatul de mai sus din ultima postare a Monei si sper sa-mi fie iertata indrazneala. Nu stiu sigur daca aceasta intrebare halucinanta vine din partea unui producator sau a unui comerciant de vinuri, pentru ca aceste doua categorii sunt cele mai suspecte in cazul de fata. Dar cred ca imi permit sa aduc unele lamuriri impricinatilor:

Mai draga producatorule sau comerciantule sau oricine ai fi, eu cred ca iti scapa multe in ceea ce priveste bloggereala de vin. Acum vorbesc despre mine, nu adun toti bloggerii in aceeasi oala. Trecand peste punctele valide exprimate si de Mona, imi permit sa-ti reamintesc faptul ca umilul si obsinuitul blogger de vin scrie, in primul rand, din pasiune pentru obiectul "muncii". Apoi orice parere exprimata pe al sau blog trebuie luata ca una proprie si personala despre un vin sau altul. Bag de seama ca acest aspect extrem de important iti scapa cu desavarsire. Pentru ca tu vezi lucrurile doar in alb si negru sau, mai bine zis, doar in cifre si teorii de marketing. Iti spun sincer, nu dau 2 parale pe tot bullshit-ul de marketing si pe cat vinzi matale la alimentara sau in marele retail. Din punctul asta de vedere, sunt un miserupist de seama al neamului romanesc. Apoi, matale poti folosi informatia de pe al meu blog dupa cum iti dicteaza inima, ahh, scuze -  interesul, am vrut sa spun. Sa-mi fie iertata aceasta scapare nevinovata, te asigur ca nu se va mai repeta. Aceasta este o pagina publica, imi asum starea de fapt, traim intr-o societate cat de cat libera; imi poti posta impresiile pe retele de socializare, pe cine stie ce site-uri, poti face grafitti pe garniturile de metrou, nu ma intereseaza. E treaba ta, e afacerea ta, faci cum crezi de cuviinta. Bine, o intrebare inainte n-ar strica dar este ok si daca nu o faci, macar sa dezvalui sursa indormatiilor. Dar te rog eu insistent, nu ma face pe mine direct responsabil de propriile tale esecuri si nu incerca sa arunci ratonul mort in curtea mea. Si te mai rog sa-ti iasa din cap, odata pentru totdeauna, acest tip de intrebare aberanta si hilara de-a dreptul. Eu nu scriu sa-ti vand sticlele de vin "premium", capisci? Pentru asta ai angajat o armata de maestri in ale marketing-ului, dar care se pare ca se pricep la orice altceva, numai la cum sa-ti vanda operele de arta nu. Din cate am observat, domnii, doamnele sau domnisoarele in cauza se preocupa de aspecte frivole, de multe ori poluandu-mi simtul vizual, mai ales pe o anumita retea de socializare. In concluzie, insist inca o data sa adresezi intrebarea respectiva tovarasilor din propria curte.

Ah, da, si inca ceva care imi statea pe neuronii mei care "se zbat in axul melcat al zdrobitorului", sa citez din clasici in viata. Sa nu-ti inchipui vreodata ca, daca m-ai chemat o data sau de doua ori la crama si m-ai cinstit, asta ma face sclavul tau pe viata. Sau gornistul fruntas al partidului unic, ca sa ne amintim putin de vremile in care am impresia ca inca multi dintre voi gravitati in voie. Imi asum libertatea de a semnala nereguli despre vinul tau, atunci cand este cazul, chiar daca o friptana si cateva sticle de vin ti-au creat impresia ca iti voi pupa talpile pe vecie. Hai pa, si iti urez "succesuri" nebanuite in vanzari, mai draga...

Pinot Noir Special Reserve 2001 - Halewood (Romania)

Inca o relicva din "Billaic", inca baubila si aceasta. Raritate extrema, probabil sunt singurul din univers care mai are sansa sa bea asa ceva :)) Vinul a fost realizat de Aurelia Visinescu, a carei semnatura e la loc de cinste pe contra eticheta. Amintiri, amintiri...

Culoare rubiniu intens, sanatos, cu o pronuntata bordura caramizie. Initial, nasul mi-a amintit de un vin de Porto, cu multe fructe mature zaharisite, confiate si ceva miere. Dupa un timp insa, aceste note se retrag, lasand locul cireselor negre suculente, gemului de capsuni si a condimentelor de tot felul (scortisoara, nucsoara, etc). De fapt, tonurile condimentate ajung sa domine peisajul la un moment dat. Un nas inca destul de fresh, chiar daca semnele de maturitate sunt evidente pe ici pe colo. Gustativ, prospetimea este din nou surprinzatoare, cu mult fruct rosu dulceag, aciditate inca ok si un final mediu dominat de taninuri usor uscate. Post gust suculent, cu visine si cirese negre mature, plus o adiere placuta de condiment.

Vinul se afla evident pe o panta descendenta, dar e destul de departe de a fi mort. Inca se tine bine si iar ma intreb care o fi fost circuitul in natura al sticlei respective, in atata amar de vreme. Cred ca subestimam din ce in ce mai mult capacitatea unor vinuri de a rezista conditiilor potrivnice la care sunt supuse. Trebuie doar o doza de nebunie si o curiozitate aproape morbida pentru a le acorda o sansa. Doar 18 lei, o afacere cat se poate de buna.

Vinul Cavalerului Riesling 2007 - SERVE (Romania)

Inainte de a va povesti impresiile lasate de noile vinuri SERVE, in cadrul degustarii de saptamana trecuta din Galati, am sa apelez la un un scurt teaser prin intermediul acestui surprinzator Riesling. Nu va mai intrebati pe unde l-am gasit, raspunsul il stiti. Bineinteles, la Billa. Riscul in cazul unui vin alb mai vechi tinut pe un raft de supermarket, este unul foarte mare. Dar am avut din nou bafta chioara.

Culoare galben-auriu intens. Nasul m-a luat pe nepregatite, nu ma asteptam la prea multa prospetime. Ei bine, m-am inselat. Gutuia este vioara intai, iti sare in nari din toate pozitiile, si este dublata de placute tonuri florale (tei, in special), citrice si usor condimentate. Gustativ, vinul da o senzatie evidenta de rotunjime si plinatate, ba chiar si de o usoara onctuozitate. Se tine foarte bine, fructele albe bine coapte se completeaza fericit cu o aciditate medie, inca prezenta la datorie. Final mediu, cu nuante citrice, salcam si putin picante.

Inca un succes neasteptat. Nu ma mai intreb ce se intampla in Billa cu pricina, de mai pot gasi asemenea relicve. Tot e bine ca mai am sansa sa pot incerca asa ceva. Am zis.

Colocviu la Roma Tamaioasa Romaneasca 2011 - Casa de Vinuri Cotnari (Romania)

Din ce am observat de ceva vreme incoace, toata lumea bea Cotnari. Ma refer, bineinteles, la noile game lansate de Casa de Vinuri Cotnari si care, ni se spune, este o divizie separata de firma muma. Un caz asemanator avem cu M1 Atelier si Murfatlar. Sincer, nu prea m-au interesat aceste noi vinuri si nu neaparat din cauza numelui implicat. Motivul este legat, in principal, de soiurile aromate vinificate in sec, al caror fan nu prea sunt. De altfel, mi-am exprimat pozitia de fiecare data cand am avut ocazia. Oricat de bine ar fi facute, tot simt ca lipseste ceva la ele. Trec repede peste textul cel putin haios prezent pe eticheta, si am sa va spun impresiile despre Tamaioasa Colocviu. Scurt si la obiect, pentru ca vinul nu mi-a oferit vreo revelatie si nici nu prea am chef de insirat prea multe randuri.

Nasul este unul regulamentar pentru o Tamaioasa, cu note florale placute, putina miere de salcam si acea nuanta de bob de strugure tamaios copt. O mica problema mi s-a parut alcool-ul, care incepe sa-si arate coltii odata ce temperatura creste usor. Gustativ, destul de echilibrat, vinul este rotund la intrare, cu fruct alb copt prezent la datorie. Are un strop de eleganta si aluneca usor pe gat. Totusi, mi s-a parut ca este putin defazat spre finalul usor citric si abrupt, cu un mijloc nu din cale afara de bine definit. Aciditatea este moderata, ceea ce inseamna ca pentru mine se putea si mai bine. Post gustul este unul reusit, destul de persistent. Din nou, alcool-ul este cam prezent la final si da sa iasa afara pe usa. Poate sunt eu mai sensibil la capitolul asta, cine stie.

Per total, am avut in fata un vin reusit si bine facut, chiar daca are unele scapari. In mod clar, este un mare pas inainte pentru Cotnari. Dar cred ca tocmai acest sentiment ne face sa "laudam" excesiv vinurile acestor "giganti". Daca e sa o compar cu Tamaioasa de la Stirbey, tot aceasta din urma iese in fata, pentru ca imi pare mult mai bine definita per total. Iar la circa 50 de lei, la cat se da cea de Cotnari, spun pas. Se gasesc exemple cel putin la fel de bune si la preturi mai mici. Ca si in cazul Jidvei, s-a cam sarit calul cu preturile de pornire si nu cred ca cei obisnuiti cu exemplele dulci de la Cotnari, vor arunca atatia bani pe variantele seci. Target-ul o fi altul, dar si acolo concurenta este destul de apriga.

49 lei - Vinescu.

Feteasca Neagra Special Reserve 2004 - Halewood (Romania)

Acesta cred ca a fost unul dintre cele mai neasteptat de placute episoade, din serialul de mare angajament: "Jurassic Billa Park". Toate aceste descoperiri din ultima vreme mi-au redeschis un sertar de mult inchis al amintirilor. Mai exact, in fata rafturilor din Billa m-am simtit exact ca in perioada studentiei, atunci cand am trecut printr-un stadiu de practica arheologica. De fapt, acest moment a fost unul crucial pentru dezvoltarea obsesiei personale pentru vinuri, intamplarea facand ca sa-mi expun talentele de sapator intr-un areal cum nu se putea mai nimerit: Pietroasele. Iar acum, ma incearca aceleasi sentimente ca si atunci, in special bucuria nevinovata si sincera atunci cand varful harletului tau se poticneste intr-o relicva din timpuri stravechi. Dar destul cu melancolia, haideti sa va spun cateva impresii despre o alta relicva, de data asta oenologica. Aceasta Feteasca Neagra nu are semnatura Aureliei Visinescu pe contra-eticheta, dar perioada in care a fost facuta ma indeamna sa cred ca a fost realizata cu ajutorul ei.

Culoare rubiniu surprinzator de intens, cu o pronuntata bordura caramizie. Imediat dupa deschidere, vinul este cam timid in nas, notele de fruct matur fiind vioara intai. Visine zaharisite, aluzii tomnatice, ceva ciuperci. Inspiratia de moment m-a determinat sa supun vinul unei aerari lente la sticla iar peste 1 ora, minunea s-a produs. Motoarele acestei Fetesti au fost turate la maxim si vinul a etalat un nas foarte interesant si intens, cu multa pruna proaspata si afumata, cirese negre, trufe, plus o intreaga armata de condimente uscate (cuisoare, scortisoara, piper). Fix ca un boxer revenit din pumni. Gustativ, fructele rosii usor dulcege fac legea, aciditatea este la cote inalte, iar un rest de tanin vine si completeaza un tablou care m-a facut sa zambesc satisfacut. Final mediu, suculent si condimentat. Vitalitatea si prospetimea acestui vin m-au luat pe nepregatite, mai ales daca tin cont de conditiile obscure de achizitie si, cel mai probabil, de stocare.

Sunt convins ca si restul de zahar a ajutat la pastrarea in viata a sticlei in cauza. Dar, totusi, nu poate fi vorba doar de asta. Pana la urma, trebuie sa fie acea alchimie misterioasa a vinului, in fata careia ramanem usor blocati de foarte multe ori. Plus alinierea favorabila a planetelor, norocul chior sau cum doriti sa-i mai spuneti. Experimentul va continua, obsesia e mai puternica decat ratiunea in cazul meu :D