"Culoare galben auriu, intens si stralucitor. Olfactiv, intensitatea aromelor este perfect controlata. Notele lemnoase (vanilie si condimente) se impletesc de minune cu cele de fruct bine copt (caisa, mar, gutuie, plus diverse citrice) si cu nuantele floral-minerale de o eleganta aparte. Gustativ, am fost intampinat de o densitate dozata cu mare maiestrie; vinul se comporta de parca ar executa fara cusur o partitura bine stabilita inainte. Rotund, fin, elegant, cu un mijloc expresiv, o aciditate perfect integrata si un final lung, liniar si persistent, cu mult fruct diafan si aluzii picante gen ghimbir. Cei aproape 14% alcool nu se simt nici o clipa si vin sa completeze o lucrare gandita in cele mai mici detalii. Este loc de evolutie pozitiva, cativa ani in plus la sticla nu i-ar face rau defel."
Dupa cum spuneam, Rezerva 2012 nu se indeparteaza foarte mult de la canon. Totusi, as semnala cateva particularitati care fac din acest vin o versiune usor superioara celei din 2011. In primul rand, paleta aromatica ceva mai complexa, fiind completata de o pleiada de fructe exotice, gen mango si ananas. Intensitatea este ceva mai pronuntata dar, din nou, acest mic "monstru" reuseste sa prezinte un echilibru fantastic. Pur si simplu, nu am intalnit vin alb romanesc mai bine continut in sine, mai precis in exprimare si mai bine definit. Constructia la nivel gustativ este impecabila, concentratia fructului este la cote inalte dar nu devine greoaie nici o clipa. Aciditatea echilibreaza perfect fructul si ii confera prospetime pe finalul multistratificat si aproape interminabil. Nu imi amintesc sa fi incercat ceva de la noi cu o asemenea lungime a finalului; dupa primul minut, am renuntat sa mai acord atentie acestui aspect. In ultimul rand, rezista cu brio la temperaturi inalte dar asta deja nu mai este o noutate cand vine vorba de albele Davino.
Rezerva 2012 este o combinatie perfecta de putere si eleganta, concentratie masiva si bogatie a gustului, complexitate si prospetime. Toate acestea sunt atribute ale unui vin mare. Daca as fi sa-l compar cu ceva incercat in ultima vreme, primul gand m-ar duce la un Grand Cru de Burgundia. Ma refer strict la modalitatea de constructie si exprimare, nu la altceva. Si da, cred in continuare ca are un pret foarte mare. Dar, daca puterea financiara mi-ar permite acest lux, as lua cutii intregi din asa ceva.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu