Despre vinuri numai de bine, mai putin acel Merlot care se inaltase la ceruri de multa vreme. Din el a mai ramas doar iluzia unui trecut presupus mai bun. Dar nu-i nimic, am invatat sa apreciez mai mult partea distractiva si inedita a situatiei. Pentru a va face o idee despre ce minunatii am incercat, ma voi opri putin pe la fiecare si le voi ruga sa se prezinte. Pe scurt, bineinteles.
Davino Rezerva Alb 2012
- tocmai l-am laudat din cale-afara intr-o postare anterioara, asa ca nu mai am ce completa. Raman la concluzia ca este cel mai reusit alb romanesc, la toate capitolele. Finalul sau interminabil poate fi considerat o opera de arta si nu glumesc cu nimic.
Cuvee Guy de Poix Feteasca Neagra 2011 - SERVE
- inca un vin pe care-l stiam deja; fara indoiala, una dintre cele mai bune fetesti de pe la noi. Perfect integrat inca de pe acum, gustos si expresiv. In acest caz, o opera de arta este ascunderea uimitoare a nivelului urias de alcool (15,5%). Nu de alta, dar nu stiu cum de reuseste sa nu devina greu de baut inca de la al doilea pahar, ba din contra.
Ispita 2011 (Iluminarea) - Oprisor
- daca cineva crede ca am ceva personal cu acest producator, se inseala amarnic. Mereu am spus ca Oprisor face vinuri de la bune in sus, unele foarte bune dar, pentru mine, totul se cam opreste aici. Inca nu vad acel extra care sa ma faca sa spun wow. Nici in cazul Ispita nu am detectat acele nuante de rafinament si nobilitate care definesc un vin mare. In viziunea mea, bineinteles. Am intalnit un vin foarte bun, bine facut dar mult prea comun in exprimare. Nici nu pare foarte bine integrat in acest moment, dar cred ca 3-4 ani in plus vor rezolva aceasta problema. Insa nu sunt prea convins daca atunci voi simti si o evolutie in adevaratul sens al cuvantului. Ramane de vazut.
Cuvee Charlotte 2010 - SERVE
-deja incercat si el cu alte ocazii, iubesc senzatia de eleganta pe care o afiseaza. Poate nu este cel mai complex Charlotte facut vreodata dar cred ca este cel mai feminin si diafan pe care l-am incercat pana acum. Are farmec si asta e o mare bila alba din partea mea.
Davino Rezerva Rosu 2009
- cel mai scump si exclusivist vin al degustarii. Asteptarile nu mi-au fost inselate dar parerea mea este ca am avut in fata un vin mult prea tanar si inca nepregatit la acest moment. Un exemplar complet, multistratificat, puternic, rafinat. Daca Flamboyant puncteaza mai mult la capitolul placere imediata, Rezerva este net superior la capitolul structura. Nici cateva ore in decantor nu l-au imblanzit prea mult. Este un vin facut sa reziste si destinat mai mult celor dispusi sa astepte cel putin 10 ani de acum incolo. Ca si in cazul Rezerva alb, lungimea finalului pare din alta galaxie.
In concluzie, a fost o seara extrem de reusita, cu oameni faini si cu vinuri care si-au respectat blazonul. Si se cam cere a fi repetata...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu