Davino Purpura Valahica 2011

Nu stiu cate mai pot fi spuse despre aceasta Feteasca Neagra, pe care o consider etalon al soiului ce nu si-a gasit cu adevarat o identitate clara pana acum. In general vorbind, bineinteles. Nu, nu o consider etalon pentru ca este scumpa si se intampla sa fie realizata de Davino, ci pentru ca a dovedit o consistenta de invidiat din momentul aparitiei sale pe piata. Iar pentru mine, constanta in calitate si capacitatea de evolutie de la an la an sunt atributele principale ale unui producator cu staif.

Chiar daca varianta 2010 nu mi s-a parut cea mai reusita Purpura pe care am incercat-o, cea din 2011 vine sa umple micul gol din anul precedent. Olfactiv, totul este regulamentar si intens, cu puternice note de pruna, fructe rosii, condimente, putina afumatura si aluzii lemnoase bine integrate in peisaj. Totusi, lucrurile cele mai interesante se intampla la nivel gustativ. Nu aromatica este cea care impresioneaza, ci modul in care acest vin este construit. Debuteaza in forta, cu mult fruct concentrat invaluit de o densitate compacta, aproape lasciva in exprimare. Dar acum vine momentul in care totul se schimba si care arata iscusinta lui Bogdan Costachescu. In loc sa continue linia moderna si anosta a densitatii doar de dragul ei, Purpura noastra se indreapta spre final cu bagajul plin de prospetime si puritate a fructului. Isi mentine perfect corpolenta medie, suculenta, iar aciditatea excelenta este dublata de o structura taninoasa ceva mai bine infipta decat in cazul suratelor ei din trecut. Final lung, expresiv, cu fruct suculent si usoare note amarui care, in acest caz, reusesc sa aduca o dimensiune in plus ansamblului. Sa nu uit si de nivelul urias de alcool (14,9%), ascuns cu mare maiestrie.

Concluzie personala: cea mai completa, rafinata si structurata Purpura de care am avut parte pana acum. Sunt sanse mari sa devina si exemplarul cel mai longeviv din istoria acestei etichete.