Se intampla foarte rar ca un vin romanesc sa ma impresioneze. Recunosc, multe vinuri autohtone sunt pe drumul cel bun dar, in foarte multe cazuri, lipseste acel extra care sa le scoata din anonimat. Si da, atata vreme cat "ale lor" ofera acelasi nivel de calitate sau chiar mai mult, la jumatate de pret fata de "ale noastre", imi rezerv dreptul de a-mi da PROPRII bani pe cele straine. Se pare ca unii nu pot intelege acest principiu simplu. In cele din urma, branza e pe bani, ca ne place sau nu. Iar unul dintre principiile de baza ale democratiei, ca tot este la moda sa oferim definitii, consta in libertatea de a alege. Inca o chestie pe care unii nu o inteleg nici in ruptul capului. Mi se pare stupid si ipocrit sa sustin vinul romanesc doar dintr-un inaltator sentiment de fals patriotism. S-o faca altii, n-am nici o problema cu asta. Dar ar fi indicat ca altii de care pomeneam mai sus, sa-si vada de propriile angoase si probleme.
Ok, am divagat destul de la subiectul acestei postari. Dupa albele Revelatio, iata ca tot un vin Davino a reusit sa-mi provoace placeri nebanuite. De data aceasta, e vorba de un rosu, pe numele lui Purpura Valahica, 100% Feteasca Neagra. Parerea mea despre soiul respectiv am tot expus-o pe blog, nu mai reiau eternele probleme pe care le am in acest sens. Dar sa trecem la disectie.
Culoare rubiniu mediu ca intensitate, nu din cale afara de extractiv. Nas extrem de focusat, de intensitate medie, in care notele fructate - pruna proaspata, uscata si chiar afumata, cirese negre - se imbina fericit cu cele condimentate, de piper proaspat zdrobit, si mai ales cu cele lemnoase. De altfel, lemnul este superb integrat in tot acest ansamblu, reusind performanta notabila de a nu fi intruziv. Dar vinul mi s-a parut cu adevarat spectaculos, la nivel gustativ. Atac mediu, cu mult fruct proaspat, un mijloc neasteptat de bine definit, precis si care gadila placut papilele. Da, le gadila, nu le agreseaza. Aici vorbim de suculenta, eleganta si feminitate, nu de greutate si steroizi. Aciditatea este la cote maxime, taninuri foarte fine si bine coapte. Final lung, expresiv, dominat de visina putreda si condiment.
Diferenta intre un vin bun si unul foarte bun sau excelent sta in astfel de detalii "tehnice". Mijlocul foarte expresiv, precum si lungimea finalului sunt cele care trimit vinul de fata in liga superioara. Le are pe toate, inclusiv un factor de baubilitate ridicat. Echilibrat, mediu si precis in exprimare. Pentru mine este cea mai reusita FN pe care am incercat-o pana acum si un vin dupa care nu ti-ar parea pare rau de banii dati. Bravos!
76 lei - Evino.
Concursul de vinuri spumante romanesti 2024 si doua-trei panseuri
Acum 2 săptămâni
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu