Chateau Domenii Rouge 2009

miercuri, 27 februarie 2013

6 comentarii
Inca un vin din portofoliul Davino, sau mai bine zis Unicom. Da, stiu, trec printr-o faza Davino in ultima vreme, si asta se datoreaza mai ales albelor produse aici. La capitolul rosii, nu sunt inca prea convins, dar poate nu am intrat eu cum trebuie in lumea lor. Este si cazul acestui Chateau Domenii, genul de vin care ma enerveaza la culme si imi provoaca stari contradictorii. Pe de o parte, nu agreez stilul dar, ca sa fiu obiectiv, nici nu pot spune ca nu este un vin facut bine. Dar haideti sa vedem ce am gasit in sticla.

Culoare rubiniu intens, cu reflexii visinii. Nas foarte intens, narile iti sunt atacate din toate partile. Initial, multe note vanilate, ciocolata cu lapte la greu, ba chiar si ceva esenta de rom. Se continua cu note de fruct bine copt (visina, mura, cirese negre) si dulceturi de coacaze si capsuni. Dupa o vreme, fraiele sunt preluate de puternice accente de menta si carbune. Gustativ, vinul mi-a placut ceva mai mult. Fructul este la cote inalte, usor dulceag din nou, dar bine echilibrat de o aciditate foarte buna si de o structura taninoasa sanatoasa. Finalul este usor amarui si dominat de ierburi uscate si condimente. Fierbinteala alcool-ului (14,5) se simte putin pe final, dar nu e din cale afara de deranjanta.

Din punct de vedere tehnic, nu prea am ce-i reprosa. Este un vin bine facut, cu simt de raspundere si destul de precis, mai ales gustativ. In schimb, nasul e cam prea mult pentru mine, prea intens, prea obositor, fara pic de eleganta si austeritate. Un stil modern si care stiu ca are multi adepti. Poate acst vin le va oferi o placere mult mai intensa decat in cazul meu. C'est la vie...

44 lei - Evino.


O nelamurire

sâmbătă, 23 februarie 2013

6 comentarii
Am observat de curand un fenomen usor ciudat la unele vinuri autohtone si care implica anumite date de pe contra-etichete. Primul vin vizat a fost o Feteasca Neagra Paganus 2007, care avea inscriptionata o data din ianuarie 2013. Acum, din cate stiu, aceste date de pe contra-eticheta reprezinta, in mod normal, momentul in care sticlele au fost imbuteliate. Sau poate ma insel? Ultimul exemplu de acest gen mi-a sarit in ochi la un Pinot Noir 2008 de la Segarcea (foto jos).


Daca presupunerea mea e corecta, atunci lotul cu pricina a fost imbuteliat in 2012. Ceea ce imi starneste o intrebare legitima: daca data respectiva este si momentul imbutelierii, unde naiba a zacut vinul in tot acest timp? In tancuri de inox, in butoaie, unde anume? S-au mai amestecat ceva loturi mai vechi cu recolte mai noi, sa iasa la numaratoare? Revenind la Paganus 2007, va spun drept ca ce am gasit in sticla de care v-am amintit, mi s-a parut altceva la acel moment: vinul era mai fructat, mai puternic, nu a fost ceea ce ma asteptam si stiam.

Dar mai umbla o vorba prin targ, si anume ca sugubetele cifre ar semnifica, de fapt, data etichetarii lotului. E posibil sa fie si asta, cu toate ca practica in cauza imi aprinde anumite beculete. 1. In cazul loturilor asa-zis limitate, o astfel de miscare indica faptul ca avem de-a face doar cu un mare bullshit de marketing (ceea ce si banuiam de fapt), si 2. Atunci cand vad asa ceva, ma gandesc automat ca exista stocuri din belsug pentru anumite vinuri, si asta chiar in curtea producatorului. Nu de alta, dar la inceputul acestui an, mai toti se plangeau cum vor ramane fara stocuri si nu mai pot face fata cererii. Yeah, right, si marmota...

Ma lamureste cineva definitiv in aceasta problema arzatoare?

Pinot Noir 2008 - Domeniul Coroanei (Romania)

vineri, 22 februarie 2013

0 comentarii
Pe langa bajbaiala permanenta in tenebrele acestui soi foarte capricios, mai apar ocazional si exemple autohtone foarte bine facute. Este si cazul acestui Pinot de la Segarcea, un vin bine facut, neasteptat de precis in exprimare si care se tine destul de bine inca.

Culoare regulamentara de Pinot, degetele se vad lejer prin lichidul din pahar. Nas dominat de fructe rosii proaspete (fragi, zmeura), cirese negre, o idee de scortisoara, condimente uscate. Odata cu aerarea, apar si ceva aluzii de cauciuc, dar nu foarte deranjante. Gustativ, am fost surprins de concentratia buna a fructului, vinul are consistenta in mijloc, aciditatea are tonalitatea care trebuie, iar taninurile sunt fine si aproape complet integrate. Final mediu, suculent, cu note de cirese negre si condimente.

Un Pinot mioritic reusit de data aceasta. Mi s-a parut mai expresiv in gust decat in nas, chestie care se intampla mai rar in cazul meu. Dupa ce am incercat aberatia numita Otarnita de la Vaselo, pot spune ca cel de Segarcea il distruge la propriu. Si la bani mai putini.

40 lei - Evino.


Tamaioasa Romaneasca 2011 sec - Domeniul Coroanei (Romania)

joi, 21 februarie 2013

0 comentarii
Sunt destule momente in care apreciez experimentele dar, in cazul Tamaioasei seci, nu prea am inteles niciodata cu adevarat ideea. La acest capitol intra si Muscat Ottonel-ul vinificat in acelasi stil. Intr-adevar, e posibil sa fie cum spun multi, si anume ca ne-am obisnuit cu vinuri albe dulci pe aceste taramuri. Dar nu prea cred ca este doar atat. La astfel de exemple, simt ca ceva lipseste din peisaj si da, poate pana la urma este vorba de un rest minim de zahar. Nu de alta, dar unele soiuri aromate se comporta mult mai bine asa. Iar eu consider ca Tamaioasa nu este un soi atat de versatil ca altele. Ma gandesc acum la Chenin Blanc, vinificat de la sec pana la dulce dare care, totusi, se adapteaza mult mai bine aromatic fiecarui stil in parte. La Tamaioasa nu prea merge vrajeala, profilul aromatic nativ al soiului ramane cam acelasi, chit ca-i sec sau dulce.

La fel este si cazul acestei Tamaioase de la Domeniul Coroanei. Are tot ce-i trebuie pentru a fi identificata fara prea mari probleme, arome florale si de boaba coapta de strugure. Gustativ s-a comportat cum ma asteptam, atac initial aromat, urmat de o aciditate puternica si un final citric-mineral. Totusi, este ceva la acest vin care reuseste sa-l diferentieze de alte exemple asemanatoare. Mai exact, e vorba de nivelul intenistatii, atat la nivelul nasului cat si la cel al gustului. Si aici isi castiga cele mai multe bile albe. Intensitatea de care vorbeam este una medie, chiar spre redusa (gustativ mai ales), ceea ce confera vinului o nota de eleganta si austeritate, la care nu prea te-ai astepta in mod normal. A fost o miscare inteligenta. Drept urmare, ast vin mi-a placut mai mult decat alte exemplare obtinute in acelasi stil.

34 Lei/sticla - acelasi Evino.


Ceptura Alb 2011 (Romania)

marți, 19 februarie 2013

0 comentarii
Vin imbuteliat de Unicom, cei din spatele Davino, pentru "neinitiati". Dupa verticala Revelatio de anul trecut, am tinut musai sa imi fac o integrala de albe ale acestui producator. De ce? Pentru ca am avut o revelatie cu acea ocazie de care pomeneam mai sus: cei de la Davino sunt printre putinii care au inteles cum trebuie sa arate un vin alb ca la carte. O parere proprie si personala, bineinteles.

Ceptura este un brand care te baga putin in ceata si cam neinspirat, daca este sa ma intrebati, dar nu voi insista pe acest aspect. Ce este in sticla mi se pare mai important. Culoare galben-auriu deschis. Nas dominat initial de fructe albe bine coapte, soc, grapefruit, flori de salcam. Dupa care urmeaza contributia Fetestii Albe, cu note vegetal-ierboase foarte placute si chiar elegante pe alocuri. Exista intensitate, dar fara a fi agasanta. Gustativ, vinul debuteaza cu aceleasi fructe coapte, este corpolent si rotund dar aceste impresii sunt imediat balansate de nuante citrice si usor vegetale. Aciditatea este foarte bine infipta, iar finalul mediu ofera senzatia de prospetime mult dorita la un astfel de vin.

Ce mi-a placut cu adevarat la acest exemplar este precizia in exprimare, cam rar intalnita pe la noi. Nu da pe afara de complexitate, dar cred ca si acesta este un capitol care poate avea un final fericit in 2-3 ani. Doar ca totul este servit in doze exacte, in ordinea care trebuie.

42 lei/sticla - Evino.

Cuvee Rene Faure - Crama Averesti (Romania)

sâmbătă, 16 februarie 2013

0 comentarii
Sau despre cum romanul isi da mana cu francezul intr-o sticla de vin. Avem un cupaj interesant de Zghihara si Aligote, produs de Crama Averesti. Despre acest producator si vinurile sale puteti gasi destule informatii in blogosfera de vin, asa ca voi trece direct la scurta descriere a exemplarului pe care l-am incercat de curand. Dar inainte de asta, o observatie pe care am facut-o si altora: oameni buni, puneti si voi un an de recolta pe eticheta, macar asa de ochii lumii.

Culoare galben-pai extrem de palid. Nas destul de aromat initial, cu tuse florale si fructe albe. Dupa care notele ierboase devin dominante (intr-un mod placut totusi), fiind completate de mult mar verde. Gustativ, vinul este surprinzator de bine rotunjit, atac initial fructat dupa care ierburile aromatice preiau controlul. Aciditate pronuntata, tipica Zghiharei, final scurt cu note de praf de creta.

Un vin foarte agreabil, usor de baut si care se duce pe gat cu viteza ametitoare. Prospetimea Zghiharei se imbina foarte reusit cu rotunjimea Aligote-ului, rezultand un vin simplu si care nu incearca nici o clipa sa para ceea ce nu este. Avem nevoie de mai multe astfel de exemple.

22 Lei - Evino.


O seara cu Petro Vaselo si altii...mai buni

joi, 14 februarie 2013

0 comentarii
La inceputul acestei saptamani, a avut loc o noua degustare marca Ionut "Vinescu". Evenimentul s-a desfasurat in cadrul aceluiasi restaurant aflat la inaltime, "Perla Dunarii", si a cuprins, in principal, vinuri din portofoliul Petro Vaselo. Participantii au fost in formula completa: Ionut, George, Alina, subsemnatul si invitat special, Stefan (Agress Galati). Pe langa vinurile mai sus mentionate, s-au mai infiltrat un Burgund Mare de la Wine Princess, un Cuvee unguresc de la Tiffan's si un Rhein Riesling de la F'autor.


Voi incepe cu trecerea in revista a suspectilor de la Petro Vaselo, un producator destul de apreciat pe la noi dar cam ignorat de mine, din varii motive gen: preturi mari, vii tinere, struguri obtinuti aici dar vinificati in Italia, si altele. La sfarsitul serii, m-am felicitat pentru alegerea ignorantei in acest caz; vinurile nu m-au dat deloc pe spate, ba chiar unele mi-au displacut total. Am inceput cu un spumant rose, Bendis Brut, singurul exemplu de la ei care s-a dus foarte usor pe gat si mi-a oferit un grad minim de placere. Alb de PV 2011 (Chardonnay), debuteaza cu un nas destul de interesant dar gustativ e prea mult pentru mine: greu, corpolent, pe alocuri uleios, aciditate precara si un finish acrisor fara zvac. Rosu de PV 2011 (Cab Sauv) s-a dovedit a fi genul de vin pe care il urasc cel mai mult pe asta lume: ultra-alcoolizat (15%), fructe supra-coapte, extractie cat cuprinde, lipsa totala de echilibru in toate departamentele. Ii felicit pe toti cei care reusesc sa bea mai mult de un pahar din acest lichid; eu n-am reusit mai mult de 2 guri. Ovas 2009 merge tot pe coordonate moderne, cu mult fruct supra-copt si extract puternic, dar este clar mai bine realizat, e ceva mai focusat, ba chiar are si un strop de prospetime in gust. Totusi, acest stil ma oboseste cumplit. Doar pentru fani. Otarnita Pinot Noir 2010 - nu are rost sa va povestesc prea multe; un vin slab de tot, cu un nas cat de cat interesant, dar la nivel gustativ pica lamentabil, fara pic de identitate, apos, scurt si acru pe final. Nu inteleg ce s-a intamplat acolo, mai ales ca o sticla de asa ceva iti poate scoate din buzunare peste 60 de lei.

Infiltratii serii s-au dovedit a fi si cei mai reusiti, pentru mine cel putin. Burgund Mare 2009 de la Wine Princess, un vin sincer, simplu, cu fruct decent, dar bine echilibrat si suculent. Tiffan's Immortal Cuvee 2009, un cupaj obtinut din trilioane de soiuri dar care s-a dovedit a fi unul reusit: in stil Beaujolais, fruct rosu pur, nefortat, bine echilibrat si juicy. Foarte dragut. Am incheiat festinul cu un Rhein Riesling Late Harvest de la F'autor, foarte ok, nas cu mult fruct exotic, gust ok, nivel de zahar exact cat trebuie, aciditate buna, destul de proaspat.

Va multumesc pentru atentie.


Wine Advocate se duce la vale...cu puncte cu tot

miercuri, 13 februarie 2013

5 comentarii
Dupa vestea ca Robert Parker isi vinde pretioasa progenitura, Wine Advocate, o noua lovitura de ciocan va pica in capetele adoratorilor de puncte: Antonio Galloni, unul dintre cei mai importanti oameni ai avocatului, si-a exprimat hotararea de a parasi stabilimentul WA.

Pe Galloni l-am apreciat intotdeauna pentru severitatea sa in acordarea punctelor, in special pe vremea cand se ocupa aproape exclusiv de Italia. Ce-i drept, au mai fost ceva scandaluri in stil Jay Miller si in dreptul lui Galloni dar, per total, mi s-a parut un tip care nu s-a dus complet in stratosfera sfintelor puncte.

In fine, sunt foarte curios ce se va alege de Wine Advocate, am o presimtire ca Galloni nu va fi singurul critic important care va parasi corabia aflata deja in deriva. Sa vedem atunci cat va mai conta un 95 pct Parker. Sau vor fi, simplu, puncte Wine Advocate, asa cum ar trebui sa vedem in 99% din cazuri, in dreptul vinurilor din lumea intreaga?






Pe cand dacii faceau rose...

luni, 11 februarie 2013

12 comentarii
Astazi am dat, probabil, peste cea mai elucubranta si haioasa contra-eticheta de pe la noi. Este vorba de o sticla de Merlot Rose, produsa de Casa Iordache. Vinul in sine nu merita vreo mentiune speciala, pentru ca nu mi-a placut neam. Dar ce mi-a fost dat sa citesc pe contra-eticheta a fost de-a dreptul mirobolant. Inca un exemplu de marketing atat de prost gandit, incat ma intreb daca astfel de "informatii" chiar mai ajuta la vanzarea unui produs.


Mai intai, suntem anuntati ca Dragasani-ul a fost "descoperit" de romani pe la 101-102 e.n. Ma rog, asa o fi, dar ceea ce urmeaza de acum incolo va starni cu siguranta multe zambete si hohote de ras. Din cate se pare, romanii au fost atat de impresionati de vinul produs aici, incat s-au hotarat sa ridice si o cetate, Rusidava pe numele ei. Da, ati citit bine. Romanii nu mai construiau cetati din motive strategice, ci din pasiune pentru vinul produs in zonele respective. Probabil intregul proiect al constructiei era continuarea fireasca a unei nopti crunte de betie. Propun sa rescriem intreaga istorie a acelor vremuri si sa o privim doar din perspectiva oenologica. N-ar fi o idee chiar atat de rea, nu?

Mai jos, aflam o alta informatie de prima mana, bazata cu siguranta pe dovezi scrise irefutabile. Acest Merlot rose este obtinut dupa o metoda de pe vremea dacilor. Da, ati citit bine din nou. Pot trage 2 concluzii dupa aceasta afirmatie: 1. Dacii cultivau Merlot, probabil clone importate de la gali si 2. Dacii erau mari mesteri in producerea vinurilor rose. Daca producatorul a dorit sa transmita un alt mesaj, nu i-a iesit deloc asocierea de mai sus.

Dragii mei, dupa umila mea parere, asta e mai tare si decat povestea lui Stefan cel Mare care se delecta cu spumant de Panciu. Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa. Ca altfel nu poate fi, clar. Am zis.

Turnul abundentei

vineri, 8 februarie 2013

0 comentarii
O noua saptamana, o noua degustare interesanta in urbea noastra care zace lenesa pe malul Dunarii.

Locatia: acelasi restaurant "Perla Dunarii", aflat in incinta turnului de televiziune.

Participanti: Ionut "Vinescu", George "Lucruri Bune", subsemnatul si un invitat special, Costel Plesoian. 

Suspecti: Casa Iordache, Bodega Arzuaga, Dona Matilde, Wine Princess, Tenuta Ulisse.


Ca de obicei, nu voi insista cu impresii detaliate despre fiecare vin in parte. Am inceput cu o Cramposie Selectionata 2011 de la Casa Iordache. Ei bine,va multumesc, dar nu. Nas de crama care nu se impaca prea bine cu igiena, note evidente si ciudate de usturoi verde. Spre deosebire de ceilalti, am si indraznit sa degust acest "vin"; un mix de zahar, alcool si acid citric. Interesant ca al lor Cabernet Sauvignon (incercat mai tarziu din curiozitate) e un vin destul de corect, foarte light dar baubil. A urmat al doilea si ultimul alb al serii, Fan D. Oro Chardonnay 2010 (Arzuaga), un exemplar pe care il stiam de la Goodwine si care nu mi-a placut defel. Pentru fanii albelor baricate excesiv poate are ceva de spus, pe mine nu m-a prins absolut deloc. Sarabanda rosiilor a fost deschisa de un Montepulciano d'Abruzzo 2010 Unico (Tenuta Ulisse), vin foarte ok, mediu, cu fruct exact cat trebuie, concentrat dar si usor de baut in acelasi timp.

Dupa care a venit si marele castigator al serii, Wine Princess Merlot 2007. Sincer, la banii lui (in jur de 30 de lei dar se poate gasi si mai ieftin), e unul dintre cele mai bune vinuri romanesti rosii de pe piata. Un Merlot scoala, cu o culoare rubinie superba, fara vreo urma de maturitate, nas old school de vin fin si elegant, cu fruct rosu pur, note pamantoase. In gust este suculent, are o puritate si eleganta cum rar gasesti pe la noi. Echilibrul este aproape impecabil, in plus are si structura necesara pentru a mai rezista multi ani de acum incolo. Daca as avea astfel de surprize placute mai des, mi-as schimba mult parerea despre vinurile romanesti. Nu vorbesc de exceptii aici, bineinteles.


Seara a continuat cu Dona Matilde 2009, un portughez get-beget, light dar suculent si bine echilibrat. Bineinteles, nu puteau lipsi de la Arzuaga cele 2 rosii care fac ceva valuri pe la noi: La Planta 2010 si Crianza 2009. Eram familiar cu ele, stiam la ce sa ma astept si, logic, fix asta am primit. La Planta e un vin de masa corect, cam baricat dar ok, in timp ce Crianza e mult mai slefuit, cu lemn bine integrat si cu destul potential in fata.

Pana data viitoare, va spun doar atat: Sa beti bine!



Budureasca - Riesling de Rhin 2012 (Romania)

marți, 5 februarie 2013

0 comentarii
Iata o surpriza din partea celor de la Budureasca, un Riesling de Rhin crescut pe coamele insorite din Dealu Mare. Daca e sa ma intrebati, nu prea as asocia acest soi cu climatul din zona respectiva. Dar cum nu sunt specialist in micro-climate, tipuri de sol si alte cele, merg pe mana altora mai priceputi. Ce a iesit odata cu aceasta premiera? Ei bine, mai putin Riesling de Rhin si mai mult din altceva, gen Sauvignon Blanc sau Chardonnay. Departe de mine de a aduce vreun repros, sunt constient ca viile tinere inca nu se comporta corespunzator si la un nivel maxim, asa ca timpul va decide daca se poate obtine ceva tipic din aceasta zona.

Culoare galben-pai, cu reflexii verzui. Nas care mi-a amintit instant de Sauvignon Blanc, cu mult grapefruit, ceva soc, o idee de caisa bine coapta. Apar si citrice gen lamaie, putin mar verde undeva in spate (deci un strop de deja vu cu adieri de Chardonnay). Din pacate, nu apare acea mandarina zemoasa pe care am intalnit-o la multe Riesling-uri. Gustativ, vinul prezinta o corpolenta medie, iar aciditatea este la cote destul de ridicate. Spre final apar ceva aluzii de fructe albe bine coapte, iar in post gust isi fac aparitia note amarui care mi-au amintit de coaja de lamaie.

Din punct de vedere tehnic, nu prea ai ce sa-i reprosezi. La capitolul tipicitate insa, mai este mult de lucrat. Varianta de la Nachbil e mult mai aproape de suratele sale nemtesti. Dar sa avem putintica rabdare, in multe cazuri nu strica...

Canta Perdices 2009 (Spania)

duminică, 3 februarie 2013

2 comentarii
Un vin produs de Bodegas Pedro Regalado, in celebra regiune Ribera del Duero. Daca n-ati auzit de ea, poate Vega Sicilia va spune ceva :)

Culoare rubiniu intens, aflata inca la prima tinerete. Nas surprinzator de retinut la inceput, cu note minerale si pamantoase. Dupa o vreme apare si fructul rosu bine copt, urmat de o tona de condimente, visina putreda, cirese negre. Gustativ, am fost intampinat de un atac sustinut, fructat si usor dulceag la inceput, concentratie buna. Urmeaza o aciditate puternica, taninuri fine dar prezente la datorie. Final mediu, dominat de condimente, note minerale si cirese suculente. Lemnul este foarte bine integrat, o bila alba pentru acest capitol.

Un vin modern, dar bine echilibrat si oarecum surprinzator de proaspat si mineral in abordare. Ribera nu exceleaza la acest capitol, daca o iei la bani marunti. Spaniolii prezinta in continuare o constanta si o consistenta fantastice in calitate, la toate categoriile de pret.

9 Euro/sticla - Vinexus.


Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp