Aurelia Visinescu: "Este un an de criză, iar producţia este mai mică decât cererea". Hmm, oare?

Am un deosebit respect pentru Aurelia Visinescu. Sunt inca un fan al vinurilor sale din perioada Halewood, cu toate ca nu prea agreez stilul noilor sale creatii, sub marca proprie. Astfel ca am fost oarecum mirat de unele raspunsuri oferite in cadrul unui interviu, pe care-l puteti citi aici. Multumiri lui Dan, cel care a scos la lumina interviul cu pricina. Nu am sa iau la puricat fiecare raspuns al D-nei Visinescu, dar doresc sa fiu carcotas cu unele aspecte ridicate in raspunsurile sale. Sa purcedem...

"Se cere din ce în ce mai mult vin, cel puţin la noi, anul acesta ne dublăm exporturile faţă de 2011. Sunt preţuri competitive, noi nu vindem ieftin, pentru că nu suntem un producător de vinuri ieftine. Pe de altă parte ştiu că suntem foarte competitivi şi că oferim un raport preţ-calitate foarte bun.".

Cred ca Dan este foarte interesat de acest pasaj, asa ca ii las placerea unei viitoare postari pe aceasta tema :) Eu doar am zambit strengareste, gandurile mele incercand disperate sa razbata spre lumina salvatoare, zecile de intrebari pe marginea competitivitatii vinurilor romanesti negasindu-si vreun raspuns concret. Asta e, sper ca Dan sa le gaseasca.

Dar pasajul care ma intereseaza in mod special este urmatorul: "Este un an de criză, iar producţia este mai mică decât cererea. În Europa s-a intrat în 2012 cu stocuri minime, ceea ce face ca foarte mulţi potenţiali importatori şi reţele de magazine să se uite spre România."

In primul rand, mi s-a acrit de-a dreptul de infamul termen atat de iubit de toti in vremurile tulburi pe care le traim:  criza. Cum scade vreo productie in orice domeniu, gata, e criza. Toata lumea e in alerta, sinucideri in masa, totul in numele crizei. Dupa ani de zile de productie masiva la nivel european si mondial, vine un an mai prost si toti incep sa tremure din toate incheieturile. Eu va propun sa treceti peste aceste convulsii si sa va inchideti toate cramele. E mai simplu.

Oare chiar sa fie productia mai mica decat cererea? La ce nivel vorbim? Local? Ma cam indoiesc, se importa zeci de mii de litri de vin vrac din afara. Deci cererea poate fi acoperita, iar productie se pare ca exista destula in afara. La nivel european? Si aici am foarte mari dubii, dupa ani la rand in care productia de vin a fost cel putin constanta si maricica. In plus, sunt destule stocuri nevandute de peste tot. Numai daca dau exemplul Bordeaux 2007 sau 2008, deja vad cum stau rafturile pline prin magazinele strainilor. Aaaa, daca vorbim de regiuni ca Burgundia sau alte micro-climate de genul asta, atunci da: productia e mai mica decat cererea. Dar aici lucrurile stau asa de cand lumea. Chiar asa, sa se ceara vinul intr-o veselie si nu mai poate fi acoperita cererea? In Franta, consumul de vin scade de la an la an. In State, se pare ca berea artizanala revine puternic la putere, vinul trecand pe locul secund. Sa fie China si piata asiatica raspunsul? Imi vine greu sa cred ca acolo se bea vin in draci, incat producatorii mondiali nu mai stiu de unde sa scoata marfa. A mai ramas nivelul mondial. Ehee, pai daca bagam in ecuatie si Lumea Noua, iar ne da cu virgula. Australia, de exemplu, se confrunta cu supra productie de vreo 3-4 ani incoace. Toti sunt disperati ca stau cu stocurile blocate, cererea fiind chiar prea mica pentru cat vin produc. Nu mai stiu nici ei pe ce piete sa mai intre pentru a scapa de surplus, iar problema preturilor devine una periculoasa in acest caz, multi producatori de aici riscand sa piarda foarte mult. Mai degraba spre o astfel de piata s-ar indrepta unii importatori sau magazine deoarece, in viziunea mea, Romania nu este competitiva daca o luam la bani marunti. Sau poate este si nu stim noi. De fapt, atata vreme cat nu avem habar la ce preturi pleaca multe vinuri romanesti pe pietele externe, este posibil sa avem o impresie gresita despre cat de competitive sunt acestea.

Se prea poate sa ma insel cu aceste concluzii. Dar istoria imi confirma ca astfel de "crize" in lumea vinului au mai fost, cel mai recent in 1992. Nu mai spun de anii '70. A ramas cineva fara stocuri? Nu. A tipat lumea "criza!"? Nu. S-au dat toti de ceasul mortii? Nu. Viata a continuat, tocmai pentru ca sunt de parare ca cererea de vin NU depaseste productia la nivel global. Repet, nu iau in calcul goana dupa trofee de mii de euro/sticla, acolo e alta mancare de peste.

In schimb, imi miroase a altceva tot acest tam-tam pe marginea "crizei" din lumea vinului: o scuza perfecta pentru a mari preturile, prin nasterea unei probleme artificiale, fara prea mari baze in realitatea inconjuratoare. Hai noroc si voie buna, ca de preturi marite nu vom duce lipsa!

Chateau Pomies-Agassac 2007 (Franta)

Iata un vin invaluit intr-o oarecare ceata, daca gugalesti putin. Multe lucruri nu gasesti despre el, cu toate ca exista cateva indicii care ar putea rezolva misterul. Provine din zona Haut-Medoc, iar mentiunea Agassac m-a trimis din start cu gandul la Chateau d'Agassac, un destul de cunoscut cru bourgeois din regiune. Daca incepi sa sapi putin pe internet, lucrurile se complica putin, deoarece mai este implicat un anume Chateau Ludon Pomies-Agassac. Din cate se pare, acesta din urma are legaturi de sange cu Chateau La Lagune, iar Pomies-Agassac s-a dovedit a face parte din porofoliul d'Agassac, dupa cum banuiam initial. Posibil sa fie a doua eticheta a casei, cu toate ca site-ul producatorului nu mentioneaza explicit acest lucru.

Ma rog, destul cu povestile, sa trecem rapid in revista impresiile lasate de varianta 2007 a acestui vin. Anul 2007 a fost unul slab in Bordeaux, cam ca toti anii cu 7 in coada, de prin '50 incoace. O fi vreun blestem al zonei, habar n-am. Astfel ca achizitionarea unui petit chateau in asemenea conditii, este un risc destul de mare dar mereu asumat. Nu imi este frica de experimente, mai ales ca pana acum m-am dovedit a fi inspirat in alegerile facute la baza piramidei de clasificare a bordolezelor. Am scapat cu fata curata si de aceasta data. Vinul de fata e un cupaj de 50% Merlot, 47% Cabernet Sauvignon si 3% Cabernet Franc.

Culoare: rubiniu intens si deschis, cu reflexii usor visinii.

Nas: initial, fructat cu note de coacaze, pruna si visine. Dupa care, este randul nuantelor florale sa domine, urmate de ierburi de Provence si ceva pamantos, foarte placut. Apar si ceva note de ardei gras dar, in rest, nu sunt de gasit alte note vegetale, atat de des intalnite in vinurile mici din anii cu probleme. Intensitatea nasului este medie si ofera o foarte reconfortanta senzatie de naturalete, nimic nu este fortat sau "umflat", doar de dragul unei concentratii superioare.

Gust: nu va asteptati la cine stie ce complexitati, pentru ca nu veti gasi asa ceva. Atac direct, liniar, cu ardeiul gras si condimentele uscate in prin plan. Corp light spre mediu, fara agresivitate, aciditate foarte buna si taninuri foarte fine, aproape complet integrate. Ce surprinde insa este finalul, atunci cand fructele rosii isi fac simtita prezenta. Tocmai atunci cand te intrebi unde-i fructul, ei bine, ai parte din plin la final de asa ceva. Post-gustul este surprinzator de persistent, cu multa visina si cireasa neagra suculenta care se lipesc de papile. Si inca ceva: dupa ce golesti paharul, acesta miroase foarte intens a dulceata de visine, cel putin jumatate de ora.

Un vin usor de baut, necomplicat, sincer, fara machiaje inutile si neasteptat de bine facut pentru un 2007. Foarte abordabil si destinat consumului imediat, fiind un companion de incredere pentru o pleiada intreaga de preparate. Pentru multi s-ar putea sa fie prea "light", asa ca nu va apropiati de el daca preferati vinurile corpolente, bogate si cu tone de fruct.

25 de lei/sticla - Lidl.

Budureasca Fume 2011 (Romania)

Trec rapid in revista impresiile lasate de cea mai noua varianta de Fume Budureasca. Este vorba de eticheta alba si de un demisec.

Culoare galben deschis, limpede si stralucitor. Nas usor retinut, cu aluzii vanilate, mar verde si o idee de grapefruit in spate. Exista si ceva adieri florale care apar cand temperatura creste. Gustativ, un vin rotund, destul de corpolent, fructe albe bine coapte, para. Aciditate buna si final usor picant cu putina vanilie. Intregul ansamblu e destul de echilibrat, bine facut iar restul de zahar tipic pentru un demisec nu se simte.

Servit la restaurant - 32 lei. De fapt, cel putin in cazul stabilimentelor galatene, am observat o invazie puternica a vinurilor de Budureasca in meniurile acestora. Eticheta alba in principal, iar pretul e cam acelasi peste tot: 32 lei. Tinand cont de adaosurile practicate de restaurante, este un pret mai mult decat decent pentru niste vinuri pe care le poti bea cu incredere la o masa.

Jurnal de razboi: inspectia trupelor de la Murfatlar

Nici bine nu s-a terminat incursiunea in universul SERVE, ca a trebuit sa-mi suplimentez munitia pentru o noua vizita la Murfatlar, mai exact la M1.Crama Atelier. Dupa cum probabil stiti deja, acest proiect mai este cunoscut publicului drept "crama mica din crama mare" si beneficiaza de expertiza riguroasa a lui Razvan Macici.

Ajuns in Constanta destul de devreme, cazat la hotel si plecat in explorari gastronomice impreuna cu George. Niciodata nu m-am dat in vant dupa acest oras, iar impresiile mele nu s-au schimbat nici cu aceasta ocazie. Gasesti cu greu un restaurant unde sa fii servit decent, iar fast food-ul este institutie nationala. Unde vezi cu ochii, shaorma si kebab. Pana la urma, am nimerit intr-o bodega old school, denumita plastic "La Bubu", genul de loc incremenit in timp unde gasesti bere la 3 lei si cafea la ibric la 2 lei. In cele din urma, a ajuns si divizia din capitala si plecat in tromba spre Murfatlar.

Aici am fost intampinati de Dan Bundur si Cosmin Popescu, gazde perfecte ca intotdeauna, si invitati sa servim cate un pahar de Sable Noble alb si rose. Au inceput discutiile aprinse intre invitati, Razvan Macici fiind cel mai solicitat partener de conversatie. Ahh da, era sa uit. A mai fost cineva care mi-a confirmat ca nu sunt batut in cap atunci cand vine vorba de preturile exagerat de mari ale multor vinuri romanesti. Nu va spun cine este, dar va dau un indiciu: este roman si sta mai mult peste hotare. Ghici ghicitoarea mea :)

A urmat o incursiune in racoroasa crama M1 Atelier, unde ne asteptau cateva surprize, multe dintre ele dovedindu-se foarte placute la sfarsit. Pe scurt, ne-au fost prezentate cateva noutati din 2011, printre care si rosiile lucrate de Razvan dar care inca se odihnesc in baric. Voi trece rapid in revista vinurile incercate:

1. Arezan Feteasca Alba + Feteasca Regala 2011 - un nas foarte interesant, cu o nuanta de originalitate, floral, note verzi placute, mar, fan proaspat cosit; rotund in gura, echilibrat, fructe albe proaspete, mar verde, aciditate foarte buna si final usor calcaros-mineral. Se duce pe gat cu o usurinta care te sperie...pozitiv.

2. Leat 6500 Pinot Gris 2011 - aici, taberele au fost impartite. Au fost unii care l-au apreciat destul de mult, iar altii mai putin. Eu fac parte din a doua categorie. Vinul nu este rau, dar a prezentat nuante prea grele pentru gustul meu, un nas inchis lipsit de expresivitate la acest moment, cu alcool-ul iesind clar in evidenta (14,5%). Gustativ, este rotund, cu greutate, apasator, fruct bine copt, aciditate ok. Din pmdv, ii lipseste finetea si acel factor crescut de baubilitate.

3. Pinot Noir 2011 - mostra din baric. Nas dominat de note lemnoase, vanilate si condimentate; o idee afumat si carnos, cu mult fruct rosu in spate. Gustativ, e mai aproape de ideea mea de PN, atac usor, cu mult fruct, rotund, condimentat pe final. Aciditate buna si destul de suculent. Stil New World, dar ok.

4. Merlot 2011 - mostra din baric. Din nou, iese in fata lemnul cu toate paleta sa de arome secundare. Fructe rosii din abundenta, putine masline negre si foarte fine note mentolate. Gustativ, este un vin rotund, se duce usor pe gat, fruct foarte bine copt, usor condimentat. Aciditate buna, suculenta este acolo, dar taninurile sunt aproape impercetibile. De fapt, lipsa de structura e tot ce i-as putea reprosa, dar la Murfatlar se stie ca rosiile sunt mai molatice. Oricum, acest stil de Lume Noua, cu mult fruct, atac moale si usor de inteles, e posibil sa prinda destul de mult la noi.

5. Cabernet Sauvignon 2011 - mostra din baric. In mare, e cam aceeasi poveste ca in cazul Merlot-ului, doar cu un plus de seriozitate datorat soiului. In rest, stilul e acelasi, un vin moale, cu mult fruct, aciditate buna. Sa vedem cum va mai evolua la baric, mai are de stat vreo 6 luni.

6. Feteasca Neagra 2011 - mostra din baric. Lemn surprinzator de bine integrat, fara notele de lactate care ma enerveaza la culme (bine, o idee de iaurt de fructe e acolo dar nimic deranjant), fructe rosii proaspete si suculente, pruna si condimente. Corp mediu dar bine structurat, cu fruct usor dulceag, prune de toate neamurile, aciditate foarte buna dar si o structura taninoasa mult mai bine infipta decat suratele incercate inainte. Final destul de lung, concentrat si usor piperat. Cred ca va fi o surpriza foarte placuta atunci cand va iesi pe piata si, pentru mine cel putin, cel mai reusit vin rosu al degustarii.

Totul s-a incheiat apoteotic cu un Icewine 2011 din Muscat, un mic experiment marca Razvan Macici. Inutil sa va spun ca e un vin cu o bogatie aromatica debordanta, oferind o senzatie aproape bombastica. Dulce dar fara a fi greu, caise uscate si confiate, concentrat si cu o aciditate foarte buna care iti spala gura, lasand in urma note citrice foarte placute.

In concluzie, va spun doar atat: este o diferenta de la cer la pamant intre vinurile create de Murfatlar pana acum si cele mesterite de Razvan. Daca nu ma credeti, va invit sa le incercati atunci cand vor iesi la lumina.

Dupa aceasta experienta reusita, am fost "tarati" la punctul turistic al statiunii, unde s-a incins ditamai distractia, dupa cum e obiceiul pe aceste meleaguri. As mai remarca doar o noua formatie vocal-instrumentala care a reusit sa intretina atmosfera la cotele cele mai inalte si vesele, plus o friptura de vita argentiniana la gratar, marca aceluiasi Razvan. Intors la hotel si, bineinteles, discutii si Arezan FA+FR pana in zorii zilei urmatoare.

Multumiri pentru invitatie si sper sa ne vedem sanatosi la urmatoarea recolta.

Photo credit: Bogdan Dobritoiu (multumiri speciale)

Alte vinuri de peste 200 de Euro in Bordeaux

De parca nu erau destule vinuri care se dau la preturi astronomice in Bordeaux, niste baieti s-au gandit ca e vremea sa lanseze si ei o serie de sticle care se vor comercializa in retail la peste 200 de euro/bucata. Spre 250 chiar. Este vorba de un proiect interesant in sine, dar nu stiu daca e miscarea ca mai buna tinand cont de bula creata in ultimii ani. Ma rog, haideti sa va dau si cateva detalii.

Un sommelier renumit, pe numele lui Gerard Basset, impreuna cu 4 bucatari la fel de renumiti si posesori la cingatoare a unor stele Michelin, s-au gandit sa dea nastere unui nou brand care sa cuprinda 4 vinuri din 4 regiuni diferite: Medoc, Pauillac, St. Emilion si Pomerol. Anul 2009, pai cum altfel? Brand-ul poarta denumirea de SGC sau Le Secret des Grands Chef.

Ideea de baza a proiectului a fost sa fie gasite cateva proprietati mai putin cunoscute dar care beneficiaza de un terroir exceptional. Mai mult, tuturor celor alesi le-au fost oferite expertiza tehnica, finantarea si echipamentele necesare pentru a profita de intregul potential de care dispun. Cu toate ca numele fiecarui chef  apare pe sticle, numele proprietatilor implicate ramane un secret bine pazit. "Indiciul se afla in numele brand-ului", a declarat Basset. Instinctul meu de detectiv imi spune ca cel putin una dintre proprietati e posibil sa fie Chateau Les Grands Chenes, din zona Medoc.

Bineinteles, cei implicati au inceput deja sa-si compare vinurile cu premier grand cru classe-urile, ba chiar sa sustina ca sunt o expresie mult mai fidela a terroir-ului decat acestea din urma. Asa o fi, dar am dubiile mele. Pot sa-mi explice impricinatii cum de aceste descoperiri au fost facute abia acum? Ma cam indoiesc ca mai exista vreun terroir exceptional neidentificat in Bordeaux si care sa nu produca deja vinuri foarte bune. Iar daca supozitia mea asupra vinului din Medoc e cea corecta, treaba devine si mai fishy. Les Grand Chenes se afla sub controlul magnatului Bernard Magrez, cel care a bagat deja o gramada de bani in modernizarea acestui chateau.

Dar lumea marketing-ului o stim cu totii, chiar si cei care nu ne pricepem la mecanismele acesteia. Trebuie sa ai o poveste invaluita in mister pentru a vinde la asemenea preturi.

Peter Lehmann Weighbridge Shiraz 2009 (Australia)

Nu sunt prea multe de spus despre acest vin mic si ieftin de la Lehmann. Entry level, Australia, 14,5% alcool, cunoasteti povestea.

Culoare rubiniu dens si opac. Nas intens de fructe negre, ceva capsuni vanilate si mult piper. Mai apar si note intunecate, bituminoase. Gustativ: atac dens, unidimensional, fructe negre din nou, condimente, aciditate buna dar taninuri lipsa. Final scurt si piperat.

Este baubil, light pentru un Shiraz australian, destul de suculent, dar lipsit de orice fel de structura. Interesant e ca alcool-ul nu se simte chiar atat de puternic nici la temperaturi mai mari. Cel putin nu sub forma unor volatili intepatori. Pare cam artificial, obtinut in laborator, dar totusi nu poti spune ca nu e baubil, ba din contra. Pana la urma, nu incearca sa fie mai mult decat este.

In jur de 25 de lei - Kaufland.

Jurnal de razboi: o noua vizita pe frontul SERVE

Sambata, 6 octombrie, a sosit momentul unei noi inspectii a trupelor de pe frontul SERVE. Cum se intampla de obicei in cazul meu, astfel de aventuri incep fix dupa terminarea unei ture de noapte. Astfel ca prospetimea personala nu este la cotele cele mai inalte, aciditatea fiind nu din cale afara de grozava. Dar antrenamentul si-a spus cuvantul, reusind sa rezist cu brio unui adevarat maraton care s-a sfarsit apoteotic tocmai duminica pe la ora 5 dimineata.

Sambata dimineata, plecat cu George si Sorin, facut o mica escala la Lidl Braila pentru a ne prosterna in fata noilor minuni frantuzesti de acolo, plecat rapid catre Urlati. Ajuns la Casa Colinelor, cazat, asteptat autocarul cu oamenii din Bucuresti si am luat-o usor spre dealurile insorite. O mica vizita prin vii, mancat ceva struguri copti de Cabernet si Pinot, dupa care cu toata viteza inapoi catre crama. Aici, am fost intampinati chiar la coborarea din autocar de catre etern eleganta Doamna Mihaela de Poix, dupa care am fost invitati in noua ""sala de protocol" inaugurata de curand, pentru a trece prin mai tot portofoliul de vinuri SERVE.

Nu mi-am luat notite pentru fiecare vin in parte, asa ca ma voi rezuma la a va semnala vinurile care mi-au sarit in nas si pe papile. Pentru o lista completa si impresii, va invit sa aruncati o privire la George. Deci, in ordinea numerelor de pe tricou:

1. Terra Romana Milenium 2011 alb - destul de elegant, floral, citric si echilibrat.
2. Terra Romana Chardonnay 2011 - baricul iese in evidenta dar intr-un mod elegant. In rest, destul de tipic.
3. Cuvee Amaury 2010 - intens, floral, plin de gutuie coapta.
4. Cuvee Amaury 2011 - ceva mai retinut in acest moment al existentei sale, dar bine echilibrat, fin si structurat.
5. Terra Romana Milenium Rosu 2011 - vin inca neimbuteliat, dar pentru mine cel putin, a fost surpriza cea mai placuta; destul de dens, rotund, concentrat, suculent, plin de fructe rosii zemoase si proaspete. Bun bun.
6. Cuvee Charlotte 2008 - dens, afumat, structurat, cu taninuri inca foarte ferme; mai trebuie lasat sa se odihneasca.
7. Cuvee Alexandru 2007 - ce mai poate fi spus despre acest vin? Cu adevarat o reusita si inca mai are potential.
8. Comte de Peraldi 2009 (vin corsican al regretatului Guy) - un soi de mix intre un Pinot si Beaujolais, de departe cu nasul cel mai distinct dintre toate vinurile prezente; note de grajd, fructe rosii light, pamantos, foarte usor in gura, fara pic de agresivitate, aciditate ridicata. Dupa mine, nu este genul de vin care trebuie aruncat in gura leilor, ci incercat acasa in tihna.

In afara de acestea, as mai remarca un Pinot Noir Terra Romana 2011, mostra de baric dar care inca nu este atat de bine integrat incat sa-mi fac o parere clara; putin cam afumat de la stejar in acest stadiu, dar concentratie buna si posibil sa iasa ceva interesant. De asemenea, si o Feteasca Neagra Terra Romana 2010, complet diferita de suratele sale din anii precedenti, light, destul de suculenta si pura, dar cu taninuri cam agresive in acest moment. Mai vorbim peste vreo 2 ani.

Dupa acest festin oenologic, am fost invitati sa luam masa, iar cei care nu au avut posibilitatea in trecut, sa viziteze crama si sala baricurilor. Am mai incercat vreo 2 mostre direct din baricuri, dupa care ne-am luat la revedere de la gazdele noastre mereu cu zambetul pe buze si ne-am retras pe dealurile de langa Urlati, la Casa Colinelor. Ce a urmat, nu va pot descrie in amanunt, pentru ca s-a lasat greu si vreau sa pastrez impresia ca bloggerii sunt oameni seriosi, da? :)) Intre timp, l-am recrutat si pe Big Radu (aka Radu Rizea), astfel ca s-a lasat cu multe vinuri, bere, povesti savuroase, discutii filozofice, o pastrama excelenta. La urma am ramas un mic grup format din tovarasul Dan Savulescu, George, Dan Micuda, Radu si subsemnatul, astfel ca discutiile au continuat pana spre dimineata, atunci cand am ajuns sa ascultam la telefoane chestii gen Overkill, Sisters of Mercy, Sex Pistols si chiar muzica ambientala japoneza de la 1993. Ahh, vremi crunte de studentie, bine ati revenit :)

La final, nu pot decat multumi inca o data gazdelor noastre de la SERVE, o echipa deosebita si cam atipica pentru peisajul viticol autohton. De ce spun asta? Mai bine va invit sa cititi viziunea lui Dan in aceasta problema, la care subscriu in totalitate. Mostenirea lui Guy este pe maini bune si asta conteaza cel mai mult. Va multumesc pentru atentie.

Salbide 2009 - Rioja (Spania)

Un vin produs de Bodegas Izadi, majoritar este Tempranillo dar si-a facut loc si ceva Grenache odata cu recolta 2009. Pastrat doar 4 luni in butoaie de stejar americane si frantuze, ceea ce-l plaseaza undeva intre joven si crianza.

Culoare rubiniu intens, stralucitor, cu reflexii puternic visinii. Vinul se deschide imediat in nas, chiar dupa destuparea sticlei. O avalansa de fructe rosii proaspete, cu mura in rolul principal, cirese negre, visine. Dupa o vreme, apar si usoare note vegetale marca Tempranillo, precum si aluzii condimentate, carnoase si afumate. Gustativ, vinul e marcat de atac usor, cu mult fruct destul de bine concentrat. Fara agresivitate, totul este livrat in doze light dar cu o buna persistenta. Aciditate excelenta, taninuri ferme dar bine integrate in peisaj. Final mediu, marcat de o suculenta care-ti da senzatia ca poti mesteca vinul. Mai apar visinele si condimentele uscate.

Per total, un Rioja simplu pe stil modern dar bine facut si cu factorul baubilitate ridicat. Un soi de mix intre Beaujolais si Rhone, dar cu personalitatea soarelui spaniol. Bun la cei aproximativ 8 euro - vinexus.de.

Inca un Cotes du Rhone excelent: Domaine Fond Croze Cuvee Confidence 2010

Vinurile clasificate simplu "Cotes du Rhone" incep incet dar sigur sa devina preferatele mele de zi cu zi. Bine, nu inseamna ca voi bea zilnic asa ceva, dar daca ai nevoie de un vin necomplicat si bine facut la un pranz simplu, vinurile de aici isi fac treaba minunat. In plus, sunt si o alegere buna pentru discutii prelungite la ceas de seara. George poate depune marturie in acest sens :)

Acest Cuvee Confidence de la Fond Croze, s-a dovedit a fi un vajnic aparator al imaginii pozitive pe care vinurile de Rhone si-au cladit-o de cativa ani incoace. Culoare rubiniu intens si stralucitor, cu usoare reflexii violete. Nas de intensitate medie, dar extrem de bine echilibrat. Fructe rosii proaspete, note carnoase, condimente si putina piele. Gustativ, am fost intampinat de o explozie de fructe rosii suculente, invaluite in note condimentate si usor minerale. Echilibrul acestui vin este de invidiat. Fructul se completeaza perfect cu aciditatea medie si taninii extrem de fini. Rezulta o suculenta fantastica si un grad de baubilitate ridicat. Este complet lipsit de agresivitate, se duce pe gat cu o viteza peste limita legala. Final destul de lung, dominat de nuante piperate. Ma uit sa vad ce nivel de alcool are: 14%. Serios?! Este de negasit, atat de bine au reusit frantujii sa-l ascunda.

Este unul dintre cele mai reusite vinuri din aceasta zona si nivel de clasificare, pe care le-am incercat pana acum. Fara pretentii de maretie, dar serios pentru nivelul de pret si, inca o data o spun, de un echilibru pe care multi doar il viseaza.

8,50 Euro - vinatis.com

Angela Muir mi-a confirmat ca nu sunt batut in cap

Va invit sa cititi un foarte interesant interviu cu Angela Muir, Master of Wine, aparut in Vinul.ro. Printre multe altele, va prezint un extras din interviu care mi-a confirmat ca atat eu cat si ceilalti bloggeri de vin de la noi, nu suntem batuti in cap, rauvoitori sau tampiti de-a dreptul. Et voila:

"Unul dintre cele mai mari plusuri ale vinului romanesc este si cel mai mare minus: Romania se numara printre producatorii relativ mari de vin din lume care sunt capabili sa consume tot ceea ce produc. Din acest motiv de multe ori nu exista o apetenta reala pentru piata externa. Asa se poate explica viteza replantarilor de vita de vie. In acelasi timp, poate sa indice faptul ca exista din ce in ce mai putin interes al producatorilor fata de ceea ce face concurenta internationala. In toate tarile din fostul bloc est-european exista tendinta de a se consuma si de a se plati mai mult pentru vinurile produse de nou-aparutul val de producatori mici, producatori care investesc in calitate. Acest lucru dauneaza in competitia cu vinurile din afara granitei, deoarece preturile celor mai interesante vinuri produse local ajung adesea la cote nejustificat de ridicate. In Romania, raportul calitate-pret nefavorabil, asa cum l-as vedea eu pe o piata precum cea din Marea Britanie, are un efect daunator asupra unei mase importante de vinuri, care sunt placute, insa nu atat de serioase in intensitate, longevitate si atractivitate incat sa te determine sa dai pe ele preturile pe care le solicita. Cu toate acestea, este foarte adevarat ca in marea lor majoritate aceste vinuri sunt mult mai agreabile decat erau cu 20 de ani in urma."

Va rog sa parcurgeti cu atentie spusele Angelei. Este un MW cu experienta infinit mai mare decat a tuturor bloggerilor la un loc, dar ca sa vezi ce chestie, dom'le: multi dintre noi spunem asta de nu stiu cat timp incoace. Am fost facuti in toate felurile, niste nepriceputi care nu stiu cum sta treaba cu mirobolantul vin romanesc, cu marketing-ul intortocheat si plin de secrete inaccesibile profanilor, etc. Deschideti ochii si ciuliti urechile, dragi producatori! Nu-i nici o conspiratie sau rea vointa din partea nimanui, este realitatea in care ne scaldam cu totii, fie ca ne place sau nu sa o recunoastem.

Thanks, Angela! Si eu care incepeam sa ma intreb daca nu cumva am o problema nefondata cu vinul romanesc si preturile aberante de la noi. Ei ash, da' de unde?

Funny: Grasa de Cotnari 1956

Inainte de a trece la subiectul acestei postari, doresc sa semnalez aparitia unui nou blog de vinuri, Vin2. Imi place cum e scris, un stil liber, informal si haios. Printre altele, am observat introducerea unei sectiuni interesante, numita: "Bursa de vin". Daca doriti sa vindeti, sa cumparati sau sa schimbati diverse vinuri, puteti lasa un anunt in locul cu pricina. Si acum, ajung la anuntul care a aparut chiar in aceasta minunata seara de octombrie:

" Vand 1 Sticla Grasa de Cotnari 1956, pastrata in conditii excelente(predare personala in Bucuresti) 1700 ron".

Totul suna bine pana ajungem la pret, care este de-a dreptul funny. De fiecare cand vad o asemenea aberatie, nu ma pot abtine sa ma intreb un singur lucru: ce criterii de evaluare se aplica in cazul unor astfel de vinuri vechi romanesti? Daca traiam intr-o tara normala, raspunsul ar fi fost unul care urma firul logic al problemei: calitatea recoltei respective, istoria sticlei (prin cate maini a trecut, daca a trecut), starea generala a acesteia (nivel, eticheta, etc) si, nu in ultimul rand, faima producatorului. Dar la noi, tara in care vrajeala e la ea acasa, aceste detalii conteaza mai putin. Si nu vorbesc doar de astfel de vanzari particulare, ci si de cele operate in cadrul unor licitatii. Am mai semnalat problema, cele mai multe preturi pentru vinurile romanesti vechi sunt aberante si par a fi scoase efectiv din abisul imaginatiei bolnave a unora, care nu doresc decat un singur lucru: sa abureasca fara rusine eventualii cumparatori. Si fara nici un fel de mirare, abureala tine, pentru ca se gaseste unul sa cumpere vinurile pentru a le expune in vitrina plina de macrameuri. Abureala tine pentru ca la noi inca se merge pe ideea: daca e vechi, e clar mai bun si doar pentru ca e vechi, atunci e musai sa fie scump. Haida de, pe bune?!

Daca tineti musai sa va aruncati banii pe chestii dulci si vechi, va recomand un Chateau Gilette Creme de Tete 1955. Unul dintre cele mai cunoscute vinuri licoroase ale lumii, e undeva la 285 euro/sticla.

Feteasca Neagra Private Reserve 2008 - Halewood (Romania)

Intotdeauna am considerat ca aceasta gama de la Halewood, precum si cea denumita Special Reserve, sunt usor subapreciate. La Special Reserve, ma refer la sticla usor bombata, pentru ca mai exista si o varianta ce se numeste fix la fel, dar e prezenta in sticle clasice tip Bordeaux. Cei de la Halewood ar cam trebui sa-si faca putina curatenie in gamele astea, deoarece se pot crea confuzii destul de mari in randul cumparatorilor.

Culoare rubiniu intens, cu tente visinii si fara urme evidente de maturitate. Nasul a fost interesant, mai ales ca a avut o evolutie cam ciudata la pahar. Debuteaza cu note fructate (fructe de padure), pruna proaspata dar si afumata, nuante lemnoase foarte bine integrate si condimente pudra. Parca si o idee de masline negre. Dupa vreo jumatate de ora, toate astea sunt date la o parte, pentru a intra in scena piperul negru. Dar si acesta se transforma aproape imediat intr-o senzatie puternica de pasta de ardei rosii iuti. Nu exagerez, exact asta am simtit, mai ales ca am destule borcane de asa ceva prin casa. Totul se termina apoteotic cu mult pamant reavan. Gustativ, am avut de-a face cu un vin destul de echilibrat si bine integrat, cu o concentratie buna de fructe rosii bine coapte, visina si condimente. Aciditatea este buna, taninii fini inca prezenti iar finalul scurt-mediu este unul suculent cu ciresele negre facandu-si de cap, dar si cu o usoara nota migdalata care mi-a placut.

Per total, o FN mai mult decat decenta, cu o usoara bataie spre Merlot pe alocuri, dar cu lemn bine integrat, ceea ce-i mare lucru la acest soi. Sa nu uitam ca a petrecut 12 luni la baric, asta insemnand ucidere din culpa pentru multe alte fetesti negre. Multumiri speciale lui Mihai, cel care mi-a gasit sticla respectiva la un pret foarte bun: 22 lei.