Inainte de a trece la descrierea vinului, una scurta de altfel, as dori sa lamuresc problema achizitiei acestor vinuri din Billa mea de cartier. Bineinteles, si exemplul de mai sus a fost insfacat tot din locatia respectiva, la un pret modic: 7 lei. Am simtit nevoia acestui demers in urma unor discutii iscate pe facebook :)
In primul rand, va asigur ca nu sunt in cautarea unor "diamante in noroi". Daca unele sticle se nimeresc a fi asa ceva, e cu totul alta problema, dar nu pornesc cu acest gand in cap inainte de a cumpara ceva. Indiferent de an, de culoare, de locatie, nu exista vreo garantie ca vinul din sticla se afla la un anumit nivel de calitate, asteptat sau nu. Riscul se aplica la fiecare achizitie, la fiecare nivel de pret. In plus, daca nimeresti discount-uri puternice, riscul scade in consecinta, asa ca nu imi fac atat de mari probleme in acest sens.
In al doilea rand, se da urmatoarea ecuatie: buget extrem de limitat, aproape de linia de avarie, dorinta de a consuma un vin simplu si nepretentios la o masa simpla intr-o zi anume. Cum procedez? Pai as avea doua posibilitati: 1. sa aterizez in vinaria din coltul blocului si sa iau 1 litru de vin de surcele marca Vrancea sau 2. sa trag o fuga in supermarket unde pot gasi ceva decent, de la un producator cunoscut, cam la acelasi pret. Daca acel ceva decent este si la un discount puternic, cu atat mai bine. Ai nimerit si cateva sticle proaste, asta e, life sucks si treci mai departe. De cate ori nu ati experimentat acest sentiment si chiar pe sume mult mai importante?
In al treilea rand, factorul noroc. Recunosc, pana acum am avut mult noroc in genul asta de achizitii. Ce pot sa spun? Ma felicit si hai sa trecem la scurta disectie a acestui Pinot Grigio de la Halewood.
Culoare suprinzator de ok, galben-pai, fara vreun semn evident de oxidare. Nas destul de proaspat, floral (iasomie), fructe albe, mar verde si o adiere citrica placuta. Gustativ, nu as avea prea multe de spus; mar verde, pruna alba, corp subtirel, fara pretentii dar cu o senzatie neasteptata de tonicitate sub impulsul unei aciditati inca foarte bine infipte. Final scurt, cu note citrice. Merge foarte bine la o masa necomplicata.
Nu cunosc povestea vinului inainte de a-l observa pe rafturile din Billa. Nu stiu daca zace aici de 2 ani sau face parte din vreun lot adus cu vreo 2 luni in urma, pentru ca producatorul sa scape rapid de el. Inclin spre a doua varianta, asta si dupa starea generala a vinului. Dar nici nu ma intereseaza prea mult astfel de probleme. Ma intereseaza strict este ceea ce gasesc in sticla. Vinul a fost foarte ok, mai ales ca axa "alb-mai vechi de 2010-supermarket" nu suna prea incurajator.
Concursul de vinuri spumante romanesti 2024 si doua-trei panseuri
Acum 2 săptămâni
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu