O Feteasca Neagra de Segarcea servita la inaltime

In cursul zilei de ieri, Mihai (aka Berbecutio) s-a hotarat sa descinda pe plaiuri dunarene, unde s-a intalnit cu mai marii bloggerimii galatene de vin, George si subsemnatul :)) Prilej de a discuta aprins pe seama a ceea ce ne roade mai tare din acest domeniu care ne mananca zilele, papilele si ficatii. Dar si de a incerca niscaiva sticle de vin puse la dispozitie prin amabilitatea lui Mihai, caruia ii multumesc cu aceasta ocazie.

Dupa un Fume 2010 de la Budureasca, incercat la o cunoscuta terasa galateana, am descins la etajul 4 al hotelului Galati, acolo unde ne-am continuat periplul enologic in compania unor vinuri interesante. Din start, mentionez ca vinurile nu au fost servite in cele mai bune conditii de temperatura, asa ca impresiile de mai jos trebuiesc vazute cu putina circumspectie.

Am inceput balul cu un Gewurztraminer 2011 de la Cono Sur, a caror varianta 2010 a facut unele valuri printre bloggerii autohtoni. Asteptam sa fiu lovit in nas de ceva intens, plin de fruct si bombastic, si nu m-am inselat. Tone de lychee, petale de trandafir, alte parfumuri florale, toate in varianta turbo. Gustativ, vinul se prezinta la fel de intens, cu puternice aluzii fructate la intrare; aciditatea este mare, iar citricele isi fac de cap la final. Vinul nu este deloc rau la banii lui (undeva spre 22 lei), mai ales in zilele toride de vara. Totusi, i-as putea reprosa lipsa unui mijloc bine definit, precum si nasul cam artificial, prea parfumat pentru mine.

A urmat un vin care ne-a pus la incercare toata experienta noastra privind ciocolata. Este vorba de Feteasca Neagra "Prestige" 2008 - Domeniul Coroanei Segarcea. Din cate am inteles, varianta de fata a devenit o raritate, pentru ca stocul a fost livrat unor norvegieni cu dare de mana. Inca de la deschiderea sticlei, am remarcat notele lemnoase si vanilate. Nasul este dominat tonuri de ciocolata cu lapte si dupa o vreme, ciocolata cu rom. Exista si o interesanta aluzie carnoasa plus inflexiuni de fructe negre de padure. Gustativ, vinul este plin dar rotund, bine slefuit, ciocolata isi face din nou aparitia, iar finalul este dominat de nuante piperate si condimentate. Taninii sunt inca acolo, iar aciditatea este decenta (putea fi mai buna totusi). In concluzie, un exemplar reusit ca structura generala, destul de nobil, dar cu influente lemnoase cam prea puternice. Problema este daca acestea se vor integra cu adevarat vreodata. Time is everything, dar am suspiciunile mele in cazul de fata.

Am incheiat cu o Feteasca Neagra "Cocosul" 2011 (Recas), despre care nu am prea multe de spus, pentru ca deja se instalase oboseala in tabara mea. Oricum, un vin usor de baut, fara complexitati debordante dar sincer si direct. Inca nu este atat de bine integrat, dar sunt curios cum va arata in vreo 2-3 ani. In acest moment, cred ca cel mai indicat este sa incercati varianta 2009.