Ziua de ieri s-a dovedit a fi un fiasco in ceea ce priveste vinurile incercate. Mai intai, mainile diavolului au fost ocupate cu un vin portughez - Virtude Herdade do Meio 2006. Ce-i drept, ma asteptam ca aceasta sticla sa nu fie in regula; in ultima vreme, observasem o maronire accentuata a lichidului, ceea ce nu este un semn bun pentru un vin tanar. Scos dopul, mirosit si, bineinteles, am fost intampinat de un suav parfum de otet. Superba mea chiuveta l-a primit solemn si fara rezerve. Un sfat pentru toata lumea: cand achizitionati un vin rosu, mai ales din supermarket, verificati intotdeauna continutul contra unei surse de lumina. Daca observati o culoare usor maronie, tulbure, lasati sticla pe raft. In cazul unui vin tanar, aceasta culoare este nefireasca si, de obicei, indica un semn de oxidare puternica.
A urmat la rand "una dintre bogatiile bizantine ce asteapta sa fie descoperita" - Byzantium Cabernet Sauvignon 2004 (Halewood). Dupa ce am incercat acest vin, va pot spune cu siguranta ca singura bogatie bizantina din aceasta gama a celor de la Halewood, ramane Rosso di Valachia. Ramane un mare semn de intrebare: de ce exista o asa mare diferenta calitativa intre vinurile aceleiasi game? Daca demersul estetic este unul laudabil, poate ar trebui ca si toate lichidele in cauza sa fie macar la un nivel calitativ corect si cat de cat apropiat. Cabernet-ul mai sus amintit nu a avut nimic special de comunicat. Dupa cateva ore de respirat, culoare rubinie nu din cale afara de intensa; corp subtire, uni-dimensional, cu note dominante de lemn si cirese negre; finish scurt si imediat disparut in eter. Marea problema a acestui vin a fost aciditatea excesiva care a dus la o dezechilibrare evidenta a ordinii universale. De curiozitate, am pastrat putin si pentru astazi. Cu toate ca acea aciditatea suparatoare a dat un pas inapoi si, per total, vinul si-a mai revenit putin din pumni, s-a intamplat ceva ciudat: fructul a cam disparut din peisaj, iar finalul a devenit unul taninos, piperat si putin amarui. Sincer, nu asta este ideea mea de evolutie pozitiva a unui vin.
In concluzie, daca va impiedicati de gama Byzantium de la Halewood, alegeti Rosso di Valachia...
Concursul de vinuri spumante romanesti 2024 si doua-trei panseuri
Acum 2 săptămâni
9 comentarii:
Se pare ca se ia pasa proasta. Ai grija! La mine a durat vreo luna...
dacă observați o culoare ușor maronie, tulbure, nu lăsați sticla pe raft - atenționați un nene de-al magazinului, poate cei de după voi au norocul și n-o mai găsesc acolo :-)
la mulți ani
Daca traiam intr-o alta tara, poate aveam norocul sa n-o mai gasim pe raft :)
@George,
Sa speram ca astfel de pase proaste nu sunt totusi contagioase. Asta e, cum ar spune americanul - "shit happens"...
De acord cu tine.
Nu-i rau Rosso di Valachia, nu-i rau deloc! Unul dintre foarte putinele vinuri romanesti cu o structura bine definita, vinificat corect si cu potential de intrare in liga respectabila a vinurilor noastre, in sfarsit un vin baricat corect, de nu te scoate stejarul la plimbare prin padure atunci cand il bei :) Cupajul este si el original - Pinot Noir cu Feteasca Neagra, interesant asamblaj ce-l face memorabil. Vin cu potential de invechire - rotunjeste frumos in timp si castiga in expresie (pacat ca dopurile-s scurte, dar deh, nu putea fi totul ca la carte ca doar e made in Romani :), recomand. 85 de puncte la mine si face!
Intr-adevar, Razvan. Pana am sa incerc Hyperion, Rosso di Valachia ramane cel mai reusit vin al celor de la Halewood. Bine, sincer, nu prea imi vine sa dau atata banet pe un vin romanesc, aka Hyperion, cand la pretul asta gasesc si un cru classe de Bordeaux :)
Oricum, Rosso m-a luat pe nepregatite cand l-am degustat acum cativa ani. Exact asta am remarcat si eu - structura excelenta care lipseste intr-o proportie covarsitoare vinurilor autohtone; si, bineinteles, cupajul original si indraznet...
Eu n-am mai baut Rosso di Valachia de la cel medaliat incoace. o mai fi la fel?
Buna intrebare, Alin. Sincer, dupa experienta cu Feteasca Neagra de Budureasca, aproape nu-mi vine sa mai cumpar vinuri autohtone. Mai bine beau un vin de tara, macar alea nu au pretentii :))
Partea plina a paharului, din punctul meu de vedere, a fost ca eu am descoperit Rosso di Valachia din gama Byzantium si apoi am avut curiozitatea sa incerc si altele. Daca as fi incercat Cabernet Sauvignon-ul primul de exemplu, probabil n-as mai fi ajuns sa gust Rosso :D.
Hehe, si la mine a fost la fel :) Dupa Chardonnay-ul acela baricat aiurea, spuneam pas de urgenta :)
Trimiteți un comentariu