Byzantium Rosso di Valachia 2005 - Halewood (Romania)

vineri, 7 august 2009


Incep prin a va face o confesiune: nu sunt deloc un fan al vinurilor romanesti. Faptul ca sunt roman nu inseamna automat ca voi sustine neconditionat vinurile autohone. Din pacate, am avut foarte multe dezamagiri in ceea ce le priveste, cu foarte putine exceptii. Nu ma incanta deloc ce se intampla in acest domeniu care ar trebui sa fie unul dintre motivele noastre de mandrie in afara granitelor. Dar, ma rog, acesta este un alt subiect pe care il voi aborda ceva mai incolo...

Una dintre exceptiile mentionate mai sus se numeste Byzantium Rosso di Valachia, un vin care m-a luat total pe nepregatite atunci cand l-am degustat prima data. In primul rand, m-a intrigat algerea soiurilor care au intrat in componenta acestui cupaj - Feteasca Neagra, Merlot si Pinot Noir?! Hmm, exact, Pinot Noir intr-un astfel de cupaj? Din cate cunosc, o asemenea combinatie ciudata nu am mai intalnit-o nicaieri. Mi-am zis ca trebuie musai sa vad ce si cum...

Si nu am fost deloc dezamagit, ba chiar mi-au fost intrecute toate asteptarile. La ora la care l-am degustat, era probabil unul dintre putine vinuri romanesti care avea, cu adevarat, un corp sanatos si extrem de barbatesc. Celor mai multe vinuri de-ale noastre le lipseste acea structura care sa le scoata din mediocru. Acest Rosso di Valachia o poseda din plin, iar echilibrul dintre alcool, tanini si aciditate este unul de invidiat. Nas nu foarte intens si destul de inchis (probabil era o sticla intrata in nobila adormire) dar, daca insisti putin, poti detecta note de fructe de padure, prune si ceva cafea. In schimb, gustul a fost o revelatie mai ales prin acea structura bine definita si pe care am batut toaca mai sus. Vinul pune stapanire pe toata gura, iar notele de cirese negre bine copate si char putina ciocolata te invaluie armonios. Taninii sunt destul de proeminenti pe finalul lung si putin condimentat. Aciditatea perfect echilibrata de structura taninoasa il face un candidat clar la uitarea in pivnita pentru cativa ani.

Bafta mea ca mai am vreo 2 sticle puse deoparte...sunt chiar curios cum va evolua in timp. Vinul il puteti gasi cam in orice hypermarket, la un pret cuprins intre 22 si 25 de lei. Mai mult decat recomandat.

6 comentarii:

alibus spunea...

Am descoperit intamplator acest vin cu mai bine de 2 ani in urma (intre-timp vinul a devenit ceva mai cunoscut) si dupa prima sticla am tot incercat cateva sticle de Rosso di Valachia. Fara un motiv anume n-am mai facut-o in ultimul timp. Postarea ta mi-a redeschis insa pofta pentru acest cupaj. M-as bucura insa sa redescoper aceleasi caracteristici ca in prima sticla din acest vin pe care am incercat-o.

Mihnea Mironescu spunea...

Acum nici eu n-oi fi un fan al tuturor vinurilor româneşti, însă trebuie să recunoaştem că s-au făcut şi se tot fac progrese pe scena autohtonă a vinului. Este adevărat totuşi că vinurile româneşti ce pot fi etichetate drept memorabile, care ies din anonimat, sunt comercializate la preţuri prea ridicate, şi asta din simplul motiv că restul de vinuri locale cu care se compară sunt varză. Astfel de vinuri au ajuns la noi să constituie o nişă, în loc să fie un segment de piaţă! Vinurile vândute la noi peste 70 de lei cred că ar trebui să taie măcar 20 de lei la fiecare 50 de lei de preţ.

Dacă te referi la segmentul de sub 30 de lei, tind să-ţi dau dreptate. Peste acest palier, însă, apar vinurile onorabile, cu ceva complexitate, iar peste 50 exemplele se înmulţesc.

Am să încerc şi eu vinul de care ai vorbit, chiar nu-l cunosc şi n-am gustat nimic din gama asta.

alibus spunea...

@Mihnea

Eu am incercat din gama Byzantium Cabernet Sauvigon-ul si Chardonnay-ul, dar dupa parerea mea niciunul nu se ridica la nivelul celui despre care vorbim. CS-ul e ok, dar nu impresioneaza cu nimic, iar Chadonnay-ul este putin baricat in exces dupa parerea mea.

ciprian spunea...

alin,

si eu va trebui sa mai insist asupra acestui vin si sa revin mai des asupra lui. Dupa cum am si spus in recenzie, mi s-a parut foarte reusit cupajul respectiv (mai ales ca Pinot Noir-ul apare extrem de rar in cupaje)

mihnea,

perfect de acord cu tine in tot ceea ce ai spus. S-au inregistrat progrese la noi dar, vorba ta, acestea sunt de nisa deocamdata. In ultima vreme, au aparut destul de multe vinuri premium si super-premium autohtone, dar mai este mult cand acestea vor constitui un segment de piata si nu doar cateva exemple de exceptie intr-un ocean de vinuri mediocre.

Pentru mine principala problema raman preturile, mai ales ca noi concuram direct cu vinurile din Lumea Noua, in primul rand. Si consumatorul de vin bun da o mai mare atentie raportului calitate-pret. Daca un vin din Australia, Chile sau Argentina ofera aceeasi calitate in palierul de 10 Euro decat unul romanesc in cel de 15 Euro, este clar ce voi alege. Vorbesc din punctul meu de vedere, bineinteles...

In calitate de colectionar, probabil voi fi dispus sa achizitinez un vin romanesc de 80 Lei, dar in calitate de consumator voi alege acel vin care ofera cel mai bun raport cal-pret (iar la acest capitol, noi stam prost)

ciprian spunea...

alin,

am incercat si eu Cabernetul si Chardonnay-ul de la Byzantium. Cabernetul este destul de medicoru, iar Chardonnay-ul, intr-adevar, este "stricat" de o baricare in exces. Pacat, pt ca structura lui este per total, destul de buna...

Sa nu uitam ca acest Rosso di Valachia a impuscat o medie de 17 puncte (din 20 maxim), in Decanter-ul unguresc; chiar si Tom Cannavan a avut cuvinte de lauda la adresa lui. In orice caz, este un efort de apreciat a celor de la Halewood

alibus spunea...

Da, asa e. Am baut Chadonnay-ul si impreuna cu oameni carora le-a placut foarte mult. Pentru gustul meu insa imi mentin parerea legata de baricarea acestuia.

Trimiteți un comentariu

Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp