Burgundia: denumiri de origine si clasificare

 

   Vedere aeriana a podgoriei Clos de Vougeot - Maison Joseph Drouhin 

(unul dintre cei mai importanti producatori din Burgundia)

Ne continuam periplul in fascinantul univers al Burgundiei si, asa cum am promis, voi face o scurta prezentare a principalelor denumiri de origine din zona (appellations). Deasemenea, va voi spune cateva cuvinte si despre sistemul de clasificare al regiunii, unul nu foarte complicat dar care poate crea putina confuzie, mai ales la nivelul inferior al piramidei. Voi incerca sa fiu cat mai schematic, deoarece este posibil sa va rataciti putin in multitudinea de sate, regiuni si denumiri de pe aici.

Simplificand lucrurile, Burgundia poate fi impartita in 5 mari regiuni (foto sus):

1. Cote d'Or - cea mai cunoscuta si respectata de toata lumea, specialisti sau simpli iubitori de vin. Aici se produc, probabil, cele mai bune vinuri Pinot Noir din lume. Cote d'Or poate fi si ea divizata in 2 mari sub-regiuni:

a. Cotes de Nuits, cu principalele denumiri de origine: Gevrey-Chambertin, Morey-St-Denis, Chambolle-Musigny, Vougeot, Vosne-Romanee, Flagey-Echezeaux si Nuits-St-Georges.

b. Cotes de Beaune, cu principalele denumiri de origine: Corton & Corton-Charlemagne, Beaune, Pommard, Volnay, Meursault, Puligny-Montrachet si Chassagne Montrachet.


2. Chablis - pentru multi, regiunea sinonima cu soiul Chardonnay.

3. Cote Chalonnaise, cu principalele denumiri de origine: Bouzeron, Mercurey, Givry si Montagny.

4. Maconnais, cu principalele denumiri de origine: Macon, Pouilly-Fuisse si St-Veran.

5. Beaujolais, cu cele 10 zone principale: St Amour, Julienas, Chenas, Moulin-a-Vent, Fleurie, Chiroubles, Morgon, Regnie, Brouilly si Cote de Brouilly.

Bineinteles, pentru a incurca si mai tare itele, toate aceste regiuni si sub-regiuni sunt divizate la randul lor in multe alte denumiri. Dar acest aspect il vom analiza in detaliu cand ne vom opri asupra fiecarei regiuni in parte.

 

Deja celebra cruce de la intrarea in 

podgoriile Domaine de la Romanee-Conti

Dupa cum am mentionat mai sus, clasificarea generala a vinurilor din Burgundia nu este complicata. In varful piramidei, avem vinurile clasificate drept Grand Cru si care totalizeaza un procent de doar 2% din productia totala a regiunii. Oricum, acestea sunt considerate drept cele mai importante si, bineinteles, cele mai scumpe (cand vine vorba de preturi, un aspect vital pe care trebuie sa-l retineti este si productia infima la acest nivel). Exista un numar de 33 de denumiri Grand Cru, dintre care 32 se afla doar in Cote d'Or (singura exceptie se numeste Chablis).

Coborand spre baza piramidei, intalnim vinurile cu denumiri comunale (in esenta, vinuri de tip villages), care ofera circa 45 % din productia totala. Aceste apelatiuni comunale pot fi, la randul lor, impartite in doua categorii: vinuri Premier Cru, cu circa 15 % din productia totala si restul de 30%, reprezentat de vinurile fara o astfel de mentiune pe eticheta. In sfarsit, la baza piramidei se afla vinurile generice cu denumiri regionale (de ex. Beaujolais, Beaujolais-Villages, Macon sau mai des intalnitul Bourgogne). Cu toate ca aceste vinuri nu prezinta prea mare interes, trebuie retinut faptul ca ele detin procentul cel mai mare din totalul productiei: 53%. Chiar daca sunt foarte des trecute cu vederea, astfel de vinuri pot reprezenta un foarte bun raport calitate-pret. Totul consta intr-o selectie foarte atenta, mai ales daca va indreptati atentia catre producatorii importanti gen: Leroy, Albert Bichot, Louis Jadot sau Armand Rousseau, sa mentionez doar cateva nume.

In episodul urmator, ne vom arunca privirea asupra catorva tipuri de etichete din aceasta regiune viticola, si veti vedea ca treburile se vor simplifica din ce in ce mai mult. Pentru ca, pe langa incercarea "pe viu" a unui vin, cel mai important lucru in intelegerea sistemului din Burgundia este simpla analiza a unei etichete...

Predatooooors!

De cand Robert Rodriguez (Desperado, From Dusk till Dawn, Grindhouse - Planet Terror) a lasat de inteles ca se pregateste un nou film din seria Predator, am urmarit cu maxim interes evolutia acestui proiect. Da, sunt un cinefil maniac, urmaresc cel putin 2 filme pe zi, nu ma pot abtine. Predator-ul original din 1987, regizat de maestrul John McTiernan si in care joaca Arnold Schwarzenegger, este unul dintre marii clasici ai genului "action sci-fi". Nu ma satur niciodata sa-l revad cu placere si te face sa regreti acea perioada in care unii oameni chiar intelegeau cum sa faca un film de actiune adevarat.

Daca la inceput Rodriguez a sugerat ca Predators va fi mai degraba un "reboot" al seriei, se pare ca totusi vom avea de-a face cu un "sequel" direct al primului film din serie. Dupa toate probabilitatile, actiunea se va petrece pe planeta de bastina a acestor extraterestri bad-ass, unde un commando uman este supus unui adevarat test de supravietuire. Filmul este catalogat a fi in post-productie, iar data de lansare oficiala se pare ca va fi 7 iulie 2010. Nu voi comenta alegerea lui Adrien Brody in rolul principal; prefer sa astept produsul final si sa-mi dau cu parerea dupa. Design-ul Predatorilor este similar cu cel din primele doua filme si asta este un lucru binevenit; nu vom avea Predatori pe steroizi ca in Alien vs. Predator - o mascarada de trista amintire.

Mai jos puteti vizualiza cateva poze de pe platourile de filmare si un trailer al originalului Predator (1987).

Sa reinceapa masacrul! - :)

Burgundia - complexitate si confuzie: scurta introducere

Vedere de ansamblu asupra satului Vosne Romanee; 

in centru se afla celebra podgorie La Tache

Da, stiu ce ganditi. Cum, nu e vorba de Bordeaux? :) Cu toate ca sunt un fan declarat al acestei regiuni, doresc sa acopar, pe cat posibil, si alte zone viticole al lumii. Nu de alta, dar cu invazia recenta de vinuri de prin toata lumea, dorinta mea prioritara este sa va ofer cat mai multe informatii specifice si pentru a va usura astfel planurile de achizitie.

In ultima vreme, tot aruncandu-mi ochii pe site-urile putinelor magazine specializate din Romania, am observat ceva interesant: tot mai multe vinuri de Burgundia isi gasesc loc in selectia acestor comercianti. Este un demers mai mult decat laudabil, tinand cont de notorietatea acestei regiuni legendare - patria Pinot Noir-ului si Chardonnay-ului. Voi incerca sa fac imposibilul, si anume sa cuprind cat pot de mult din aceasta zona, prezentand informatii utile pentru cei interesati de aceste vinuri. Va avertizez, va urma un adevarat foileton pe acest blog :).

Dupa multi specialisti, Burgundia este cea mai complexa zona viticola a lumii dar, in acelasi timp, si printre cele care creaza o mare confuzie in randul iubitorilor de vin. Sunt foarte multe elemente care vin sa demonstreze aceste adevarate batai de cap pe care le da zona respectiva. Doar simpla prezenta pe eticheta a unei denumiri de origine impreuna cu numele unei podgorii clasificate, poate fi suficienta sa va introduca in minunata lume a confuziei generale. Adaugati in aceasta compozitie inconstanta diferitelor recolte si a producatorilor; deasemenea, trebuie sa retineti ca multi producatori inruditi pot avea nume similare; sau ca fiecare dintre acesti producatori pot imbutelia multe vinuri diferite din podgorii si denumiri de origine diferite; si, bineinteles, calitatea acestor vinuri poate varia serios de la caz la caz. Nu ati ridicat inca din sprancene? Ei bine, urmeaza cireasa de pe tort: o anumita podgorie poate avea proprietari diferiti care produc propria versiune a vinului respectiv. Si va rog sa luati in calcul faptul ca multe dintre aceste podgorii au suprafete infime, chiar si sub 1 ha, deci va puteti da seama ce talmes-balmes se poate crea in mintea noastra.

Clos des Latricières - Gevrey Chambertin Grand Cru

Oricum, pe masura ce vom inainta in acest intrigant univers, veti vedea ca dracul nu este chiar atat de negru. O simpla analiza a etichetelor acestor vinuri poate dezvalui foarte multe si va poate scuti sa sapati dupa tone de informatii. Dar, despre aceasta precum si o descriere a principalelor denumiri de origine plus sistemul de clasificare, in episodul urmator...

Slayer - Seasons in the Abyss (1990)

Cum caldura din casa nu prea este de ajuns pentru a contracara gerul de afara, antidotul perfect pentru mine este un metal old school de origine controlata :)

Pentru cei care apreciaza acest gen de muzica, Slayer nu mai are nevoie de prezentare. Americanii raman si vor ramane probabil cea mai influenta trupa pentru ceea ce inseamna metalul greu de ceva vreme incoace. De departe, Slayer e trupa mea favorita all-time, prin modul cum au inteles sa capteze esenta acestui gen, prin simplitatea incredibila a riff-urilor dar, in acelasi timp, prin eficienta maxima a acestora...

Doamnelor, domnilor, domnisoarelor si domnisorilor,  Slayer - Seasons in the Abyss vintage 1990!

Amin!

Chateau Léoville-Barton - realism si valoare in Bordeaux

Am decis sa renunt, pentru moment, la prezentarea "mai-marilor" din Bordeaux. Doresc sa-mi aplec atentia si asupra acelor proprietati de inalta clasa care sunt accesibile iubitorilor de vin, nu doar colectionarilor sau speculantilor. Primul nume care mi-a venit in minte este Chateau Leoville-Barton (2eme grand cru classe), renumit in lumea cunoscatorilor ca facand parte din liga numita "super-seconds". Daca cineva se intreaba cum poate exista realism combinat cu valoare si calitate inalta in Bordeaux, atunci un raspuns este sigur: Anthony Barton si vinurile sale. Sunt extrem de putine vinuri care beneficiaza de critica pozitiva din partea presei de specialitate, a pietei si a consumatorilor, in acelasi timp; iar ca tabloul sa fie complet, sa mentina o reputatie continua pentru un raport excelent calitate-pret. O asemenea imagine este opera exclusiva a proprietarului Anthony Barton, un personaj carismatic si foarte rar in aceasta regiune. Acesta si-a creat o binemeritata reputatie de creator de vinuri destinate, in primul rand, consumului si nu neaparat pentru a putea fi folosite ca instrument de investitie financiara. Dar, mai intai, o interesanta calatorie in timp...

Scurta istorie

Istoria familiei Barton poate fi urmarita in timp pana in anul 1722, atunci cand irlandezul Thomas Barton a parasit tinuturile natale pentru a se stabili in Bordeaux. Aici, a pus bazele unei companii de comert cu vinuri, o alegere naturala tinand cont de regiunea in cauza. Afacerea s-a dovedit a fi un succes iar in anul 1745, Thomasa reusit sa achizitioneze Chateau Le Boscq in St Estèphe. Nici descendentii sai nu au fost mai putini activi in comertul cu vinuri. Nepotul lui Thomas, Hugh Barton, a fost una dintre figurile notabile din istoria familiei si din Bordeaux, in general. Impreuna cu partenerul sau Daniel Guestier, a fondat una dintre cele mai reputate companii de comert din regiune - Barton & Guestier - nume care isi continua existenta si in zilele noastre.

La inceputul secolului al 19-lea, Hugh a consolidat definitiv statutul familiei sale in Bordeaux. In anul 1821 este achizitionat Chateau Langoa-Barton (pe atunci, cunoscut ca Pontet-Langlois). In cativa ani, a reusit sa achizitioneze si o mare parte din marea proprietate Leoville, care suferise o ruptura puternica dupa plecarea Marchizului de la Cases. Ceilalti membri ai familei care nu au dat bir cu fugitii, au dus o campanie asidua pentru ca proprietatea sa le fie returnata. In final, o mare parte a fost data inapoi celor doi copii ai marchizului. Partea care a revenit fiului, Jean-Pierre, avea sa devina ceea ce cunoastem azi sub numele de Leoville-Las-Cases; iar cea care a revenit fiicei, Jeanne, a fost data mai departe fiicei acesteia care s-a casatorit cu Baronul Jean-Marie de Poyferré. Rezultatul este, ati ghicit, Leoville-Poyferre. Totusi, o a treia portiune a domeniului a fost scoasa la licitatie, iar castigatorul a fost nimeni altul decat Hugh Barton. Astfel, a luat nastere Leoville-Barton.

Cum partea cumparata de Hugh nu beneficia de un "chateau" sau o pivnita de vinuri, acesta a fost fortat sa-si foloseasca echipamentul din dotarea Langoa-Barton pentru a realiza vinurile ambelor proprietati. Acest "aranjament" a continuat de-a lungul anilor, in timp ce acest chateau si viile sale au trecut de la o generatie la alta, pana la actualul proprietar - Anthony Barton. Cu peste 180 de ani la activ, aceasta este cea mai lunga perioada in care o proprietate in Bordeaux a fost in posesia unei singure familii.

In zorii secolului al 20-lea , atat Langoa cat si Leoville-Barton erau in mainile ferme ale lui Bertram Hugh Barton. Leoville fusese deja clasificat in 1855 ca deuxième cru, acele vinuri aflate imediat sub Latour, Margaux, Lafite sau Haut-Brion. In 1927, Bertram moare in Irlanda, in urma unui nefericit accident de vanatoare, iar proprietatile revin fiului sau, Ronald. Acesta este nevoit sa fuga din Bordeaux in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial; domeniile familiei au ramas intacte, in mare parte datorita neutralitatii Irlandei dar si eforturilor depuse de familia Guestier.

Ronald Barton a murit fara mostenitori in 1986. Este momentul in care intra in scena nepotul sau, Anthony, actualul proprietar. Scopul declarat al lui Anthony este unul cat se poate de nobil: sa mentina o calitate inalta atat pentru Langoa cat si pentru Leoville-Barton, sa produca in continuare vinuri in stilul clasic al regiunii St. Julien si, cel mai important  pentru consumatorul final - sa lanseze aceste vinuri la preturi rezonabile. Leoville-Barton a avut intotdauna un loc aparte in inima iubitorilor de Bordeaux si nu numai, oferind o combinatie de calitate remarcabila si mare valoare. In conditiile actuale, cand preturile sunt in crestere, acest raport tinde sa devina ceva mai putin favorabil, dar calitatea ramane in continuare la standarde foarte inalte.

Vinul

In acest moment, exista 47 ha de vie la Chateau Leoville-Barton, situate in apropiere de raul Gironde si de alt domeniu celebru, Chateau Talbot. Terroir-ul este unul specific pentru zona St. Julien, fiind dominat de soluri cu pietris aflate deasupra unui strat argilos mai adanc. Plantatiile sunt dominate, cum este de asteptat aici, de Cabernet Sauvignon (72%), restul fiind reprezentat de Merlot (20%) si Cabernet Franc (8%).Deasemenea, exista si o proportie semnificativa de vite batrane, o alta influenta importanta asupra calitatii finale a vinului.

Asa cum am amintit si mai sus, procesul de vinificatie are loc la Chateau Langoa-Barton, deoarece nu exista o cladire propriu-zisa la Leoville-Barton. Fermentatia are loc in cuve de lemn, la temperatura controlata, cu o maceratie de aproximativ 2 saptamani, in functie de recolta. Vinul petrece pana la 20 de luni in baricuri de stejar, 50% noi in fiecare an si este filtrat inainte de imbuteliere. Intregul proces este supervizat cu atentie de manager-ul Michel Raoult impreuna cu Anthony Barton si fiica sa, Lilian. Sunt produse doua vinuri aici, totalizand cam 20000 de cutii produse anual: Grand vin-ul - Leoville-Barton si un vin secundar cu destul succes - La Reserve de Léoville-Barton.

Cu toate ca si-a atras invidia multor proprietari din Bordeaux si ca a avut destule de pierdut, Anthony Barton a ramas fidel modului in care a inteles sa-si conduca afacerea. Bineinteles, exista si exceptii, ca de exemplu recolta din 2005, atunci cand Anthony a lansat vinurile sale la preturi ceva mai mari ca de obicei. Dar, din punctul meu de vedere, a avut destule circumstante atenuante, mai ales dupa cum au decurs lucrurile cu alta recolta mareata - 2000. Atunci, Barton a aruncat vinurile pe piata la preturi mult mai mici decat mai ilustrii sai vecini, un lucru nemaipomenit pentru iubitorii de vin si mai ales cand vine vorba de Bordeaux. Dar, din pacate, aceasta strategie i-a adus si pierderi financiare importante; cererea pentru Leoville-Barton 2000 a fost din ce in ce mai mare, comerciantii au umflat preturile artificial si, bineinteles, tot acest profit nu s-a intors in mainile lui Anthony. In orice caz, Chateau Leoville-Barton ramane, in continuare, un pariu sigur daca sunteti in cautare de calitate inalta, vinuri clasice de o noblete aparte si care nu va sparg conturile bancare.

Acum cativa ani, am avut placerea deosebita sa degust un Leoville-Barton 1999, un an nu foarte bine vazut dar in care proprietatile serioase au produs vinuri foarte bune. Va spun ca acest vin nu este pentru toate gusturile. Daca sunteti interesati de bombe de fruct, intens baricate si lipsite de farmec, atunci Leoville-Barton nu este o solutie. Daca doriti un vin clasic prin excelenta, traditional, auster si cu tanini puternici, barbatesti, atunci banii vostri sunt bine plasati. Exista fruct, nici o grija, dar este balansat perfect de o structura imensa si de note secundare specifice zonei de provenienta - St. Julien. In general, acesta este un vin destinat imbatranirii prelungite si care, in primii ani de existenta, tinde sa intre intr-un somn adanc din care ar fi bine sa nu-l deranjati. Si, cum ii sta bine unui Bordeaux de clasa, Leoville-Barton este un vin destinat gastronomiei sofisticate, bazata pe carnuri rosii, vanat si branzeturi de calitate.

Feteasca Neagra, Originile si Galatenii

In primul rand, multumiri lui George care a avut amabilitatea de a-si imparti cu mine lichidul ce i-a provocat un sentiment de furie - Feteasca Neagra Origini 2007, Budureasca, Dealu Mare. Despre prima experienta negativa cu acest vin, puteti citi cateva impresii aici.

Dupa ce am stabilit ieri seara sa facem o degustare ad-hoc a celei de-a doua sticle achizitionate de George, astazi am trecut la actiunea propriu-zisa. Nu pot spune ce gen de defect a avut prima sticla (George stie mai bine), dar aceasta de fata a fost o crunta dezamagire pentru mine, tinand cont mai ales de pretul la care poate fi achizitionata - 41 lei.

Buuun, turnat in pahare, asteptat putin sa se adapteze la temperatura camerei si mirosit. Hmmm, ceva nu este in regula, imi zic. Puteti face urmatorul experiment: taiati o felie de cascaval, tapetati-o cu putina vanilie si voila, rezulta un nas de Feteasca Neagra! Imi exprim nedumerirea catre George, iar acesta zambeste smechereste cu subinteles. Ce-i drept, dupa cateva ore, aceste nuante s-au mai disipat putin, dar acel ton evident de cascaval inca mai era acolo. OK, trecem la gust. Atacul initial a fost putin condimentat dar nu cred ca a durat mai mult de o secunda aceasta impresie; ceea ce a urmat m-a facut sa ma gandesc serios daca Feteasca Neagra are vreun fel de viitor in tara noastra si daca nu ar trebui sa le-o dam altora care vor sa faca ceva decent cu acest soi. Gura mi-a fost invadata instant de o astringenta monstruoasa, extrem de suparatoare si care a omorat din fasa orice fel de arome; fruct inexistent, arome inexistente, corp uni-dimesional; doar aceasta astringenta care a maturat totul in cale de parca in acest vin s-au folosit struguri necopti impreuna cu samburi pisati separat. George, sincere condoleante pentru finantele tale irosite pe aceste 2 sticle!

In final, acest vin m-a facut sa-mi pun eterna intrebare: ce se intampla cu Feteasca Neagra, fratilor?! Pana acum, am baut cateva vinuri din acest soi si toate au fost diferite - mai ales in sens negativ. Ba pe unele le poti confunda cu merlot-ul, ba unele sunt condimentate si altele nu, ba unele sunt ceva mai fructate iar altele prezinta o astringenta de-ti explodeaza gura. Oricum, toate au pretentia ca prezinta specificitate de soi. Serios?! Care specificitate? Poate spune cineva, in acest moment, ce inseamna specificitatea de soi la Feteasca Neagra, cand nici un vin nu semana cu altul? In felul acesta dorim noi sa valorificam un soi autohton pe pietele externe? Mai bine stam cuminti si facem in continuare Pinot Noir ieftin si bunicel, asa cum suntem recunoscuti mai ales pe piata englezeasca.

George, stai linistit, papilele tale inca functioneaza bine :) Altceva nu functioneaza in toata aceasta ecuatie, unde eterna necunoscuta ramane Feteasca Neagra...

Byzantium Cabernet Sauvignon 2004 - Halewood (Romania)

 Ziua de ieri s-a dovedit a fi un fiasco in ceea ce priveste vinurile incercate. Mai intai, mainile diavolului au fost ocupate cu un vin portughez - Virtude Herdade do Meio 2006. Ce-i drept, ma asteptam ca aceasta sticla sa nu fie in regula; in ultima vreme, observasem o maronire accentuata a lichidului, ceea ce nu este un semn bun pentru un vin tanar. Scos dopul, mirosit si, bineinteles, am fost intampinat de un suav parfum de otet. Superba mea chiuveta l-a primit solemn si fara rezerve. Un sfat pentru toata lumea: cand achizitionati un vin rosu, mai ales din supermarket, verificati intotdeauna continutul contra unei surse de lumina. Daca observati o culoare usor maronie, tulbure, lasati sticla pe raft. In cazul unui vin tanar, aceasta culoare este nefireasca si, de obicei, indica un semn de oxidare puternica.

A urmat la rand "una dintre bogatiile bizantine ce asteapta sa fie descoperita" - Byzantium Cabernet Sauvignon 2004 (Halewood). Dupa ce am incercat acest vin, va pot spune cu siguranta ca singura bogatie bizantina din aceasta gama a celor de la Halewood, ramane Rosso di Valachia. Ramane un mare semn de intrebare: de ce exista o asa mare diferenta calitativa intre vinurile aceleiasi game? Daca demersul estetic este unul laudabil, poate ar trebui ca si toate lichidele in cauza sa fie macar la un nivel calitativ corect si cat de cat apropiat. Cabernet-ul mai sus amintit nu a avut nimic special de comunicat. Dupa cateva ore de respirat, culoare rubinie nu din cale afara de intensa; corp subtire, uni-dimensional, cu note dominante de lemn si cirese negre; finish scurt si imediat disparut in eter. Marea problema a acestui vin a fost aciditatea excesiva care a dus la o dezechilibrare evidenta a ordinii universale. De curiozitate, am pastrat putin si pentru astazi. Cu toate ca acea aciditatea suparatoare a dat un pas inapoi si, per total, vinul si-a mai revenit putin din pumni, s-a intamplat ceva ciudat: fructul a cam disparut din peisaj, iar finalul a devenit unul taninos, piperat si putin amarui. Sincer, nu asta este ideea mea de evolutie pozitiva a unui vin.

In concluzie, daca va impiedicati de gama Byzantium de la Halewood, alegeti Rosso di Valachia...