Feteasca Regala Special Reserve 2007 - Halewood (Romania)

Voi incepe cu scurt "avertisment". Nu am nici o legatura de "rudenie" cu Halewood, nu le fac vreun joc de marketing sau mai stiu eu ce de genul asta si nici macar nu mi s-a pus pata pe vinurile lor in mod special. Stiu ca in ultima vreme am evaluat destule exemplare de la ei, iar in zilele care urmeaza vor fi si mai multe. Asta sa stiti la ce sa va asteptati. Coincidenta face ca deja legendara mea Billa de cartier sa fie un soi de cimitir al dinozaurilor in materie de vinuri, iar cele mai multe vinuri sunt, ati ghicit, de la Halewood. Nu am nici cea mai vaga idee cum de toate aceste "relicve" au ajuns tocmai in stabilimentul mai sus amintit; sunt convins ca nu se mai gasesc nicaieri in tara. Nici nu vreau sa-mi bat prea mult capul cu acest aspect, doza mea de nebunie combinata cu obsesia si curiozitata fara margini, nu poate decat sa fie gadilata foarte placut de situatie. Nici nu-i banuiesc pe cei de la Halewood de cine stie ce masinarii, pentru ca nu vorbim aici de stocuri marete ci de cateva sticle ratacite pe rafturi. Probabil resturi nevandute in ultimii ani si care isi dau obstescul sfarsit tocmai in magazinul din al meu cartier. Iar de alte teorii ale conspiratiei care ar implica vreun iz de fals, nici nu poate fi vorba. Sa fim seriosi, cine sta sa falsifice 2, 3, 5 sticle de vinuri pana in 20 lei? In plus, tot ce am incercat pana acum si-a aratat varsta si conditiile de stocare.

Vorba lunga, saracia omului. Sa trecem la disectia acestei Fetesti Regale din 2007 (?!), un demisec la doar 18 lei/sticla. Sa va mai spun ca mai exista pe raft si cateva sticle din 2008 si 2009 ale aceluiasi vin? Tocmai v-am spus :D

Culoare galben-auriu, clara si stralucitoare, cu usoare reflexii verzui. Incepe promitator, imi zic. Duc paharul la nas si surpriza de proportii: vinul nu este madeirizat sau oxidat dincolo de recunoastere. Ba din contra, se prezinta cu tonuri mature florale, mult tei si musetel, plus note de gutui si para coapta. Ba chiar si-a facut aparitia si un placut iz de fosili, care mi-a amintit instant de un Riesling nemtesc. Gustativ, lucrurile stau cat se poate de bine, vinul invaluie placut papilele, are ceva greutate, notele usor mieroase imbinandu-se la fix cu cele de fructe albe bine coapte. Dar cu adevarat surprinzatoare a fost aciditatea excelenta, care aduce vinului mult dorita prospetime pe final. De fapt, finalul este o combinatie foarte interesanta de note amarui-salcii-mineral-calcaroase, ceea ce ofera o ciudata senzatie de taninozitate. Post gust scurt-mediu, dominat de gutuie coapta si para.

Bine, recunosc, eu sunt oricum un maniac al vinurilor mature si vechi. Astfel ca am o alta perspectiva asupra unor astfel de ciudatenii, perspectiva care e posibil sa nu fie pe placul altora. Ideea de baza este ca sticla incercata nu a prezentat nici o urma de madeirizare accelerata, ci doar un stadiu "normal" si natural de maturitate. Vinul a fost ireal de bun si viu, daca tinem cont de urmatoarele aspecte: un circuit al sticlei in natura care este o nebuloasa totala, vin de supermarket ratacit pe un raft si cu aproape 6 ani la bord, conditiile de pastrare pe care macar le putem banui in acest caz. Dar de aceea lumea vinului este atat de frumoasa. Chiar si cand te astepti mai putin, sprantele tale sunt aproape de zero, apare cate un astfel de exemplu care te face sa zambesti satisfacut si sa te bucuri in tihna de lichidul care se afla in pahar. Si inca ceva: Feteasca Regala mi-a demonstrat ca este un soi cu potential surprinzator de invechire, si nu este prima data cand incerc asa ceva. Acum vreo 2 ani, in cadrul unei degustari Cellartales, Oliver Bauer ne-a prezentat o FR 2003 de Stirbey, care s-a prezentat minunat de vie la acel moment. Singurul meu regret in toata aceasta poveste este ca nu se ofera nici o sansa unor asemenea vinuri, pentru a le putea urmari evolutia in timp. Singura minune este sa apara intamplator pe cine stie ce raft din cine stie ce magazin. Iar atunci, cunoastem cu totii riscurile...doar norocul chior te mai poate salva.