1966 a fost un an de exceptie in Burgundia, iar vinurile produse atunci au devenit raritati foarte greu de gasit in zilele noastre. Sticla despre care va voi spune cateva cuvinte mai jos, am castigat-o in cadrul unei licitatii pe ebay. Mai mult din greseala, pentru ca nu am tinut musai sa ma pricopsesc cu ea. Dar planetele s-au aliniat in asa fel incat, timp de cateva ore, nu s-a mai sinchisit nimeni sa liciteze peste mine. Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiasma. Pretul de achizitie a fost undeva la 21 Euro, mai mult decat decent tinand cont de vechime si de calitatea recoltei. Domaine de la Juviniere nu e o proprietate foarte bine vazuta, asta daca e sa ma iau dupa guru Burgundiei, Clive Coates. In plus, avem un vin de clasificare modesta, un "village" Cote de Nuits. Totusi, acest clos este unul destul de cunoscut printre cunoscatori, inca din sec. al XI-lea avand reputatia de a produce vinuri de calitate excelenta. In cele din urma, norocul a fost, din nou, de partea mea. Nu numai ca vinul a fost baubil, dar a dat dovada de o voiciune surprinzatoare.
Nivel excelent al lichidului, undeva la 1,5 cm de baza dopului. Culoare superba, un trandafiriu sanatos in mijloc, cu pronuntate borduri portocalii. Nasul, ahh, nasul. Initial esti invaluit de minunate arome ce amintesc de flori si frunze uscate, pamant reavan, acea senzatie de toamna pe care astfel de vinuri vechi o degaja. Fructul inca este prezent sub forma unor adieri de cirese si visine. Totul se termina cu note de condimente uscate. Nas extrem de sanatos, fara semne de oxidare excesiva, totul este "natur" si livrat incat sa-ti incante simturile. Gustativ, dupa cum era de asteptat, vinul se prezinta foarte light, pur, diafan. Aceleasi note de cirese proaspete domina peisajul intial, dupa care urmeaza o aciditate beton si, culmea, ceva urme taninoase. Final scurt, usor condimentat si cu o foarte placuta amareala care mi-a amintit de porumbe.
Vinul nu impresioneaza prin complexitate debordanta, dar puncteaza la capitolul vitalitate si puritate. Departe de a fi mort. De fiecare data cand incerc astfel de exemplare obtinute in conditiile acelor ani, ma gandesc la tam-tam-ul pe care unii il fac astazi, prezentandu-ne tot felul de metode de vinificatie high tech, gadget-uri, enzime, drojdii de tot neamul si alte cele. Si ma apuca rasul...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu